Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru IN APELE LUI

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 714 pentru IN APELE LUI.

Mihai Eminescu - Memento mori

... Cum o mare se frământă, pe când vânturi o răscoală, Cugeta Semiramide prin dumbrăvile răcori. Acel rege ­ o lume-n mâna-i ­ schimbătoarea lui gândire La o lume dă viață, la un secol fericire ­ Din portalele-i de aur ca un soare răsărea, Dar puternica lui ură era secol de urgie; Ce-i lipsea lui oare-n lume chiar ca Dumnezeu să fie? Ar fi fost Dumnezeu însuși, dacă ­ dacă nu murea. Asia-n plăceri molateci e-mbătată, somnoroasă ... distind penele alese, Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor; Înecat în vecinici visuri, răsărit din sfinte-izvoară, Nilul mișc-a lui legendă și oglinda-i galben-clară Cătră marea liniștită, ce îneacă a lui dor. De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi și țări ferice ­ Memfis, colo, -n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stâncă pe stâncă ­ o ... de lumină, Soarele stătea pe ceruri auzind cântarea-i lină, Lumea asculta uimită glasu-i dulce și încet. Dar ieșind din templul sacru lasă gândul lui să cadă, Căci amorul îl așteaptă cu-a ...

 

Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deșertăciunilor)

... Cum o mare se frământă, pe când vânturi o răscoală, Cugeta Semiramide prin dumbrăvile răcori. Acel rege ­ o lume-n mâna-i ­ schimbătoarea lui gândire La o lume dă viață, la un secol fericire ­ Din portalele-i de aur ca un soare răsărea, Dar puternica lui ură era secol de urgie; Ce-i lipsea lui oare-n lume chiar ca Dumnezeu să fie? Ar fi fost Dumnezeu însuși, dacă ­ dacă nu murea. Asia-n plăceri molateci e-mbătată, somnoroasă ... distind penele alese, Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor; Înecat în vecinici visuri, răsărit din sfinte-izvoară, Nilul mișc-a lui legendă și oglinda-i galben-clară Cătră marea liniștită, ce îneacă a lui dor. De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi și țări ferice ­ Memfis, colo, -n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stâncă pe stâncă ­ o ... de lumină, Soarele stătea pe ceruri auzind cântarea-i lină, Lumea asculta uimită glasu-i dulce și încet. Dar ieșind din templul sacru lasă gândul lui să cadă, Căci amorul îl așteaptă cu-a ...

 

Dimitrie Anghel - Hipparc și Didona

... refluxul celeilalte ; pe amîndouă le iubea deopotrivă, căci una era continuarea celeilalte în timp și în spațiu : pe amîndouă le iubea, căci erau întruparea sufletului lui de om și de artist. Sfioasă, domoală și liniștită, venea acum marea să cînte subt terasa lui, ca o mînă obosită ce abia ar mai trezi ultimele arpegii ale unei simfonii pe o harfă ; dornică venea și-i arunca spumele ei, urcîndu ... s-o ajungă și s-o șteargă și apoi, reîncepînd din nou, spumega de neputință. Senină, ca un copil nevinovat, frumusețea acum adormise pe umărul lui Hipparc. Cu un braț alb, ca din marmură făcut, petrecut după grumazul lui, iar cu celălalt strîngîndu-i mijlocul, caldă și vie cu întunerecul pe ochi și cu iubirea în suflet, Didona neștiutoare de ura abisului ce niciodată ... cu zîmbetul divin ce mai tîrziu trebuia să înflorească pe gura unei marmure nesimțitoare. Neliniștit și tulburat, ca abisul acesta peste care plutea, era sufletul lui Hipparc însă. Ochii lui nu mai priveau, dar mînele lui dezmierdătoare de îndrăgostit spuneau acum artistului că divina perfecție a formelor pe care voiau să i-o fure talazurile era neasemuită. Pentru întîia ...

