Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MĂRI
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 2243 pentru MĂRI.
Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
... poat-a le-nțelege lungul secolilor curs. Babilon, cetate mândră cât o țară, o cetate Cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate Și pe ziduri uriașe mari grădini suite-n nori; Când poporul gemea-n piețe l-a grădinei lungă poală Cum o ... eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele fantazia unui Scald. Se-nserează. Nilul doarme și ies stelele din strungă, Luna-n mare își aruncă chipul și prin nori le-alungă Â Cine-a deschis piramida și-năuntru a intrat? Este regele. În haină ... o minune o privesc, Povestindu-și basme mândre mestecate numa-n stele Despre-orașul care iese din pustiile de jele. Din pământ și de sub mare, s-aud sunete ce cresc. Marea-n fund clopote are, care sună-n orice noapte, Nilu-n fund grădine are, pomi cu mere d-aur ...
Gheorghe Dem Theodorescu - Soarele și luna
... Ș-a garoafelor! Atunci moș Adam Și cu moașa Iova, Unde-l auzea, Rău că le părea, Soarelui zicea — Preasfințite Soare, Puternice mare, Unde-ai auzit Ș-ai mai pomenit, Unde-ai cunoscut, Unde-ai mai văzut Să ia sor’ pe frate Și frate pe sor’, Că cinâ ... seamă, Iar la cap de pod, Cam d-o mânăstire, Chip de pomenire, Chip de cununie, Să-mi placă și mie. Puternicul Soare, Ca puternic mare, Unde-o auzea, Bine că-i părea, ’N palme că-mi bătea, Podul se-ntindea, Un pod de aramă, De nu-l bagi în ... Ci mi-a fost ș-o fi Și s-o pomeni Mirele-nainte, Mirease d-a stânga! Puternicul Soare, Puternic și mare, De mân-o lăsa, Nainte-i trecea, Iar ea, vai de ea, Așa de-mi vedea, Cruce că-și făcea, În mare sărea Și mi se-neca. Domnul se-ndura Mreană c-o făcea. Soarele-mi vedea Și înmărmurea Și se văieta, Năvodari chema, Năvod aducea Și ... deșert era, Că ei n-o găsea Și n-o mai prindea; Făr’ de … ce-mi scotea Și-n năvod trăgea? O mreană de
Nicolae Filimon - Schiță din viața și scrierile celebrului maestru Donizetti
... această operă, plină de frumuseți muzicale de primul ordin și susținută de Rubini și Lablache, căzu cu totul în Francia, se ridică însă cu un mare fanatism în Italia. Un ordin din partea regelui ambelor Sicilii, chemîndu-l la Neapole, dete impulsiune lui Donizetti a reîncepe cariera sa de ... la 1836 scrise opera Betli și Asediul de Calais pentru Palermo, iar la 1837 dete pentru teatrele din Roma pe Roberto d’Evereux cu un mare succes, pe care îl plăti prea scump prin pierderea soțiii sale, pierdere nereparabilă și care contribui prea mult la nenorocirile ce încongiurară restul vieții acestui ... deși era compusă după gustul muzical al publicului francez, nu avu decît un mediocru succes; dar pe la finitul acestui an compuse pentru Teatrul cel mare de operă din Paris Favorita , pe un libret compus în limba franceză de Scribe. Această operă este unica compozițiune scrisă de maestrul Donizetti în care ... care îl puse pe un picior egal cu cei mai celebri maeștri ai epocii. Mai scrise și alte opere pentru teatrele Parisului, dar nu de mare importanță. Întorcîndu-se în Italia, compuse la 1841 opera Maria Padilla , apoi la 1842, vizitînd Viena, capitala Austriei, compuse opera Linda di Chamounix pentru Teatrul
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VI
... cu toții îmbrăcați. Chiar însuși blondul Febus când te-ar putea vede Ți-ar pizmui suita, caleasca strălucită. Dar ești liniștit oare? Nicicum. O casă mare Îți ia odihna toată; nu gustă dulce somn Acela ce se culcă în aurit crivat. În inimă bogatul în veci repaos n-are; Nici marea ... după zadarnici măriri și bogății, Ca câinele povestei ce carnea lepădă Voind să se arunce dup-o deșartă umbră? A noastră cea mai mare podoabă e virtutea. Apoi o liniștire a duhului doresc, Dar însă libertatea o prețuiesc mai mult. Acela ce petrece în slavă și avere ... Deși că le va pierde el grijă n-ar avea. Noi încă din pruncie suntem obicinuiți, A crede sărăcia ca răul cel mai mare; Aceasta ne îndeamnă a căuta avere, Lăsând măsura dreaptă ce trebui să păzim. Dar orice trebuință își are-al său hotar: Greșește cine ... mult mai ferice și se hrănea mai bine; De frica sărăciei nu se-ngrijea atât, Pre cât se îngrijește acuma când adună Averi și stare mare, umblând din țară-n țară Prin foc, prin ger, prin apă, cu-atâte ostenele, Și-n vecinic neastâmpăr tot traiul petrecând, Să strâng-atâta aur ...
