Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FACE SĂ SARĂ

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 439 pentru FACE SĂ SARĂ.

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IX

... patria sa vinde? Românu!... Cine a vrăjbii foc aprinde? Cine-ajutoriu de la păgân cere Făcându-l hotărâtoriu și jude, Iar' el răzămându--în putere, După ce sfezile noastre-aude, Celuia face dreptate, care I-au dat făgăduință mai mare? [4] Ce folosu-i acum a pune Împrotiva celia putințe Cării toată-Asia supune? Nici zece de-aceste biruințe Ajung a ne pune-în ocrotire De toată temerea-întru vinire. Sultanul pănă la primăvară Cu mai ... -abată De la Vlad și nu mai primească De la dânsul poruncă domnească. Apoi la sultanul cu plecare Trimisără-o de frunte solie s-închine, -ș' ceară iertare, Și rugându- ca la domnie Pe-acel puie Poarta nălțată, Care-a fi mai vrednic -l socoată. Hăi, dragă musă! iară te-apucă (Precum văd eu) strechia spulbărată! Și va doar' undeva te ducă Iarăș' la vreo tâmplare ciudată, De șagă sau bătaie necruntă Sau poate că și tocma la nuntă!... [7] Deci, dacă-i așa, mai ... ura și bea tot din picioare. [10] Iară ceaialaltă tinerime Juca și cânta pe lângă laută; Ba și coapta la cap bătrânime A ...

 

George Coșbuc - Chindia

... Se ridică-n sus. Liniștite-n urmă toate    Tac și stau pe loc. Nu stiu, de-obosite, poate. Ori aleg prin Ugă-Bugă După cine mai fugă    Într-al doilea joc. Că-n curând încep salte    Pe sub tei; și cern Flori de tei din crăngi înalte. Loc făcându-le treacă, Ierbi și flori pe câmp s-apleacă,    Spicele s-aștern. Iar din tei, privind la ele,    Ispitiți de joc, Niște pui de rândunele Și ... câmpie, Vânt și flori și rândunele - Vesel, de-aș putea cu ele    M-aș juca și eu! Gâtul mierlele-ntinzându-l    Nici nu mai ajung răsufle, - așa li-e gândul La ce văd, la câte-ascultă, Și-n uimirea lor cea multă    Șuieră-ndelung. Veverița, de mirare,    Când e-n ... Ca un moș privind nepoții,    Zice: „Așa băieți! Veseli și la joc cu toții! Pentru asta-mi place mie Truda mea de-o veșnicie    

 

Ioan Slavici - Doi feți cu stea în frunte

... ar lua, i-aș toarce, țese și coase o cămașă pe care, îmbrăcând-o, s-ar putea lupta cu zmeii, trecând prin apă fără ca se ude, trecând prin foc fără ca se ardă. — Iară eu, grăi Lăptița, cea mai tânără soră, dacă i-aș fi soție, i-aș face doi feți-frumoși, gemeni cu părul de aur și cu stea în frunte, stea ca luceafărul din zori. Când trec pe lângă fete, voinicii, chiar ... o poartă gândul cel bun. Era acuma în gândul vitrigei ca întâmplându-se după cum a fost zis Lăptița, facă pe lume creadă și creadă feciorul de împărat că nu e precum este și precum s-a zis. Nu putea însă face nimic, fiindcă feciorul de împărat stătea de-a pururea, zi și noapte, lângă soția lui. Își puse dar de gând ca, cu una ... trimise carte, știre și veste la frate-său, a cărui împărăție era vecină, spuse cum și ce, și grăi două-trei vorbe, ca vină cu oaste și voinici și ...

 

Nicolae Filimon - Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala

... și doi pînă la douăzeci și cinci de anișori, bine făcut, bine îmbrăcat, frizat și înmănușat întocmai ca un lion de Paris. Acest lux ar face pe oamenii fără experiență -l ia drept fiul unui proprietar bogat sau de moștenitor al vreunui unchi din repertoriul teatrului comic francez; lucrurile însă merg cu totul altfel și ... se cu articolul relativ la neviolarea domiciliului, rîde de nerozii săi creditori; cu toate acestea, moneda îi lipsește, credit nu mai are la nimeni. Ce face el oare în această critică pozițiune? Ce facă, sărmanul; pleacă capul la lovirele soartei, se face slujnicar!… În această nouă condițiune, spiritul său se supțiază ca firul de borangic, imaginația lui se înalță pînă la al noulea cer, devine filosof ... Și glasul filomelei Îmbată ochii mei!… În aste triste locuri Și pline de amor, S-arată înainte-mi Un trădător ciocoi, Ce țara-ntreagă face geamă surîzînd; Ș-înfige ciocu-n sînul, În sînul maicii sale; Ș-a doua zi cu botul Mînjit d-al țării sînge, Se ... minister și slujnicarul patriot începe a-l descri cu cele mai negre culori și se silește prin orice mijloace a-l face