 

Ion Luca Caragiale - Cronica

... — Cașcavalul de Penteleu — Urda de Comarnic — Stridiile de Ostenda — Apa de Buda, și Hârtia de Letea. III - GENITIVE PERSONALE CRISTALIZATE Hapurile lui Morizon — Apostroafele lui Iepurescu — Picăturile lui Davila — Reîntoarcerea lui Assachi — Cimitirul lui Belu — Colosseul lui Opper — Reforma lui Luther — Barometrul lui Pache — Poznele lui conul Lascar — Poșta lui Wilner — Hârdăul lui Petrache — Vinul lui Brătianu — Țuica lui Marghiloman — Ocaua lui Cuza — Darul lui Brătescu — Melisa arhimandritului Ghelasie — Șoseaua lui Kisseleff — Hanul lui Niculcea — Cronicele lui Max— Cotul lui Fălcoianu — Turnul lui Eiffel — Marșul lui Boulanger — Mititeii lui Iordache și... și... și Porumbeii lui

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fanta-Cella

... umflu să îndruge Tarantella din Neapole , el plânge întruna, tovarăș trist al inimii mele. Burduful cimpoiului se umflă, ca o lighioaie ce înviază, și țiuitul lui, lung, migălit, îngânat părea ca o veste tristă din capătul apelor. Ochii lui moș Fanta luminară în negura orbitelor. Fermecat de amintiri, începu să spuie: "Când lumea nu era pustie și soarele răsărea de două ori, fără să ... fum împrăștiate pe-o pânză verde și înflorită. Atunci Cella, fără să clipească, dreaptă ca o făclie, cânta. Vorbele ei curgeau ca niște picături de apă ce cad pe marmură. Nu era șir, nici înțeles. Nu ghiceai gând, nici simțire omenească. Și glasul Cellei suia fără căpătâi, repezindu-și dorul, nedeslușit ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski)

... mai leneșă a nopții pace, Mai răcoroasă adierea, mai viu al stâncilor ecou; Mucigăitul smârc al văii cu poezie se vestmântă, Pe prefiratele lui ape plutește albul nenufar... O mică stea e licuriciul, și steaua este un mic far, În aer e parfum de roze. — Veniți: privighetoarea cântă ... stins, cu soba rece, rămase-n urmă ca un vis. E mai și încă mă simt tânăr sub înălțimea înstelată. Trecu talazul dușmăniei cu groaza lui de nedescris, La fund se duse iar gunoiul ce înălțase o secundă Și stânca tot rămase stâncă, și unda tot rămase undă... Se lumină întinsa ...

 

Dimitrie Anghel - Vasul-fantomă

... în pămînt ca o gheară încleștată mai străjuia și dînsa povestind multele popasuri ale unui trecut rătăcitor... Unde era acum căpitanul care sta în căsuța lui de scînduri de pe covertă, eternul căpitan ce povestește basme levantine și face primăvară împrejurul lui deschizînd o ladă de portocale sau de rodii să vadă ce a ajuns sărmanul lui bastiment ? De cîte ori așteptînd să vie apele mari n-o fi zăbovit el pe o margine de rîu, cîntîndu-și dintr-o armonică sau ... fi spus nostalgiile papagalului verde, fără de care un căpitan nu pleacă niciodată la drum... De cîte ori nu trebuie să-și fi ridicat ochii lui triști, în nopțile înstelate, spre bucata de gheață care este steaua polară, steaua aceasta ce călăuzea întîiul drum al corăbierilor. O ! Eterne naufragii, cum le ...

 

Petre Ispirescu - Voinicul cel fără de tată

... oropsi pe fie-sa cu urgie. Porunci de făcu o corăbioară, puse pe fată într-însa, și lângă ea cinci pâini și un urcioraș cu apă, și îi dete drumul pe gârlă spre a se duce unde mila Domnului o va scoate. Mergând corăbioara pe apă, ea se ruga lui Dumnezeu cu zdrobire de rărunchi ca să o scoață la liman bun, ca unul ce cunoaște nevinovăția ei, și ca pe una ce nu se ... Ea, biet, care știa ce este necazul și lipsa, își plecă urechea la rugăciunile cele viclene ale zmeului și, făcându-i-se milă de nenorocirile lui, îi făgădui că va vorbi fiului ei de dânsul. Cum veni fiul său de unde era dus, ea îi spuse toată șiretenia nenorocirei omului ce ... de astă întâmplare, mai cu seamă, gândea el, că va fi barim o slugă în curte care să ție de urât mă-sii, în lipsa lui, și să-i dea ajutor în trebile casei. Nu-l cunoscu că este zmeu, când îl văzu, atât de bine știu procletul a se ... ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor

