Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE VECI(E)
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 353 pentru PE VECI(E).
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Ioan Damaschin
... Viața mea-i cerescul cântec, Și dorul meu ce mă frământă, Prin cântec numai pot să-l vindec. Această lume nevăzută, Ce în cântare ființează, E veșnică, e nepierdută, E de-o nespusă frumusețe, Măreață și neschimbătoare, De orice slavă mai înaltă, Ca fulgerul scăpărătoare, În străluciri cerești se scaldă. Și-mpodobirea firii noastre O ... Și curțile lui Damaschin Rămas-au pradă a uitării, Ș-averea marelui creștin În oarba voie a-ntâmplării: Haznaua lui nenumărată Pe la săraci de mult îi dată; Paingul țese pe perete, Căci slugi ca altădată nu-s, Și unde-al lor stăpân e dus, Nu știe nimeni să arăte. Și pretutindeni e pustie stearpă; Grădinile nu înfloresc, Pe-acoperișuri crește iarbă, Izvoarele de-abia țâșnesc, Și numai printre marmuri macul 'Și-înalță stibla ca toiagul, Iar prin palaturi umblă vânturi, Stârnind un roi ... a Ta jale, De ce cu Tine nu cad mort? O, de-aș putea cu umilire Să mă ating de haina sfântă, Să umbl pe-acolo cu smerire, Pe unde-a-mblat Ființa blândă -- Nădejdea mea și apărarea, Puterea și-acoperământul!... Eu Ție toată cugetarea, Dorința inimii și gândul -- Ți-aduc acuma
Alexei Mateevici - Ioan Damaschin
... Viața mea-i cerescul cântec, Și dorul meu ce mă frământă, Prin cântec numai pot să-l vindec. Această lume nevăzută, Ce în cântare ființează, E veșnică, e nepierdută, E de-o nespusă frumusețe, Măreață și neschimbătoare, De orice slavă mai înaltă, Ca fulgerul scăpărătoare, În străluciri cerești se scaldă. Și-mpodobirea firii noastre O ... Și curțile lui Damaschin Rămas-au pradă a uitării, Ș-averea marelui creștin În oarba voie a-ntâmplării: Haznaua lui nenumărată Pe la săraci de mult îi dată; Paingul țese pe perete, Căci slugi ca altădată nu-s, Și unde-al lor stăpân e dus, Nu știe nimeni să arăte. Și pretutindeni e pustie stearpă; Grădinile nu înfloresc, Pe-acoperișuri crește iarbă, Izvoarele de-abia țâșnesc, Și numai printre marmuri macul 'Și-înalță stibla ca toiagul, Iar prin palaturi umblă vânturi, Stârnind un roi ... a Ta jale, De ce cu Tine nu cad mort? O, de-aș putea cu umilire Să mă ating de haina sfântă, Să umbl pe-acolo cu smerire, Pe unde-a-mblat Ființa blândă -- Nădejdea mea și apărarea, Puterea și-acoperământul!... Eu Ție toată cugetarea, Dorința inimii și gândul -- Ți-aduc acuma
... gândirii-mi nimica nu se schimbă, Căci între amândouă stă neclintita limbă. De mult a lumei vorbe eu nu le mai ascult, Nimic e pentru mine, ce pentru ea e mult. Viitorul un trecut mi-i pe care-l văd întors. Același șir de patimi s-a tors și s-a retors De mânile uscate a vremi ... să am parte, Căci fericir-a lumii, închipuiri deșarte! Viața noastră însă, oricât de neagră fie, Ea împlinește oare în lume vo solie? E scop în viața noastră Â vun scop al mântuirei? Ne-njunghiem ființa pe-altarul omenirei? A gândului lucire, a inimei bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Mizeriei comune? Trăind cu doru-n sân ... că virtutea găsește-a ei răsplată, Răsplată ce de oameni și cer e-nvidiată? Răsplată prea frumoasă: un giulgi și patru scânduri. Ți-e îndemână-n nuntru, și scapi de multe gânduri, De gânduri fără noimă... Pentru așa comoară Treci însetat pe lângă a vieții dulci izvoară... Și-atunci atuncea popii vorbit-au foarte drept: Deșertăciuni sunt toate când moartea ți-i în piept. Dar ...
