Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PUBLICAT
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 433 pentru PUBLICAT.
Alexandru Macedonski - Timpul dulce
Alexandru Macedonski - Timpul dulce Timpul dulce de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , III, 8, august 1882, p. 503-504. Timpul dulce care-a mers A lăsat în al meu vers Ce rămâne dupe-o floare, — Urma lui mirositoare ! Astăzi florile-au trecut Și chiar frunzele-au căzut, Dar amorul pe-a lui creacă Înflorește făr' să treacă ! Este el, — îl recunosc Cu mirosul său de mosc Ce condeiul îmi conduce Până ce-mi va pune cruce ! Timpu-a mers. — Oh ! n-ar fi mers, Să rămâie-n al meu vers Numai ce ne las-o floare, — Umbra lui
Alexandru Vlahuță - În întuneric
Alexandru Vlahuţă - În întuneric În întuneric de Alexandru Vlahuță Publicată în Vieața , an II, nr. 7, 26 martie 1895 Pe-o prăpastie mă legăn, Atîrnat de-un fir de păr. Mintea mea se zbate încă Între vis și adevăr: Dar mă-nec în întuneric, Căutînd să mă-nțeleg. Cum aș vrea de tot trecutul Gîndurile să-mi dezleg! Nu-s nebun, căci stau în casă Liniștit, nimic nu sparg. Și mi-i dragă casa asta: E-un mormînt curat și larg, Unde lucrurile mute Ar avea atît de spus !... Ah, a fost aici viață, Dragoste... Unde s-au dus? Nu-s nebun, deși văd bine C-aș avea cuvînt să fiu Sau... nu mai pricep nimica... Poate sunt... și nu mă știu. Cine m-a strigat pe nume? Niminea... Mi s-a părut.... Glasul cui să mă mai cheme? Umbra cui s-o mai sărut? Dar ce tropot se aude? E vrun călăreț grăbit. Drept în fața casei mele Călărețul s-a oprit !... Vine moartea la fereastră, Și cu degetu-i uscat Bate-n geam să mă deștepte... A, de-ar fi
Alexandru Vlahuţă - În iuliu În iuliu de Alexandru Vlahuță Publicată în Vieața , an II, nr. 5, 12 martie 1895 Orașul doarme-n miezul zilei, Mocnit, subt arșița de vară; Pustii sunt străzile și mute — Un cimitir într-o Sahară. Iar noi, pîndind mișcarea vremii Pe călendarul din părete, Cătăm la zilele de vară Cum trec de goale și încete, Și-n aerul închis, fierbinte, Ce-l vezi cum tremură în soare, Tînjim de dorul altor locuri, Ca niște păseri călătoare. Ce mîndru-i satu-n care doarme Copilăria mea-ngropată... Mi s-ar părea un vis, iubit-o, Cu tine să-l mai văd o dată. Haidem, cîmpiile ne-așteaptă Cu flori și cu covoare-ntinse; Sub straja dealurilor nalte Dorm șesuri leneșe și linse Ca netezișul unei ape, Și lanuri lungi de grîne coapte Sclipesc ca aurul în soare. Domnește-o liniște de noapte Peste-ntunericul de codru: Copacii somnoroși ne cheamă, S-acopere iubirea noastră Sub parfumata lor maramă. Acolo-s visuri fericite, Răcoare și singurătate: Culcați sub strășini largi de ramuri, În adîncimi întunecate, Vom asculta orga pădurii — Foșnitul frunzelor în vînt; Viața, gîndurile noastre Ni s-or părea un basmu
Alexandru Vlahuţă - În pădure În pădure de Alexandru Vlahuță Publicată în Epoca , an I, nr. 38, 3 ianuarie 1886 Cum m-adîncește-n visuri lăuntrul tău feeric, Și cît îmi pari de sfîntă !... Tu mă uimești, pădure, Cînd pe sub bolți tăcute și pline de-ntuneric Las pașii să mă poarte și gîndul să mă fure... Cum m-adîncește-n visuri lăuntrul tău feeric ! Cînd mă adormi de farmec, în pacea umbrei tale, Ce dulci vedenii tainic subt ochi mi se strecoară !... Se-ntorc morții din groapă și vremile din cale, Și iar mă simt copilul nebun de-odinioară, Cînd mă adormi de farmec, în pacea umbrei tale, Căci peste-a mele chinuri uitarea se așterne. Din vremi renvie basmul, și-mi torn palate iarăși Din aurul luminii ce printre crăngi se cerne... Veniți, crai din poveste, ne-om prinde iar tovarăși, Căci peste-a mele chinuri uitarea se așterne ! Departe de-ale lumii dureri neîntrerupte Căta-vom Cosinzene, ascunse prin palate, Iar zmeii, pe la poduri, de-or sta cu noi să lupte, I-om birui, și-n alte tărîmuri vom răzbate, Departe de-ale lumii dureri neîntrerupte. Încet... din fund de vremuri un ...
