Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ZBURA SUS

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 277 pentru ZBURA SUS.

Cincinat Pavelescu - Păsările nopții

... din întuneric Către viață și lumină. Ceru-nalt e lumea-n care Suferinți și păsuri nu-s; De muriți suind acolo, Cel puțin cădeți de sus. Hai, urmați-mă și-n aripi De vă-ncredeți cum mă-ncrez, Către soare zborul vostru Voi căta să-l îndrumez. Într-un fior de ...

 

Ion Luca Caragiale - Partea poetului

... și a plecat măgulit de atâta frumoasă atenție din partea domnului. S-a coborât pe pământ... Acolo toată lumea forfotea în sus și-n jos, alergând fiecare fără astâmpăr după treburile sale: care mâhniți, care mulțumiți, toți îngrijați... Poetul a salutat în dreapta și-n ... griji, atâta bătaie de cap și atâta răutate — și s-a hotărât să se-ntoarcă la domnul. Când a sosit sus, a dat la poartă de sf. Petre, care-i era binevoitor. — Ei! zice sfântul — te-ai întors iar? atâta ți-a ... omul la lucru mai departe. Vorbele și purtarea atât de grosolane ale acelui țăran l-au mâhnit pe Poet, îndemnându-l să se ducă-napoi, sus. — Iar d-ta, drăguță? l-a-ntrebat portarul. — Iar eu, sfinte Petre, și te rog să mă lași a mă ... l-a sărutat de l-a fript până-n fundul sufletului; pe urmă, l-a luat la braț pe sus, și au pornit cu toții înainte, să ridice târgul cu nebuniile lor. La o respântie, iată că se întâlnesc, în bătaia unui felinar, cu un ...

 

Ion Luca Caragiale - Repausul duminical

... și cu cât banda sporește, cu atât dispare plictiseala! Toți șase - oameni de condiție frumoasă în societate - ajungem, aproape bine dispuși, la Iordache, în Covaci. Sus, pe terasă... - Domnilor - zice Costică - trebuie să știți că, grație întâmplării fericite că v-am întâlnit, mi-au fugit din minte niște idei foarte negre ... Un'e me'gem? Costică ridică din umeri, și pe urmă mă sărută; îi plătesc prompt cu aceeași monedă. Din Covaci, apucăm la dreapta-n sus pân Șelari; din Șelari, apucăm la dreapta pân Lipscani; din Lipscani, la stânga - și Costică mă sărută și zice: - Eș' du'ce, 'ne Iancule! - Sân ... e? întreb pe sergent. - E repausul duminical, domnule: nu mai poate umbla; trebuie să-l ridic de-aici, să nu-l calce vreo trăsură... Haide, sus! Și dă să-l ridice; cetățeanul se lasă greu din balamale, scapă din brațele omului ordinii și se așează iar la loc. Îl privesc de ...

 

Alexei Mateevici - Cântarea slavei

... În leagănul vostru de codri păstrați În taină cântările voastre, Căci păsări sălbatice, cu ochii arzând Din tainica voastră dumbravă Se-nalță cu fală în sus, proslăvind Nespusa a Domnului slavă. * În voi își deșteaptă plânsorile lor Pădurile-n toamna târzie, Pe când le apucă al luptei fior Și ... În leagănul vostru de codri păstrați În taină cântările voastre, Căci păsări sălbatice, cu ochii arzând, Din tainica voastră dumbravă Se-nalță cu fală în sus

 

George Coșbuc - Seara

... George Coşbuc - Seara Seara de George Coșbuc Ai durat prin aer punte Din fâșii de foc: te-ai dus Tot mai sus și tot mai sus Stai acum pe-un vârf de munte Și-ți întorci senina frunte    Spre apus. Roșii, ca o lună nouă Ai tu hainele subțiri, Lungi și ...

 

Vasile Alecsandri - Corbac

... plouă pe pământ, Când la cârduri de cocoare Ce mereu zbor către soare. Iată, mări, că-ntr-un nor El zărea un corbușor Ce pe sus tot croncănea Și din aripi tot bătea. ,,Alelei! Corbac zicea, Căci n-am durdă, pui de corb, Sângele să mi ți-l sorb! Ce tot ...