... Mihai Eminescu - Ureche Ureche de Mihai Eminescu Pișcată-ți este mâna ta de streche De miști în veci condeiul pe hârtie Compune-un șir sau fabrică o mie Că ești un cap de prost e veste veche. Dac-ai avea de spus ceva ai scrie: Nimic nu poți tu să ne zici, Ureche  Cu Pantazi rămâi în veci păreche ...
Iancu Văcărescu - Primăvara amorului
... ori adorm. Somnul, celor care place, E vrăjmaș omorâtor, El îi face-n veci de zace Ș-a mai multă viață mor. Eu pe tine cu plăcere Poci să te țiu tot deștept; Ș-orice-i vrea-ți dau făr-a cere, Să te rogi mult nu ... copaci stufos Ce de nalt stăpânea crângu Ne-a dat razem șezând jos. Ast loc, el, și vreme-alege, Astfel începând vorbi: "- Că e cea mai veche lege Pe pământ ca-n cer, vei ști, Cu plăceri, sau cu durere, Câte trăesc, vor, nu vor, Curând, ori cu-ntârziere Stăpânite-a fi ... zdrobit. A ta bună priimire C-am scăpat m-a-ncredințat, Și d-a lui nelegiuire C-altu nu e vinovat. Aș zbura d-aș avea stare, La maică, la dumnezei; De rușine mi se pare Că n-o să-i mai văz pe ei! Resplătirea îmi aprinde Jeratic nestins în pept, Și mirare mă coprinde, Eu atât, cum mai aștept! Biruirea mea în grabă A putut ... Toate lui cu bucurie Pe ...
Ion Heliade Rădulescu - Ingratul
... La orice trebuință m-aveai ca p-un părinte Și hrană, -mbrăcăminte, nimic nu ți-a lipsit. Și vorbe rătăcite ți le puneam pe cale, Și rima-ți zbârnâindă mereu ți-o acordam, Și versuri șotâncate, ce n-au nici deal, nici vale, Pe legiuit semicol sudând le cumpăneam. Păgâne, stanțe groase, puțind de ateie, Le biciuiam cu totul din veacul lui Hristos, Și gânduri de pierzare, dovezi de ... rău te apucase manie d-autor? O! rău se lingușește omuțul care minte! Puțin voi a cunoaște când fac un ajutor. Gândeam că e natura ce-n timpul său s-arată, Gândeam că e talentul ce-ncepe-a se ivi. P-oloaga-ți poezie și proză-ntortocheată Pierdeam ceasuri și zile a ți le zdreveni ... n-ai prefăcut. Nu mă-ndreptez la lume să-ți spui nelegiuirea, Cu tine am de lucru; și vina tu ți-o știi; Ingrat ți-e bunul nume și însăși pomenirea, Te-a înfierat păcatul, pe fruntea ta îl ții. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Acel duh de partide, robie pierzătoare Care d-atâtea veacuri ast neam a chinuit, Căci a intrat ...
... Ți-ar părea mai mîndră decît Venus Anadyomene, Și, în chaosul uitării, oricum orele alerge, Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge. Ce iluzii! Nu-nțelegi tu, din a ei căutătură, Că deprindere, grimasă este zîmbetul pe gură, Că întreaga-i frumusețe e în lume de prisos, Și că sufletul ți-l pierde fără de nici un folos? În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună, Tînguirea ... adună; În zadar în ochi avea-vei umbre mîndre din povești, Precum iarna se așează flori de gheață pe ferești, Cînd in inimă e vară…; în zadar o rogi: „Consacră-mi Creștetul cu-ale lui gînduri, să-l sfințesc cu-a mele lacrămi!“ Ea ... simțirea-i să se poată înșela, Să confunde-un crai de pică cu un crai de mahala… Căci cu dorul tău demonic va vorbi călugărește, Pe cînd craiul cel de pică de s-arată, pieptu-i crește, Ochiul înghețat i-l umplu gînduri negre de amor Și deodată e vioaie, stă picior peste picior, Ș-acel sec în judecata-i e cu duh și ...