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova

... ar fi mă duc cu sorcova. Soba nu s-a dezmorțit de trei zile, și eu am merișor și busuioc uscat, pot -mi fac o sorcovă, dacă nu am una de târg cu flori și cu beteală: și poate vin cu parale; am -ți cumpăr pâine caldă. Aici e frig, mamă, vreau mă duc! Și el, care înghițea în sec de foame, nu-i venea spuie drept — deși abia era de șase ani — căci simțea pe mă-sa bolnavă greu, și tot zadarnic ar fi fost s-o ... băgând de seamă cum șopteau de tainic Irina cu mama Arghirița, care adusese ș-o lumânărică de ceară galbenă, întrebă cu binișorul: — Da' ce faci, dadă Irino, cu lumânarea? — duc la mă-ta foc, lele, îi răspunse Irina. — Și eu, după ce m-oi încălzi, mă duc cu sorcova, -i aduc pâine caldă, mormăi copilul, ațipit lângă sobă, strângând necontenit în mâna dreaptă mănunchiul de merișor și de busuioc. Dar pe când Arghirița vorbea ... s-o dați popii!... De ce s-o bage în groapă?... Mama e a mea, nu e a popii!... Nu vreau ...

 

Ion Luca Caragiale - În tren accelerat

... sărută. Eu nu mișc. Încă o dată... De multe ori... Eu dorm... În fine, se scoală, scoate batista, o îndoiește, ca și cum ar vrea se lege pe sub fălci, și ridicâdu-se hotărât, pornește spre mine... Se-nsera și lampele vagonului nu se aprinseseră. Atunci trec prin imaginația mea ... fier... vrea mă sugrume banditul!... și n-apucă junele nostru întinză mâna cu batista spre gâtul meu și sar în picioare și încep țip desperată. Tânărul rămâne încremenit, dar după o pauză, luându-și inima-n dinți, în timp ce tovarășa lui de călătorie își ascunsese capul în ... rău... Iată de ce e vorba. Eu am răpit pe domnișoara de la moșia părinților ei, unde o țineau închisă pentru a o face mă uite. Sunt sigur că depeșile trebuie curgă pe urma noastră: la prima stație, poate, poliția infamă va veni ne despartă... Ei?... Ei!... înțelegeți bine că până la stația apropiată (și, febril, se uită la ceasornicul său) mai avem cinsprezece minute, până la stația ... apropiată domnișoara trebuie

 

Vasile Alecsandri - Doina voinicească 6

... Dacă văzui și văzui, Două, trei cruci îmi făcui, Luai coasa de picior Și-n văzduh îi detei zbor, Ș-o izbii de-un păducel, Sări coasa din cățel. Iaca stăpânul călare Că-mi aduce de mâncare Mălai negru zguruit Și uscat, și mucezit. N-apucai -mbuc o dată, Ciocoiul își face plată Și mă ia la schingiuit Că nimic nu i-am cosit. Eu o palmă îi detei Și toți dinții că-i scosei. Dacă văzui ... la pământ, Îmi așez durda spre vânt Și mi-i iau la căutare De la cap pân-la picioare, Și chitesc și socotesc Pe unde mi-i lovesc? La retezul părului, Pe din dosul fesului, [2] Unde-i cald ciocoiului. Eu chitesc, durda pocnește, Ciocoiul se vârcolește Și de zile ... zis ades: ,,Stăpâne! Nu-ți tot bate joc de mine, C-a veni vara ca mâine, De te-oi prinde-n' Lunca Mare -ți fac divan pe spinare Și te calc în picioare Ca pe-un șarpe otrăvit, Ca pe-un dușman ne-mblânzit." ↑ Acest Ion Petreanu sau Ion Petrariul, după cum îl ... doua oară, el fu spânzurat în câmpul de la Frumoasa, de însuși tovarășul său Gavril Buzat, țigan de soi care primi a se

 

