Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂ

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 4001 pentru .

Neagoe Basarab - Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie

... le bune și ne-au alcătuit trupul cu toate mădularile: cu gură, cu urechi, cu picioare, cu ochi și cu mâini, ca acĂ©stea toate le întindem și le lărgim în lauda lui Dumnezeu, iar nu spre lucruri spurcate și scârnave și făr’ de lĂ©ge, carile nu cad. Drept acĂ©ia, cinstim și slăvim pre ziditorul nostru și -i mulțămim ca celuia ce ne-au făcut și ne-au cinstit. Trup ne-au dat, ca cu dânsul slujim Dumnezeului celui putĂ©rnic și bun și întru nimica nu lăsăm soarta diavolului, vrăjmașului lui Dumnezeu și pierzătoriul sufletelor noastre, nu-l lăsăm ne stăpânească el, ci totdeauna rugăm pre Dumnezeul cel milostiv, pentru că a lui făptură și zidire suntem. Gură ne-au dat ca o desfacem și o deschidem și cu mare glas lăudăm mărirea și putĂ©rea lui, iar nu în cuvinte spurcate și în vorbe scârnave, care nu cad, nici cuvin, de care apoi vom da și seamă la zioa cea mare și înfricoșată a judecății, la a doao venire a ... ...

 

Antim Ivireanul - Învățătură asupra pocăinții

... Aici dară, într-această groapă a pocăinții, căzând păcătosul, afle pre Elisei cel de taină, carele iaste domnul nostru Iisus Hristos. Că Elisei tâlcuiaște Dumnezeu mântuitoriu; și cu putĂ©rea acestuia și cu daru acestuia i iartă păcatele, îndreptează și întoarce iară la viață. Și trăi mortul zice Sfânta Scriptură și sculă pre picioarele lui. De pe aceasta dară priceapă fieștecarele câtă iaste putĂ©ria pocăinții, de vrĂ©me ce înviază sufletul cel mort al păcătosului, îi dă iară podoaba dumnezeescului dar ce au ... din răutatea lui ce și din sfatul înrăutățatei fămeii lui, a Iezavelii. Și i-au trimis cuvânt cu prorocul Ilie cum că va -i rădice împărățiia, -i piarză casa lui, -i răsipească avuțiia lui, nu mai aibă după acĂ©ia nici vrednicie, nici cinste și la cea de pe urmă se facă mâncare câinilor și a pasărilor ceriului. Răspunse Ahaav: atâta răutate -mi vie mie și atâta pedeapsă? Eu aflu mijlocire ca acĂ©ia, ...

 

Antim Ivireanul - Scara aceștii cărticele

... noaptea, că avem dăm seama, după cum zice Pavel apostolul; și după asemănarea începătoriului păstorilor Iisus Hristos, carele ș-au pus sufletul pentru noi ne dăm și noi viiața pentru paza turmei noastre. Însă aciastă bună chiverniseală nu putem noi înșine o săvârșim după cum cade de / nu vom avea dinpreună lucrători și slujitori, carii poată ajuta la acest lucru mare, pentru căci fiind secerișul mult, trebue și lucrători mulți; și pentru căci iaste turma mare, un păstor singur, măcar ... iaste mare în vrednicie, și de ar fi cât de procopsit întru politie și iscusit întru învățătură, iară nu poate le vază toate, nici le știe toate; și pentru acĂ©ia dar are pre preoți și pre părinții cei duhovnicești, carii slujesc sfințitului păstoriu ca niște ochi vază toate, ca niște mâini lucrĂ©ze cĂ©le trebuincioase și ca niște picioare alĂ©rge cu mijlocul / lor la trebuința tuturor. Drept acĂ©ia ajutătorii la acest lucru mare al vostru sunteți voi, cucernicilor preoți, carii aveți datorie ... vă săturați de lumina cunoștinții și ajutorați și pre creștinii cei lipsiți. Iară de veți fi și cu acĂ©stia așa de nesimțitori, cât

 

Petre Ispirescu - Poveste țărănească

... spuie fratelui lor celui mic, pățania lor și -l îmbie a priimi ca unul din ei, pe carele îl va alege el, -l însoțească în noaptea când va avea păzească dânsul, de teamă, ca nu se răpuie, ca unul ce era mai tânăr. Dară feciorul cel mic al împăratului nici nu voi asculte de unele ca acestea, ci zise: - Duce-mă-voi singur, căci trebuie fi știut tata ce zice, când ne-a poruncit păzim câte unul singur. Și astfel, cum veni seara, se duse la locul de pândă. Și deoarece știa ce-l așteaptă, el își luă cu ... începu a hăui, de-ți lua auzul, și deodată se arătă înaintea lui șapte zmei, îl înconjoară, pune mâna pe el, și sfătuiesc cum -l pedepsească, pentru ce dea el drumul Agerului pământului, pe carele ei l-a fost închis în crăcătița aceea. Unul zicea -l taie. Altul -l spânzure. Altul -l jupoaie de viu. Alții în fel de fel de chipuri ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor 2