Mihai Eminescu - Și oare tot n-ați înțeles... (variantă)
... pare stinsul, Iar ale apei valuri vin Călătorind spre dânsul. Și totuși va luci în veci Aprins de zeul Amor Și ale sale raze reci Pe frunte lumina-m-or. În urma lui un dor nespus S-alerg o să m-alunge, Deși se nalță tot mai sus Ca să nu ... iubiri fără-nțeles, Câte-nțelepte-asemeni, Câte cu moartea s-au ales A fi surori de gemeni. Câte amoruri se jurau Să ție pe toți vecii, Pe când de flori se scuturau Alături liliecii, Și-au prefăcut pe-acest pământ A noastre vieți în stepe Și ne-au pătruns de-un farmec sfânt Ce nu-l putem pricepe. Dar cine e ...
Ștefan Octavian Iosif - La Luvru
... rătăciți... Dar să luăm aminte... Abia-ndrăznim să trecem înainte : Eterne forme-n marmură-nghețate, Vechi pînze rupte din eternitate Vădesc ce-nalță omeneasca minte... E-o lume-n veci de veci nepieritoare, Comori pe care Cronos nu le-nghite : Un Rafael, un Rubens, un Murillo... În fund, senina Venus de la Milo... — Dar ce te-ntorci și nu ...
George Coșbuc - Crăiasa zânelor
... rai Cioplit în flori măiestre, El singur unui fiu de crai D-ajuns i-ar fi fost zestre. Și cum îi zici? Inel îi zic! Pe degetul suleget Al zânei pus, pe cel mai mic, Crescut părea pe deget. O, dă-mi-l mie! drăgălaș Se roagă ea-mbătată. Ți-l dau, stăpâno, de mă lași Să te cuprind o dată! Crăiasa-n ... salbei, dând o țară. Și cui o dai tu? pătimaș Zâmbind crăiasa-ngână: Ți-o dau și ție, de mă lași Să te sărut, stăpână! Pe nimeni ea n-a sărutat, Ori poate flori și fluturi, Dar pentru salbă i-ar fi dat Și-o sută de săruturi. Așa ... d-atunci Că i-a pierit norocul. A treia zi, privind în lac Copila, ca-n oglindă, Cerca și nu putea pe plac Un brâu pe trup să-și prindă. Crăiasa vine iar. Grăbit S-a-ncins atunci crăiasa, Și cât de strâns i s-a lipit ... cu dor turbat de viu, S-a îmbrăcat în fată, Și-având în loc de paloș fus, Și-n loc de coif năframă, Pe ...
George Coșbuc - Brâul Cosânzenii
... Cosânzenii de George Coșbuc Avea Ileana ochi de soare Și galben păr, un lan de grâu; Vestmânt avea țesut în floare Și-un brâu purta pe-ncingătoare, Cum n-a mai fost pe lume brâu. Era de aur pe tot locul, Un fulger pe-al ei trup încins. El noaptea da lumini ca focul, Și-n brâu sta fetei prins norocul Precum e-n talismane prins. Vrăjit era că, de-l va pierde, Norocul ei să piară-n veci, Nici flori mai mult să n-o dezmierde, Să ... de flăcăi. Dar Făt-Frumos zâmbind s-arată, Și-n drumul lui umblând de-atunci Simțea de-ajuns frumoasa fată Că viața noastră nu ni-e dată De dragul unor flori din lunci. Din ochi albaștri de cicoare Pe sânu-i alb de ghiocel Curg lacrimi calde-acum! O doare, Ei inima de drag îi moare, Iar Făt-Frumos, vai, cum e el! Atâta dragoste nebună! Eu nu o simt, tu n-o-nțelegi Visarea ta la ce ți-e bună? Vrei s-o visăm noi împreună? Atunci tu brâul să-l dezlegi! Ea tremură zâmbind și geme: Norocul meu întreg îl vrei! Ea numai