Mihai Eminescu - Povestea Dochiei și ursitorile
... a intrat vrodată coasă Unde mi-i pădurea deasă. De desișul din pădure Nu s-atinse vro secure. Cât de naltu-i, cât de mare, Nicăieri nu vezi cărare, De și-ar pierde urmele Ciobănași cu turmele. La temei de codri deși Nu-i cărare ca să ieși, Ci-i ... mici, Pline toate de voinici. Ce mai freamăt, ce mai zbucium Când, sunând voios din bucium, Chema țara la hotare, De-alergau cu mic cu mare, De curgeau ca râurile Și-nnegrea pustiurile. Amar mie,-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin, Cu năframa de le șterg, Ele tot mai tare ... mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încungiurând Și din gură-ncet cântând. Una-i zice: Â Drag băiat, Să fii mare împărat, Căci așa fel ți-a fost dat. Alta-i zice: Â Să fii tare Fără de asemănare, Cum nu e viteaz sub ...
... Anton Pann - Şoarecile Șoarecile de Anton Pann Un șoarece mare, anume Gherlan, Peste toată gloata fiind căpitan, Atît să mîndrise, precum povestesc, Încît își uitase neamul șoricesc. Și vrînd să se-nsoare, el nu gîndea ... am socru de neam mai de sus, Puternic în lume, la alți nesupus. D-aceea la tine dintr-atît loc viu, Că toți de mai mare pe tine te știu. Soarele răspunse la al său cuvînt : -0, mare Gherlane ! precum ziseși, sînt Înalt și puternic, de toți mă slăvesc, De nimeni n-am frică, precum voi trăiesc, Dar cum să ivește un nor ... Că și chiar pe soare poți să-l biruiești. Cum te pui în dreptu-i, îl întunecezi, Pe loc îl acoperi ș-îl nimicnicezi. -0, mare Gherlane ! norul a răspuns. Ceea ce se vede nu e de ascuns. Drept, eu sînt puternic, după cum ziseși, De sting și pe ... Suflă, mă gonește să nu-i stau în drum, Și mă răsipește tocma ca p-un fum. Auzind Gherlanul si că nuorul chiar Altuia mai mare este supus iar, Să pogorî-ndată la marele vînt, Care atunci groaznic sufla pe pămînt. Primindu-l vîntul într-al său palat Și d-a ...
Cincinat Pavelescu - Sic transit
... Ghika Omagiu respectuos Pe un cal el străbătuse lumea veșnic zgomotoasă, Când în farmecu-nserării o cetate întâlni Și mulțimea de pe strade ca o mare furtunoasă Se ducea încoa și-ncolo, scopul vieții a-mplini. Călătorul fără voie întrebă pe oarecine Cam de când ar fi orașul cu ... a-necat Și palate, și câmpie, și pădure și livede? I se zise: Auzi vorbă, ești nebun pe cât se vede, De când marea este mare tot aici s-a răsfățat. După secole apuse Petrecu prin acel loc... Marea largă o pustie arzătoare se făcuse, Nici un arbor să ...