Vasile Alecsandri - Chirița în provincie

... ușuric ca un pan... merci. CHIRIȚA (în parte): Îi nostim franțuzu... (Tare.) Ați văzut agilitaua mea? Ioane... du calu la grajd și-l adapă, dar nu-i scoți șaua... Auzi? ION (căscând): Aud. (Duce calul între culisele din dreapta.) CHIRIȚA: Ho... că parcă-i ne-nghiți... face-o gură cât o șură. GUGULIȚĂ: Neneacă... las’ mă sui și eu pe cal. CHIRIȚA: Ce face?... ca te trântească?... ba nu, Gulița mamei. GUGULIȚĂ: Pe mata cum de nu te trântește? CHIRIȚA: Eu am învățat la Ieși, la manejărie... (În parte.) Numai ... trii ani de când m-am întors la moșie la Bârzoieni... i-am și uitat. SAFTA: Bine-ai făcut. CHIRIȚA: Hei!... când ar da Dumnezeu mi se împlinească gândul... aș da de șepte sărindaruri. SAFTA: Ce gând, soro? CHIRIȚA: Ah! cumnățică, fac isprăvniceasă!... alta nu doresc pe lume!... Isprăvniceasă cu jăndari la poartă și-n coadă. SAFTA: De ce nu?... Te-i face și d-ta ca alte multe... Doar a izbuti el frate-meu la Ieși unde l-ai trimis... CHIRIȚA: Așa nădăjduiesc... că și ... ...

 

George Coșbuc - Draga mamei

... Pe la vrăjitori Și descântători; Pe la crai de meșteri, Cari trăiesc în peșteri Și cari pot s-adune Dragoste p-alune Și pot munți -nșire P-o sârmă subțire, Și pot face vrajă Și scot fier din glajă Și din nea scot sânge Și pot dealuri strânge, Și ei strâng un munte Până-l fac grăunte! Și ... vis O babă i-a zis, Că Fira pe fată S-o prefacă moartă Și s-adune fini, S-adune vecini Și neamuri strângă Pe fată s-o plângă Și mi-o bocească mi-o dăulească, Și mi se poarte Chiar precum se port Oamenii la mort. Singur Ionel, Numai singur el mi se prefacă Că nu-i supărat, Nu-i înnegurat, umble râzând Căci Ana auzând Glumele pe rând, Se va necăji; Și ea-l va urî, Când va auzi, Că de râs o poartă, Măcar ... gândit, Că n-am făcut bine Ce-am făcut cu tine, N-am umblat pe cale Și-n voile tale! Dar de-acum te las faci cum îți place, dar ce vei ...

 

Ioan Slavici - Pădureanca

... făcută: n-avea decât pună caii la câteva căruțe, plece la păduri ca -și aducă oamenii, și apoi ar fi vrut el știe care-i acela, un om din Curtici, care ar îndrăzni facă gură. - Măi taică, eu zic mă duc eu, grăi Iorgovan, iar Iorgovan era feciorul tătâne-său. Busuioc nu prea stetea de vorbă cu oamenii, și unul dintre oamenii cu care ... las de bunăvoie, îi zisese ea atunci; de vrei s-o faci cu de-a sila? De acolo înainte el nu mai voia o sărute, iar acum, cu un an mai bătrțn, îi era ciudă că n-a voit, și n-ar fi vrut deie față cu dânsa, pentru ca nu cumva -l împingă păcatul -i arate că poate voi, dacă vrea, chiar și mai mult. Nu dar la Simina se gândea Iorgovan, ci numai la un fel de Simină ... spicul s-a îngălbenit. Îndată dar ce le-a venit vestea, ei s-au pornit la vale. Și adecă de ce nu pornească? Pe la dânșii nu era holeră. Porunca stăpânirii? Stăpânirea nu cerea nimic de la dânșii; îi oprise numai pentru că voia ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Domnul Vucea

... caldă și moale. Torcea, cu capul pe gura cămășii, cu ochii leneși și galbeni. - He! he! Martinico... hai la Școala domnească, că sunt profesori buni... nu-ți fie frică... Dacă ai învăța adunarea, își dă un șoarice... la scădere îți dă doi... la fracții te face împărăteasa șoaricilor... Dacă nu te-i sili, știi, dragă Mărtinică, că te ia de coadă, te învârtește de trei ori și-ți crapă fierea de pământ... Voiam sperii pisica. Pisica, sfârr-sfâr, închidea pleoapele leneș și nepăsător, iar mie îmi treceau fiori reci d-a lungul spinării, căci eu credeam ... neam de arap; Mircea cel Bătrân, în capul meu, se încurca în barbă; Alexandru cel Bun, ala vodă, vezi; Ștefan cel Mare de care râdeam mă prăpădesc, gândindu-mă că fusese așa de pitic că aprodul Purice se pusese piuă ca el, Ștefan cel Mare, încalece calul; Mihai Viteazul mă făcea tai cu nuiaua vârfurile de știr de urzici când îl spuneam pe dinafară; și, în sfârșit, Constantin Brâncoveanu mă făcea plâng de câte ori îl tăiau turcii pe el și pe coconii lui. Și spunea c-o mă scrie d-a dreptul în clasa a treia. Mă deșteptă. Tresării. Îmi tâcâia inima. Și-mi zise: -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>