Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru IN VÂRF
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 376 pentru IN VÂRF.
Emil Gârleanu - Nedespărțite! ...
... zările. Păsările se rotesc în înalt, se deșiră, iar se strâng și iar se răresc, apoi își aleg călăuzele, le pun în frunte, și-n vârf de săgeată călătoresc. Se ridică stolul sus-sus, pe apa albastră a cerului, și lin, ca împinse de un dor tainic, vâslesc, se ...
Emil Gârleanu - Trandafirul Trandafirul de Emil Gârleanu La o margine de drum înflori un trandafir. Și a fost o minune, căci floarea trandafirului era așa de gingașă, așa de albă, că parcă de la ea se inviorase dimineața ceea de primăvară. Ș-avea crengile lucii, rumene ca mărgeanul, frunzele verzi ca smaragdul. Iar mirosul florii se împrăștia îndată peste întreg cuprinsul câmpiei; fluturii cădeau adormiți, celelalte flori se plecară în fața adevăratei stăpâne, pe când păsările veneau din depărtări adânci, atrase de mireasma, vrăjită, să vadă și ele tulpina măiastră care își desfăcea frumusețea pentru întâia oară pe pământ. Și parcă și lui Dumnezeu îi părea acuma rău că pusese într-o floare așa de minunate însușiri, — daruri pe care nu le împărțise nici în rai. — Lucrul acesta îl șoptise o ciocârlie care, la răsăritul soarelui, ducea totdeauna lui Dumnezeu câte o sămânță din fiecare floare ce creștea pe pământ, să o păstreze, Preasfântul, pentru răsad. Până la amiază trandafirul se acoperi întreg cu flori. Drumeții treceau și rămâneau locului, puneau mâinile la ochi, răsfirau nările să înghită mireasma nemaisimțită până atunci, apoi, cu priviri lacome, rupeau câte o floare; iar dacă aveau câte ceva ...
Gelu Vlaşin - 11:11 â†�â†� 10:56 11:11 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 11:43 →→ un alt metrou pentru care mi-aș fi pierdut respirația în fiecare dimineață de joi în loc de cafea un altfel de a-ți spune cum lângă umărul meu stau așezate perechi ------------ perechi sandalele tale cu vârfurile îndreptate spre cer poate într-o altă zi când vorbele mele îți vor alunga insomniile astăzi în schimb rochia ta vorbește din șifonier despre cum e să stai singur într-o încăpere prea mare fără muzică și prea mică fără tine (atenție iar se-nchid
... mirel colindă cu pita proaspătă coaptă pe vatră moroșanca asvârle cu deochi la păstrăvărie apa-i tulbure și păstrăvarul plin de idei în cabana din vârf un cioban (“mioriticâ€�) alerga turiști prin pădure ca-ntr-un best-seller horror te-am visat desculță prin trifoiul înalt din livadă zbenguindu-te ...