Alexandru Vlahuță - Și mă-ntrebi...
Alexandru Vlahuţă - Şi mă-ntrebi... Și mă-ntrebi... de Alexandru Vlahuță Publicată în Convorbiri literare , an XIV, nr. 9, 1 decembrie 1880 Și mă-ntrebi de te-am iubit? Spună-ți cît mi-ai fost de dragă bolțile cerești și sfinte, Martori dezmierdării noastre. Plîng cînd îmi aduc aminte Cît am fost de fericit. Și mă-ntrebi de ce-am fugit? Spună-ți cît ai fost de crudă bolțile cerești și sfinte, Martori infamiei tale... Plîng cînd îmi aduc aminte Că odată te-am
Alexandru Vlahuţă - Ananghie Ananghie de Alexandru Vlahuță Publicată în Vieața , an I, nr. 33, 25 septembrie 1894 Greu la deal, și greu la vale, Nu-s bucate , nu-s parale, Toți sunt ififlii, Negustorii n-au afaceri, Preoții n-au cununii, Moașele n-au faceri. "Biruri noi !" guvernul strigă, Iar țăranul: "Mămăligă !"... Nu-s parale, nu-s: Ce mai plănuiți palate Și orașe ca-n Apus ! Știți voi ce-i la sate? Lanurile-s părăsite: Nici imaș nu-i pentru vite, Apele-au secat. Goi, flămînzi, copiii zbiară. Gospodarii au plecat În lume, să ceară... Nu mai are cum țăranul Din pămînt să scoată banul, Vouă să vi-l dea. Foametea de pe la sate Va să vie să mai stea Și-n cele
Alexandru Vlahuţă - Ce dor... Ce dor... de Alexandru Vlahuță Publicată în Lupta , an III, nr. 117, 23 noiembrie 1886 Ce dor trebui să te cuprindă De dragostile din povești Cînd te privești toată-n oglindă Și vezi cît de frumoasă ești !... Cînd singură parcă te sperii De patima ochilor tăi, Ce ard de farmecul durerii, În spasmul visului dintîi. Căci ești în vîrsta cînd fioruri Te-apuc-așa, ca din senin, Cînd te frămîntă mii de doruri, Și nici nu știi de unde-ți vin... Iată că prinzi să cazi pe gînduri, Ți se lungesc ochii a drum Cîte-ți plăceau în alte rînduri Încep să-ți facă rău acum. Te simți străină-ntre ai tăi, Și stai, tînjind, într-un ungher, Biet suflet fără căpătîi, Atît de trist și de stingher ! Ți-e greu de lume și de tine; O jale-adîncă te pătrunde. Parc-ai iubi, și n-ai pe cine, Parc-ai pleca, și nu știi unde. Iar noaptea, cînd te culci în pat, Ca-n friguri, te cuprind călduri. Și piept și tîmple ți se bat De-a gîndurilor dulci torturi. Cu fața-n sus, în întuneric, Încremenești ceasuri întregi, Robită ...
Alexandru Vlahuță - Cu-a ta mînă...
Alexandru Vlahuţă - Cu-a ta mînă... Cu-a ta mînă... de Alexandru Vlahuță Publicată în Convorbiri literare , an XIV, nr. 5, 1 august 1880 Cu-a ta mînă, înger dulce, Cînd eram mîhnit, străin, Șters-ai ochii mei de lacrimi, Stins-ai greul meu suspin. Să ai parte-n veci de bine, Tu l-al cărei dulce sîn Am uitat amara-mi soartă, Am uitat că sunt
Alexandru Vlahuță - D-șoarei G.
