Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TREC. DE LA WILL.
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 827 pentru TREC. DE LA WILL..
... păcate, uri. Dumnezeiasca-nsuflețire Îi arde-n ochii Lui senini, Și cu o jalnică zâmbire El rabdă-a crucii chinuire, Cununa aspră cea de spini. Pe lângă cruce stau în roată Mulțimi de oameni. Uneori Întunecata, oarba gloată, De râs bufnește mișcător, Și nu pricepe, nu gândește, Pe Cine îl obijduiește Cu râsul batjocoritor, Ce a făcut El, de la chin Ca pe un rău L-a osândit? Și ce vrăjmaș de ură plin La Dumnezeu s-a îndârjit? Cu-a dragostei învățătură El blând, în lume a intrat, A pătimit și ... munte târgul se vedea, Iar sus, în pacea lor măreață, Trei cruci înalte înnegrea: Pe cele două... spânzurați Se mai vedeau cei răstigniți, Și slabi, la fețe-ngălbeniți, Erau de lună luminați. Iar pe-a treia nimeni nu-i. Păzit de ucenicii Lui, A fost Hristos luat ușor; Cu mare jale îngropat Și piatra gropii I-au udat Cel de pe urmă plâns al lor... III A cui plânsoare tăinuită Ascultă cea de mijloc cruce? Ființa-aceasta necăjită
Ion Luca Caragiale - Tot Mitică
... mai trece. - Ah! domnișoară, toate trec în lumea aceasta, numai tramvaiul nu trece. * Un amic, poet, explică lui Mitică: - Călimări, sau, mai corect, călămări, vine de la calamus, care nsemnează condei. - A! zice Mitică; am înțeles... tot de-acolo trebuie să vie și calamitate . * Mitică, pedalând alături cu amicul său Costică, zărește, venind în față-le cu mare viteză, un automobil: - Ține bine ... de plăcere, care merge la Sinaia, se oprește în stația Buda. E foarte cald. O damă întreabă: - Musiu Mitică, nu s-o fi găsind apă la stația asta? că mor de sete... - Ba da... dar aveți gazete? întreabă Mitică cu un surâs plin de aluziune depărtată. - Da' de ce? - Fiindcă, madam... dacă n-aveți gazete, nu v-aș consilia să beți... Mai avem vreo două ceasuri până la Sinaia... și știți... apa de Buda lucrează iute. * Costică se plânge că și-a pierdut mănușile... - Desigur mi le-a furat cineva la berărie. - Altă dată, ia-ți o casă de fier, să nu ți le mai poată fura! zice Mitică. * La
Vasile Alecsandri - Cântece din Basarabia
... senin și bine Și bădița nu mai vine. Ori de mine-i s-a urât, Ori cazaci l-au omorât, Arză-i focul la un loc, Cum arde pieptu-mi în foc! VI Floare, floricea, Mai zi, puica mea, Cum ziceai aseară Pe din jos de moară. Cum ziceai, ziceai, Inima-mi rupeai, Mai zi încă-o dată Și mi-o rupe toată! VII Cine vede și pricepe Dragostea de unde-ncepe, Cine vede și cunoaște Dragostea de unde naște? De la gâtul cu mărgele, De la buze rumenele, De la grai cu drăgănele De la țâțe bourele. VIII Când eram la mama fată, Purtam rochii de bucată, Dar de când m-am măritat C-un moscal din cela sat, Nici n-am fustă de purtat, Nici papuci de încălțat! Inima-mi e cu lăcată. Când aș descuia odată, Ar cunoaște lumea toată Cât amar și cât venin Bea inima la străin. IX Frunză verde de hamei, Ce gândești de nu mă iei? Judecată poate vrei? Hai la popa din Orhei [3] : „Protopoape luminate, Judecă și fă dreptate“. „Judecata ți-e făcută, Ia-ți vădana și fă nuntă“. â ...