... ci vine ca răscumpere și întoarcă cătră sine neamul omenesc, precum însuș grăiaște, n-au trimis Dumnezeu pre Fiiul său în lume, ca judece lumea, ci pentru ca mântuiască lumea printr-însul. Și tocma pentru aceasta i-au trebuit vie îmbrăcat cu blândĂ©țe și cu smerenie, ca nu doară viind cu altă slavă oarĂ©carea mai mare, se spară oamenii și fugă de dânsul, precum odinioară jidovii în muntele Sinaii, spăriindu-se, au fugit, neputând răbda groaza și mărirea lui. Că de ar avea cineva ochi ... răsfăța și ce sărbători vor prăznui? Ce Psalmi și ce cântări vor cânta? Că adevărat, nu numai cu Psalmi și cu cântări de veselie trebuiaște prăznuim o facere de bine ca acĂ©asta, ce și preste fire (putem a zice) oarecare lucru de bucurie mare facem și cu veselie din destul prăznuim. Și, pentru ca nu fie bucuriia și veseliia noastră în deșert, trebue cunoaștem cu ochii cei sufletești prăznuirea vremii aceștiia, ca nu ne zică și noao prorocul: Uliul pre ceriu au cunoscut vrĂ©mea sa, turtureaoa, rândureaoa și barza au cunoscut vrĂ©mea venirei lor, iar

 

Ion Luca Caragiale - Abu-Hasan

... se așeze lîngă podul Bagdadului ; cum vedea un străin, ăl dintîi care-i ieșea înainte, măcar de orice teapă ar fi fost, îl poftea politicos -i facă cinste a veni cineze și petreacă noaptea aceea acasă la dînsul. Cina lui Abu-Hasan nu era foarte bogată, însă bună și curată, așa ca poată mulțumi destul pe un oaspete drumeț. Mai ales nu lipsea de la masă vin bun, și veselie, căci în loc vorbească cu oaspetele său despre politică or despre daraveri necustorești, îi plăcea mai bine povestească despre lucruri plăcute și hazlii. De felul lui era om vioi și bun de petrecere, și știa -nveselească pe un tovarăș orcît de posomorît. A doua zi dimineața Abu-Hasan îi zicea musafirului: -Cînd te-am poftit aseară cinezi la mine, ți-am spus obiceiul meu: nu te superi că acuma te poftesc pleci ; am eu cuvinte mă port așa. Mergi de-ți vezi și de treburile dumitale... Umblă cu Dumnezeu! într-o seară, cînd ședea după regula lui la capătul podului ... la pămînt, i-a zis politicos de tot: -Prea cinstite domnule, bine-ai venit sănătos la noi în Bagdad; te rog prea-plecat ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Adormirea preasfintei stăpânei noastre Născătoarei de Dumn

... făcut un lucru mare și înfricoșat, ca acesta. Că zice Ioann Damaschin: Ce iaste mai mare decât a face Dumnezeu om, ziditoriul se facă zidire, făcătoriul facere. Dumnezeul cel făr de materie se facă om cu materie, cel nevăzut se facă văzut, stăpânul se facă rob și Dumnezeu cel înalt se facă om smerit. Și, împreunând acĂ©ste doao împotriviri de margine, păzească a fieștecăriia firea neschimbată, rămâe cel nezidit, nezidit și cel zidit, zidit și cel nevăzut, nevăzut. Și în scurte cuvinte rămâie dumnezeirea, dumnezeire și omenirea, omenire și nici firea dumnezeirii se prefacă în firea omenirii, nici omenirea se prefacă în firea dumnezeirii, care lucru iaste mai putĂ©rnic și mai minunat, poată păzi fieștecare fire alsăurile ei cĂ©le firești și după împreunare. A patra, au arătat dreptatea. În ce chip? Pentru că n ... fi putut zice diavolul cătră Dumnezeu, îndreptându-se: eu cu om mă lupt, iar nu cu Dumnezeu și nu iaste cu dreptate tu, Dumnezeu fiind, te lupți cu mine, tu ziditoriul și făcătoriul te lupți cu mine, zidirea și făptura; ci mă lasă pre mine, ca pre o zidire,