Gelu Vlaşin - 6:45 â†�â†� 6:17 6:45 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 7:10 →→ iată muzica peste care s-au așternut versurile ca niște săgeți cu vârful otrăvit iată și buzele care s-au răsvrătit când cerșeau ochii prin care mi-am înnecat corăbiile iată degetele ascuțite cu unghiile tremurul miiiiiiiiiiiiii-aaaaaaaaaau deschis prăpastia dintr-o poveste cu hesse iată noaptea în care stau la cumpăna dintre bine și rău gata să-mi iau zborul (sunt fericit împlinit și nu mai am ce-mi
Gelu Vlaşin - 9:20 â†�â†� 9:09 9:20 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 9:49 →→ n-am nume să-ți dau cuvinte pe strada cu florile care-și preschimbă zâmbetul poate albastru paharul din sticlă mată pe care nu-l mai vrei de la mine n-am nume culori așternute peste chipul tău degetul aleargă printre musafirii pitici un felinar uitat sau pantofii decupându-mi vârful unei priviri căzute la picioarele tale termură mâna stângă peste pian cu motive abstinente poate amintindu-și toate nopțile prin care aștept o dimineață cu
Gelu Vlașin - Cuvântul înainte de turn
Gelu Vlaşin - Cuvântul înainte de turn Cuvântul înainte de turn de Gelu Vlașin Într-o zi mi-am construit un turn de cristal. Din vârful lui au început să-și ia zborul cuvintele... unul câte unul, încetul cu încetul, până când aerul a devenit o respirație întreagă, până când trecătorii grăbiți s-au oprit în fața turnului ca să admire ploaia cuvintelor. Apoi s-a născut un curcubeu cu aripile întinse peste oameni și turnuri. Culorile lui s-au transformat în fluturi și-au început să cânte. Era un concert de aripi și culori și cuvinte. Într-un târziu a venit moartea. Era așa cum mi-o imaginasem. Înaltă, frumoasă și rece. Avea o rochie de mireasă, albastră și în mâna stângă ținea un trandafir alb. S-a urcat în turnul meu de cristal, mi-a zâmbit într-un fel ciudat și neînțeles apoi și-a întins aripile și s-a înălțat la cer. Împreună cu ea și-au luat zborul câțiva prieteni dragi... Poate că moartea nu-i decât un zbor dintr-un turn de cristal în care s-au născut
Gelu Vlașin - Fratele (Vlașin)
Gelu Vlaşin - Fratele (Vlaşin) Fratele de Gelu Vlașin fratele meu știe el știe că muntele-i susul fratele meu cât vârfurile atinge uneori cerul nu-i pasă cum vântul gemete scoate fratele meu piramida cu fruntea înfiptă-n scoarța trecutului fără el timpul meu s-ar fi oprit în
Gelu Vlaşin - Ujang Ujang de Gelu Vlașin mai ia și tu un prezervativ ia și tu un surogat ia și tu ceva urlă că viața nu-i atât de scurtă că degetele tale nu sunt caracatițe care-mi cotrobăie prin ungherele nopții și nici dinții tăi nu sunt vârfuri de săgeți otrăvite și nici lumânarea aprinsă la creștetul patului și nici flacăra ei veșnic sâsâietoare nu mai sfâșie carnea crudă a mâinilor tale
... răsufle, - așa li-e gândul La ce văd, la câte-ascultă, Și-n uimirea lor cea multă Șuieră-ndelung. Veverița, de mirare, Când e-n vârf de fag, Când p-un ram, când pe-altul sare, După cum mai bun e locul Printre crengi să vadă jocul Cel așa de drag ...
George Coșbuc - O noapte pe Caraiman
George Coşbuc - O noapte pe Caraiman O noapte pe Caraiman de George Coșbuc Scoboară degrabă ciobanul La târlă cu oile lui. E seară pe culme, și nu-i: Se-ntunecă-ncet Caraimanul Cum nu-l mai văzui. Stau neguri pe Jepi, pe Furnica, Și neguri pe Vârful-cu-Dor: Se lasă din umedul nor Tăcerea și noaptea și frica Pe culmile lor. S-a stins după muceda stâncă Și ultimul roșu de-apus. Deodată, cu soarele dus, O noapte cumplită și-adâncă Se varsă de sus. Iar alta se urcă din vale Cu spaima eternei tăceri Ah, cum a fost ziua de ieri? Grozave sunt, Noapte,-ale tale Tăcute puteri! N-aude urechea, nu vede Nici ochiul nimic. Și de viu Tu pari îngropat în sicriu Și sufletu-n tine se crede Un pom în pustiu! Așa înaintea creării A fost tohu-bohu, socot: Plutea peste-adânc Sevaot, Și, neștiutor al mișcării, Sta haosul tot. Aici, în sălbatica noapte Cunoști ce e vecinic și sfânt. Ce soli ai vieților sânt O rază și câteva șoapte Pierdute de