Gheorghe Asachi - Epilog la o colecție de fabule
... Gheorghe Asachi - Epilog la o colecţie de fabule Epilog la o colecție de fabule de Gheorghe Asachi Contenesc aice cursul Ce-mpreună am făcut Cu furnica și cu ursul, Pe drum încă nebătut. Dar cum voiajerii fac, Neputând nici eu ... că fiarăle sunt mute, Și prin cele, Care ele Cugetează, spun și dreg Eu pre oameni înțăleg, Ș-or căta ca să dezbine Publicul tot de la mine. Deci am zis cătr-a me carte: Ca să scapi d-atâte sfezi, Cărticico, acasă șezi! Că-n Moldova nu ai parte ... cafe și cu zahar, O va duce acasă-n dar. Acolo o va ceti Cuconița, dac-a ști, Va da fiiei cei plăcute, La istețul cuconaș, Ista are s-o-mprumute La vecinului nănaș, De la văr la verișoară Cărticica văd cum zboară, Mastih, vitrig ș-un cumnat Fabula ș-au prumutat. Pe la socrul și bunica Vor să-nșire cărticica, Colendând la neamul tot, De la moș păn la nepot. Trecând pintre degeți mii, Va să-ncape la copii, Carii în puține zile Unde-s stampe or rumpe file Iar apoi La ciocoi Cartea a fi
Grigore Alexandrescu - Cântecul Jianului
... ca pe drum, Și mi-e murgul cam nerod, Trece Oltul ca pe pod. Dă-te, murgule, pe lat Și mă trece neudat. Frunză verde de lipan, N-ați auzit de-un Jian, De un hoț de căpitan? Bea vin de la cârciumari, Ia miei de pe la ciobani Și nu le dă nici un ban. Măi bădiță cârciumar, Scoate o oca de vin, Ș-încă una de pelin, Scoate una, scoate două, Scoate patruzeci și nouă. Scoate vin de ne cinstiți, Că-s feciorii osteniți. Scoate, mări, vin să beau Că bune parale-ți dau. Dar de-oi sta să tot plătesc... La ce foc mai haiducesc? Ți-oi da, mări, niște palme, Ți-ar părea că sînt parale, Și ți-oi da niște măciuci, Ți-ar părea ... argint, Din creștet până-n pământ, Căci mintea nu ți-a venit? — Iancule, Jianule, Poezii și proză Lasă-ți nebuniile; Lasă-te de nebunii C-am să-ți dau și boierii. — Nu-mi trebuie boierii, Nu mă las de nebunii, Că ce câștigi tu-ntr-o vară, Eu câștig numa-ntr-o seară, Și geaba, mări, umblați Pe mine să mă-nșelați. De-oi pune mâna pe voi, De piele-o să va despoi Și din pielea după cap Să-mi fac un toc de băltag, Iar pielea
Gheorghe Asachi - Sirena lacului
... încet, nu-ș' ce, se pare Apele s-a turburat ; Iată că acum răsare, Frumușel, din a lor sin Un pește de tot străin. Precum junii cînd pe lac, În a lor gioc de la țară, Bour cu o piatră fac, Care luciul apei ară, Așa peștele-a săltat Și pe apă-a lunecat. De-aur pete străluceau Pe spinarea-i delicată Ș-aripioarele aveau O coloană-mbrilantată ; Din cap, ca aluna mic, Luceau ochii lui pitic. Dar cel pește ... schimbat Cu angelică figură ; De pe capul cel frumos Se deștinde-un păr undos. Pre-a ei fețe și pre sin Răsărit-au la videre Două roze preste-un crin Și mănoase două mere ; De la brîu rămasă-n jos Forma peștelui solzos. De mal al acestui riu Sirena s-apropiază, Luă-n braț pe al ei fiiu Și la sîn îl tupilează ; „Nani, nani, dorul meu, Nani, a ta mamă-s eu !â€� După ce au încetat Copilașu-a lui ... plînsoare, În leagăn l-a aninat, Preste ramurile-ușoare Și schimbă figura sa În un pește, cum era. Ea se-nveste-n solzi ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira I
... mișcă ne-ncetat, Sau luminosul soare? Când noi dintr-un ceaslov Putem ști ziua lunii și ceasul când se pișcă! Noi n-avem vro nevoie de-a lui Euclid știință, Ca să-mpărțim pământul în firte și bucăți, Și știm făr-de algebră câți bani sunt într-un leu. Silvan iubește numai știința aceea care Venitul înmulțește și scade cheltuiala; De nu se-ngroașă punga nu vede vrun folos, Ci numai nebunie pentru societăți. La față roșul Luca, ce hojma râgâiește, Ne spune că știința prietenia curmă; Că noi suntem pe lume creați de Dumnezeu, Cu darul cugetării obștește să trăim; Căci ce folos au alții, când eu închis în casă Pe morți schimb adunarea acelor vii prieteni? Când ... și mâinile lor goale. Acela care știe a fluiera în flaut Trei, patru cântece și a dănța ușor, Care cunoaște soiul de orice fel de vin, Se-mbracă după modă și mestecă cărți bine, De-i și cu dinți de lapte, oricare treaptă naltă Îi pare foarte mică la vrednicia lui; Nu pot să-l cumpănească nici șapte înțelepți.