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IV

... o sfadă Unii voind călătorească, Iar' alții pe loc hodinească. Din bătrâni încă mai mare parte Stă pe-aceaia ca cât mai degrabă meargă la Spăteni, nici -întarte Domnia, prin zăbavă fără treabă. Drept aceasta țiganii grămadă Strângându--începusă la sfadă. Unii striga că pentru o fată A unui ciurariu nu cuvine zăbovească tabăra toată, Alții răspundea că fieștine Datoriu e păn' atunci rămâie, Păn' va ști de-i Romica vie... Iar' în cea curte mândră măiastră, Voinicii zăuitându-și de toate Bea, mânca, juca, ședea-în fereastră; Parpangel fĂ ... nu pot fie, Lucruri de rușine și mișele, Porunci -l bată peste față Pentru vorba proastă și-îndrăzneață. Iar' deacă din solii repezite -încredință, mai nu turbă-în sine De ciudă și de-urgie-ocărâte Văzându-și porunci, nici -ș-aline Firea putu cu deobște târzie Izbândă, ci cât mai tâmpurie. Deci la pași de aproape, de parte, Porunci de sârg oști -și armeză, Și întracela chip ei poarte Ca aducă cele mai viteze Cu sine, iar' păn' la primăvară ...

 

Ion Luca Caragiale - Între Stan și Bran

... o face te iei la colț cu el, nu te lăsa amăgit și răspunde-i frumușel: Ť- Nene Stănică, eu înțeleg ce poftești dumneata: mă 'ncurci la vorbă, că te știu ce procopsit și dibaciu ești la limbă și la condeiu; decât, iartă-mă, te ierte Dumnezeu, n'am vreme acuma de palavre fără cap, fără mijloc și fără coadă; că, uite, trebue isprăvesc colea slujba ce m'am legat frățește i-o fac lui badea BranÅ¥. Dintr'atâta scurtă vorbă, cred că va 'nțelege oricine pentru ce n'am răgaz stau la polemică (așa zicem noi gazetarii, intelectualii,ŤpolemicăÅ¥; oamenii de rând, fără condeiu, zic Ťmoși pe groșiÅ¥) și mai ales cu cine ... c'așa m'a tras inima pe mine... Vreau -i rămân slugă credincioasă, și atâta vreme, câtă am, d'abia mi-ajunge -mi fac slujba cum se cade după slabele mele puteri. Și astfel, sper că, după magistrala serie a doctorului Vaida, o -mi dae și mie voe ŤRomânulÅ¥ ...

 

Ion Luca Caragiale - Dascăl prost

... la dânsul. — Ei! ce cauți tu prin mahalaua noastră așa de dimineață? — Am trecut pe aici — zic eu — și am intrat -ți dau bună ziua... Știu că pe la ceasul ăsta pleci de-acasă... și... zic: haide văz... o fi plecat Pricupescu? dacă o fi plecat, bine; dacă nu, merg cu el până-n târg... Azi o fie o căldură... mai teribilă ca ieri... S-a pus pe călduri... O ne topim în vara asta... Pricupescu este un om bănuitor; zice: — Fac prinsoare pe ce vrei, că și tu ai venit mă rogi pentru vreun măgar, pentru vreun leneș, pentru vreun ticălos... — Aș! zic eu... — Măi! adaugă el... mai am doi ani până ... ca meditator, începând chiar din vacanță. Știți ca mergem la țară, la munte. Am fi fericiți dacă ați primi, cum n-aveți îndatoriri de familie, veniți cu noi, neavând altceva mai bun de făcut, bineînțeles. Am dori ca și-n vacanță se mai ocupe cu cartea. N-ar fi rău prin urmare ne vedem cât mai curând, ca

 

Petre Ispirescu - Fata moșului cea cu minte

... și care priimi pe fată, îi răspunse că are trebuință de o asemenea fată; ea rămase acolo. Mai întâi îi spuse că treaba ce are facă dimineața este dea de mâncare puilor ce-i avea în curte, însă mâncarea fie nici caldă, nici rece; apoi scuture și deretice pân casă. Iară maica Sânta Vinerea plecă la biserică. Fata făcu tot, precum îi poruncise. Când veni acasă, Sânta Vinerea întrebă de puii ei ... foarte mulțumită. După câtva timp, zise fata: - Maică Sântă Vinere, mi s-a făcut dor de părinți, fă bine și-mi dă voie mă duc. - Du-te, fata mea; dară mai-nainte caută-mi în cap, și vezi că o curgă o apă pe dinaintea casei și o aducă fel de fel de cutii, de tronuri și de lăzi; pe care din ele îți vei alege, aceea fie simbria ta. Se așezară și îndată văzu curgând apa de care-i spusese, și pe dânsa veni niște lăzi și tronuri prea frumoase. Fata ... de pe gârlă lada cea mai mare și mai frumoasă ce văzu. Sânta Vinere îi zise: - Deoarece ți-ai ales astă ladă, ia-o; dară

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>