... calfe de cizmari Și Paola harpista cu ochii săi cei mari. Cum, Paola, sărmano, vii tu din Miramare Unde-ai cântat în duo cu întristata mare Suspinul unui val, Vii astăzi să-ți duci harpa prin orișice tavernă, Îți pleci frumoasa-ți frunte pe orișicare pernă, La orișicare bal?... Din lampa ... nemărginit... La tine, golf poetic, cu apele senine, Speranța mea visează... la tine, tot la tine! Adio, cer albastru, ca sufletul senin, Adio, vânt de mare, ca cugetul de lin, Alerg mereu prin lume, dar gându’ mi-e ‘napoi... Cu voi e fericirea, cu voi..., numai cu voi...â€� Și ... l întinde Iar el, cizmarul vesel, în brațe-o și coprinde. Cum, Paola, sărmano, vii tu din Miramare Unde-ai cântat în duo cu întristata mare Suspinul unui val, Vii astăzi să-ți duci harpa prin orișice tavernă, Îți pleci frumoasa frunte pe orișicare pernă La orișicare bal? O... da, căci ... n somn, și-n vis, Mă-ntreb de nu-i mai bine a-și duce fiecare Adânca sa durere pe șesuri sau pe mare Spre groapă sau spre bal? De nu e drept să moară talente prin taverne Și ochii mari să plângă, pierduți pe negre perne, În nopți ...
Mihai Eminescu - În căutarea Șeherazadei
... Și Nordul frig durerea-mi caldă stins-a. M-am dus spre Sud  und-insule ca glastre Gigantici se ridic din sfânta mare, C-oștiri de flori, semănături de astre. Și și-a îmflat eterna mea cântare Aripele de pară-n cer pornite, Pân-am pierdut ... adânc și înălțime. Vulcanul mort și-a stins eterna lavă. Dar ah, ce văd? E vis? O-ntunecime Ridică colți înalți din frânta mare. Cine îmi spune ce minune-i? Nime? Din ce în ce un rai în depărtare Se desfășoară dintre stânci trunchiete, Plesnite lin de undele amare ...
Mihail Săulescu - Durerea lui Faust
... Ori numai un vis-umbră pe care-l voiu sfârși ?... Și toată lumea asta enigmă poate n'are; Ci este-așa cum este — nemărginită, mare, Iar tu, o! biete suflet, tu ești atât de mic, Că nu pot ști nimic, — Că tot ce știi și câte vei ști de ... Și cu un strop de rouă să fiu eu mulțumit, Vai! cu un strop de rouă căzut la întâmplare Când înainte fuge talazul de pe mare ? » * * * Așa vorbea, din turnu-i, privind nemărginirea; Și mare părea Faust, părea că toată Firea, Descoperind secretu-i, c'un deget doar o ține — Și-o 'ntoarce, și-o sucește, râzând de toate ... și el în urmă de toată faima lui; A râs de gându-i liber nesocotit de mic, Pe lângă această lume nesocotit de mare; — Cum e un strop de rouă, lâng' un talaz de mare; — Și-a râs și de durerea-i că nu va ști nimic, Că 'n urmă-i și nainte-i e veșnicul pustiu ...
Mihai Eminescu - Odin și poetul
... cu toții Că dacă vor seca a mea durere Cu mângâieri  atuncea și izvorul De cânturi va seca... Nebuni! vă iert... O, mare, mare înghețată, cum nu sunt De tine-aproape să mă-nec în tine! Tu mi-ai deschide-a tale porți albastre, Ai răcori durerea ... l-a tale picioare Mici, dulci și albe. O, Odin, Pune-i un sceptru-n mână, sceptrul mării, Pe fruntea ei coroană pune, mare, De diamante, umede, topite În strălucirea lor cea înfocată, Căci ea-i regina frumuseții  a lumii. Ea capu-și rezemă de ai ...