 

Alphonse de Lamartine - Războiul

... fâlfâiesc Și-n taberele vrăjmașe înotând se îndoiesc; Și când seamănă, umflate de biruință, c-ar sta Gata înaintea slavei singure de a zbura. Când ostenite-ncetează, se lasă pe lemn în jos Ca s-acopere vitejii cu-al lor văl întristăcios. În fruntea-amânduror taberi bronzurile bubuiesc, Tunetele ... sfădi, Și tot într-aceeași vreme a se-mpinge,-a se izbi; Unda lovește în undă, valurile se-nmulțesc, Sar în sus, s-azvârlă-mpinse, se-ntărâtă, se-nvrăjbesc; D-o pulbere umedoasă aerul e mestecat, De vâjâiosul lor trosnet pustiul e tremurat; Și-n șesul ce ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Războiul

... fâlfâiesc Și-n taberele vrăjmașe înotând se îndoiesc; Și când seamănă, umflate de biruință, c-ar sta Gata înaintea slavei singure de a zbura. Când ostenite-ncetează, se lasă pe lemn în jos Ca s-acopere vitejii cu-al lor văl întristăcios. În fruntea-amânduror taberi bronzurile bubuiesc, Tunetele ... sfădi, Și tot într-aceeași vreme a se-mpinge,-a se izbi; Unda lovește în undă, valurile se-nmulțesc, Sar în sus, s-azvârlă-mpinse, se-ntărâtă, se-nvrăjbesc; D-o pulbere umedoasă aerul e mestecat, De vâjâiosul lor trosnet pustiul e tremurat; Și-n șesul ce ...

 

Vasile Alecsandri - Noaptea albă (Alecsandri)

... îl face orb, Și în cuiburi, chiar sub pene, Crapă ouăle de corb. Câmpul lung și lat albește Ca un strat de mărgărint. Alba lună sus lucește Ca icoană de argint Și apare nemișcată În abis nemărginit Ca pe marea înghețată Un vas mare troienit. Miezul nopței!... totul tace! Lumea pare ... uncheș de barbă-l prinde Și-l ridică pe sub cer. Statu-Palmă țipă, zbiară, El se zbuciumă turbat, Dar din iarnă pân-în vară Sus rămâne spânzurat. Vântul bate!... colo-n aer Statu-Palmă clătinat Umple lunca de-un lung vaier, De-un lung vaier necurmat, Și drumețu-și face ...

 

Anton Pann - Șoarecile

... în grabă s-au gătit de drum, Luă oaste multă, întocmi alai, Poruncind să 'poarle zaherea malai. Plecă către soare, împompat astfel, Șoareci ca lăcuste zbura după el. Mergînd zi și noapte, sfera au pătruns, Și la naltul soare s-au văzut ajuns. Soarele îndată pe mîndrul Gherlan L-au primit ... Că nu găsesc fata după placul meu, Cu neam de potrivă-mi să ma-nsor și eu, Doresc să am socru de neam mai de sus, Puternic în lume, la alți nesupus. D-aceea la tine dintr-atît loc viu, Că toți de mai mare pe tine te știu. Soarele răspunse ... din loc depărtat ? Gherlanul îi zise : -0, slăvite nuor ! Am venit la tine că voi să mă-nsor, Și caut copilă de neam mai de sus, Să nu fie-n luime nimunui supus. Tu dar mal putenic decît alții ești, Că și chiar pe soare poți să-l biruiești. Cum te ...

 

George Coșbuc - Bordei sărac

... cumplit și-urmat dintîi de șoapte Așa cum trec, pe-al soarelui apus, Năluci ce plîng prin lanurile coapte, Și-apoi sosi-va șuierînd pe sus Cel vecinic mînios din miazănoapte. Prin somn tu vei simți trecînd fiori Prin trupul tău, și deschizînd privirea Vei sta cutremurat; acum tu mori ! Din ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>