... nu poate nimenea să între întru împărățiia ceriului; că așa zice domnul Hristos la Ioann, în 3 capete: De nu să va naște neștine din apă și din duh, nu va putea să între întru împărățiia lui Dumnezeu, care botez face pre om fericit, sfânt, desăvârșit, și fiiu lui Dumnezeu, după dar. Iară eu îndrăznesc și zic cum că iaste taina pocăinții întocma cu sfântul botez, în cinste și în lucrare și socotesc că ... noastre, carele sunt ale sângelui, adecă uciderile, el le va albi și le va curăți, ca însuș pre sine; că zăpada și oaia iaste omenirea lui, precum hainele lui le-am arătat albe ca zăpada în muntele Thavorului, după cum zice la Marco în 9 capete. Drept acĂ©ia ce altă mai mare bunătate ... Să facă pre cei ispoveduiț albi și curaț ca trupul lui carele fărdelĂ©ge n-au făcut, nici vicleșug nu s-au aflat în gura lui. Iată dară că taina pocăinții cu sfântul botez, după cum am zis, iaste întocma în cinste și în lucrare. Că precum acela spală păcatul cel ... după dar, așa și sfânta pocăință face pre om din mort viu, din pierdut aflat, din necinstit cinstit și sfânt și din fiul neascultării fiiul ...

 

Constantin Negruzzi - Oscar D'Alva

... pentru a lor bravură sunt primiți între ostași, Căci știu a mânui lancea ș-a ucide pre vrăjmași. Negrele lui Oscar coame vântul le învăluia, Iar a lui Allan cosițe încrețite se-mpletea, Dar deși fața lui este d-o frumseță-ncântătoare, Fruntea-i e posomorâtă, palidă și gânditoare. Oscar avea suflet nobil cum se cade la viteaz, Adevărul și onurul strălucea ... eroul, poate este încă viu.“ „Cine știe dac-aice la ospăț nu l-ați vedea Când acei ce scumpi îi fură al lui nume ar pomeni, Acest brav ostaș și june rătăcit poate va fi; A lui mai foc pentru dânsul a s-aprinde încă poate ; Bem într-a lui sănătate, cupele împle-se toate!“ — „Bucuros, Angus răspunde, împlând cupa sa cu vin Pân în vârf și apoi zice: iată beu ... sănătatea lui închin.“ — „Bine, tată duios foarte; dar Allan de ce nu bea? Pentru ce-i tremură mâna? Aide, frate al lui Oscar, Fii statornic, nu te teme, și înghite acest pahar; Bea în pomenirea morței, băutura nu e rea.“ Rumeneala din obrazii ...

 

George Gordon Byron - Oscar D'Alva

... pentru a lor bravură sunt primiți între ostași, Căci știu a mânui lancea ș-a ucide pre vrăjmași. Negrele lui Oscar coame vântul le învăluia, Iar a lui Allan cosițe încrețite se-mpletea, Dar deși fața lui este d-o frumseță-ncântătoare, Fruntea-i e posomorâtă, palidă și gânditoare. Oscar avea suflet nobil cum se cade la viteaz, Adevărul și onurul strălucea ... eroul, poate este încă viu.“ „Cine știe dac-aice la ospăț nu l-ați vedea Când acei ce scumpi îi fură al lui nume ar pomeni, Acest brav ostaș și june rătăcit poate va fi; A lui mai foc pentru dânsul a s-aprinde încă poate ; Bem într-a lui sănătate, cupele împle-se toate!“ — „Bucuros, Angus răspunde, împlând cupa sa cu vin Pân în vârf și apoi zice: iată beu ... sănătatea lui închin.“ — „Bine, tată duios foarte; dar Allan de ce nu bea? Pentru ce-i tremură mâna? Aide, frate al lui Oscar, Fii statornic, nu te teme, și înghite acest pahar; Bea în pomenirea morței, băutura nu e rea.“ Rumeneala din obrazii ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>