Alexandru Vlahuţă - D-şoarei G. D-șoarei G. de Alexandru Vlahuță Publicată în Lyra română , an I, nr. 11, 22 februarie 1880 Te-ador, ș-a mea gîndire în veci neadormită Veghează ca o mamă la gingașul tău sîn, Și-n noaptea cea adîncă, cînd tu dormi liniștită, Cînd trec visuri frumoase prin sufletu-ți senin, Cînd îngerii din ceruri la tine se scoboară Prin somn să te păzească de visuri necurate, Cu drag a mea gîndire se las-atunci ușoară, Și-ți fură de pe buze săruturi înfocate, Și-n dezmierdări nebune se joacă pe-a ta față. Și joacă, și s-alintă pe fragedul tău sîn Cum joacă lin zefirul pe-a cîmpului verdeață, Cum fluturul s-alintă pe-o roză sau pe-un crin. Dar iarba se apleacă alene după vînt Și pare că-i șoptește ceva misterios, Dar roze, crini s-alintă și capetele-și scutur Ca lebedele-n apă, și tainic șoptesc firei Că-i dulce sărutarea zburdalnicului flutur, Că simt și ele focul și farmecul iubirei. Iar tu să nu spui nimica gîndirei înfocate Ce-ai prins-o ca-ntr-o mreajă în gratiele tale, ...
Alexandru Vlahuță - Din trecut (Vlahuță)
Alexandru Vlahuţă - Din trecut (Vlahuţă) Din trecut de Alexandru Vlahuță Publicată în Convorbiri literare , an XVIII, nr. 1, aprilie 1884 Acum, cînd nu ne mai iubim, Vino cu mine-n țintirim, Acolo unde, îngropate, Zac, coperite de uitare, Atîtea visuri înghețate De vreme și de nepăsare. Căința-nlătură-ți, și vină: Nici eu, nici tu nu ești de vină. Ce de mai cruci stau pe cărare !... Aicea-i prima sărutare: Luna, privind cu drag a noastră Primăvăratică iubire, Sclipea în lumea ei albastră; Iar noi plîngeam de fericire, Și lăcrămile de pe față Ni le sorbeam, cuprinși în brațe. Dincoace-un dor — sigur îl știi: E dorul celor doi copii De-a merge-alături pe cărarea Vieții lor, de visuri plină, C-un singur gînd, ca-ngemănarea A două raze de lumină. Copiii sunt — noi amîndoi... Ce-au dorit ei !... Ce suntem noi ! Dar colea,-n mai adînc mormînt, E primul nostru jurămînt. Tu-mi stai pe brațe visătoare, Eu ochii dulci ți-i sărutam, Și șoapta necuvîntătoare A inimii ne-o ascultam... O, sfîntă, veșnică iubire, Cine-ți mai știe azi de știre ! Alături, în adîncă pace, Somnul ...
Alexandru Vlahuță - Do ut des...
Alexandru Vlahuţă - Do ut des... Dor de ducă de Alexandru Vlahuță Do ut des... = "Îți dau, ca să dai" în latină. Publicată în Vieața , an I, nr. 33, 25 septembrie 1894 Alintîndu-și mustăcioara, Trece fantele gătit: Se cunoaște de departe Că iubește și-i iubit. Cine-a dat perdeaua-n lături? I-a bătut în geam discret... Junele suspină-n stradă Și pășește mai încet. El se-ntoarce spre fereastră Și se uită visător. Buza-i tremură de-o șoaptă, Ochii i s-aprind de dor. Ca o flacără deodată Parcă-i lunecă pe piept... I-a căzut de sus o floare, Și-un bilet: "Vino, te-aștept !" Dă portița la o parte, I se pare că-i în vis... Mîna alb-a Afroditei Grabnic ușa i-a deschis... Ce mai vreți să șiți? Sunt singuri ! Junele-i cam sfiicios... Două brațe moi și grase Îl înfășur-amoros. Afrodita-și amintește De străvechile plăceri, Peste cari așternute-s Șaptezeci de