Gheorghe Dem Theodorescu - Iancul Jiianul
... Gheorghe Dem Theodorescu - Iancul Jiianul Iancul Jiianul Baladă populară culeasă de Gheorghe Dem Theodorescu . Lacul Sărat - Brăila Foicică trei gutui, Trei gutui, trei alămâi, Iancule, de unde vii? — Ia, d-aci, de peste Jii! — Iancule, ce-ai târguit? — Dat-am aur și argint Pe vro cinci oca de plumb, Să duc la băieți în crâng; Că băieții, făr-de minte, Risipesc la gloanțe multe, Nu le stă nimeni-nainte Și nu știu trage la ținte: Că băieții, cam zglobii, Trag la naiba, prin pustii, Nu ca mine, -n cărnuri vii! Până vorba nu-mi sfârșea, Iacătă-mi și potera, Bat-o Maica Precista! Iar ceaușul poterii ... da, Trei pistoale slobozea, Nevăzut că se făcea Și gonea, măre, gonea, Pân-la Olt că-mi ajungea, Dincolo de Slatina; Până-n malul Oltului, La capătul podului. — Foicică de lipan, Măi podar, Măi cârciumar, Trage podul, Să trec Oltul! — L-oi trage De mi-i da ortul! — Măi podar, Măi cârciumar, Ai auzit d-un Jiian, D-un puișor de oltean Și d-un hoț de căpitan Ce căznește pe podari, Bea vin de la cârciumari, Ia mieii de
... o, tu uimit popor! E soare între fete! Ca un sigil ea mi s-a pus Pe inima rănită; Cu văl p-obraz, la spate dus. Atât e de iubită, Ea, cea mai scumpă-ntre femei! Cuvintele-i ca mustul, Ca palmul e statura ei Și trupul ei ca bustul De fildeș în vestmânt safir Din piept până-n călcâie, Tu, Sulamito, deal de mir Și munte de tămâie! Șiragul dinților tăi, des, Ca turmă păscătoare De oi nesterpe, care ies Șirag din scăldătoare! C-un turn de marmur oare nu-i Frumosul gât asemeni? Și țâțele-ți sunt ca doi pui De cerb ce se nasc gemeni! Doi crini sunt buzele și strat De flori îți e obrazul; Și nu sticlesc înviorat Nici apele din iazul Lui Heșbon,ca și ochii tăi, Pe fața ta senină Ei seamănă cu ... dar sunt vulpi! Veniți să prindem fata! De ce așa? Căci m-ai iubit. Vigilii de la poartă Bătutu-te-au și te-au rănit De te-au lăsat mai moartă; Oh, nu ieși-n Ierusalim, Căci ei îți rump vestmântul! Dar ce ne pasă! Ne iubim Chiar ...
Vasile Alecsandri - Inelul și năframa
... drum a apucat. Mers-a el pân' la un loc Ș-a aprins un mare foc În mijlocul codrului, La fântâna corbului. Mâna-n sân el și-o băga, La năframă se uita... Inima-i se despica! ,,Dragii mei, ostașii mei, Puișori viteji de zmei! Stați pe loc de ospătați Și la umbră vă culcați. Eu sunt gata de plecat, Acasă că mi-am uitat Paloșul cel rotilat Pe-o masă verde-aruncat". Îndărăt el a pornit, C-un voinic s-a ... purtând în vârfullor cuib de zână, herghelii de cai sălbatici ce ies noaptea din sânul mărilor ca săpască poienele codrilor, păsări măiestre ce aduc vești de pe ceea lume, pajuriuriașe ale căror cuiburi sunt în fundul pământului, zmei ce răpesc fetele deîmpărați, șerpi mari ce stau culcați pe paturi de pietre scumpe, iarba-fieruluicare deschide zăvoarele cetăților, iarba-șarpelui ce învie morții vindecându-lerănile, poduri de argint, cu copaci de aur în care cresc mere de rubin și cântăpăsări de briliant etc., etc. găsim mere de aur care, aruncate jos, se prefac înpalate împărătești, furci de ...
Vasile Alecsandri - Rada (Alecsandri)
... Vasile Alecsandri - Rada (Alecsandri) La cea casă mare Cu ferești în soare, Multe buți de toate Se lovesc în coate, Buți mari, ne-ncepute De câte cinci sute, [1] Ș-altele mai mici De-o sută și cinci. La cea casă mare, Cu ferești în soare Vinu-i bun și rece, Mult vinaț se trece Că-l vinde Rădița, Rada crâșmărița, Și-l beau cazaclii, [2] Negustori de vii. Iar unul din ei, Căpitan Matei, Cazacliu bătrân Și cu moartea-n sân, La Rada căta, Din suflet ofta Și-apoi cuvânta: ,,Rado, Rădișoară, Mândră viișoară! Ia-mă tu pe mine Că te-oi ținea bine Și ți-oi ... vreau, Bărbat să te iau, Că-i o zicătoare De însurătoare: Cine bate Dunărea [4] Nu mi-l bate muierea!" ↑ Adică fiecare bute era de 500 vedre. ↑ Cazaclii se numesc unii negustori din Rusia care cumpără în tot anul vin de la Odobești și-l duc peste Prut. ↑ Adică din India. ↑ Din cuprinsul baladelor Păunașul Codrilor , Vidra și Rada se poate dobândi o idee exactă ... au o plecare mare pentru voinici. Un om vrednic, care rupe mâța-n două, după proverbul poporal, plătește mult în ochii româncei, și fie cât de