Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DAR
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 2952 pentru DAR.
George Coșbuc - Filozofii și plugarii
... în stare să vă-nvârte și să vă poarte de nas! Un plugar! sfetnicii strigă, un plugar mai mult să știe?! Iartă-ne pentru-ndrăzneală, dar vorbești o nebunie! Nebunia câteodată își are înțelesul său: O să facem dar o probă și mă jur pe Dumnezeu, Că de n-oi ave dreptate, vă dau vouă-a mea crăime Și mai mult, ca ... fundul inimii geme: Nu mă mai mustra degeaba! M-am sculat destul devreme, M-am sculat, cinstite doamne, deodat cu-a zorilor foc, Dar mi-a-mblat cruciș norocul, bată-l pacostea noroc! Craiul, ascultând, cu jale: Ce să fac! Așa-i sub soare! Dar, te rog, spune-mi, moșnege, lat e drumul nostru oare? Mare de n-ar fi! Altmintrea până la viață nu-i? Vâjul îi răspunde-ndată ... n-ar fi observat: Logica nu-și are locul, când dă omul de necaz, Iar frica oricând te face să uiți cum că ești viteaz! Dar, bătrâne! știm noi totul, domnia-ta numai explică! N-aveți gust rău, cum se vede, așa numai pe nimica. Ia scoateți pungile-afară, ca să ... ...
... George Coşbuc - La pârâu La pârâu de George Coșbuc Venea pe deal, voios cântând Flăcăul; Pe-un umărcoasa legănând, Venea fără nici un gând Flăcăul; Dar iată-n drum îl află râul, În drum, în drum, dar ce-i în drum? Pârâul; Așa de lat și chiar acum! Dincolo câmp și lan și flori, Ei, cată! Și doine și secerători; Pârâu-i ... mulți? Ei, iaca! Nu vii, urâto, nu m-asculți? De dragul tău să mă desculți? Ei, iaca! Mai bine plec!“ Și dânsul pleacă. Dar ea? Dar ea? Ce-și zice ea? Să treacă! Să facă-n urmă cum o vrea! Văzându-l, însă, c-a plecat, Ea-și pune ... chemat?“ El mâna peste ochi mirat Și-o pune. -„Să-ți spun ceva! Cuvinte bune!“ -„Să spui, să spui! dar ce să spui? Ei, spune! Dar iute, vezi, că vreme nu-i!“ -„Haid', treci pârâul! Ce te-ntreci, Catrino!“ -„Nu vreau, auzi! De ce nu ... žBa da, vecino! Nu vreai? Nu vreai? De ce nu vreai? Haid' vino! De-atunci și peste mări treceai.“ „Ei, iaca, viu! ...
... n drum, și când Vă vine-n prag flămândă, voi O bateți înjurând. Îi știți povestea ei? De-o știți, Ce mult vă cred mișei. Dar nu! Atunci ați fi miloși, Cu dânsa, dragii mei, Veniți dar, vreau azi să vă spun Povestea vieții ei. Pe deal, în revărsat de zori, Un bucium repetat Da sunet, și lătrau zăvozi; Bărbat lângă bărbat ... pe goană pus. Și șir de șir gonaci stăteau În umbră de copaci, Și contele pe-un tânăr cal Da frâu ca dus de draci, Dar iată! Calul sub picior A prins p-un biet gonaci! Arama potcovită,-n piept Un larg mormânt făcu, Au stat iobagii marmor toți ... o azi Cum plânge-n hohot ea? Același plâns, pe care-atunci Sărmana îl plângea. Sărmana! și vă bateți joc De traiul ei d-acum; Dar mama voastră n-ar putea S-ajungă oarecum Nebună? V-ar plăcea s-o știți De râs obștesc pe drum? Oh, leacul! unde-i? Din ... îi părea Și traiul mai domol. Frumoasă, ca un sfânt potir P-al schitului pristol, Și harnică, din ceas în ceas Umplând al casei gol. Dar ...
... a fost balaur! Plângi acum și, rușinată, Pieptul plin, vădita taină, Ți-l ascunzi sub larga haină Și dai părului de aur Tot repaosul pierdut. Dar tu uiți curând! Și iară Salți pe netedele lunci, Și cu râsuri repetate, Veselă din cale-afară, Iai câmpiile de-a latul, Și ... stânci dispare Și târziu, departe-n zare, Leneșă și obosită, Iese iar de după stânci. Câteodată, mânioasă, Spumegând la cotituri, Te azvârli vuind la vale Dar așa ești mai frumoasă! Ochii negri ți-i întuneci; Și sălbatică aluneci; De-al tău vuiet gem în cale Luniștitele păduri. Stai! Tu simți un ... cadă Pe sub el dacă vei trece! Uite, parcă-l mișcă vântul! Să ne-ajute Domnul sfântul! Uite-acum, să nu ne vadă Am scăpat! dar ce fiori! Dar de ce-ți astâmperi pasul? Prahova, de ce te miri? De ce vezi, îți moare mintea Și-ți întinerește glasul Iată, vilele răzlețe Cu ciudate ... mai vine Nu te temi! Cu el în pas Fugi alături, salți nebună, Râzi de el, și el de tine! El ușor și tu ușoară Dar el zboară, zboară, zboară, Și prin văi departe sună Batjocoritoru-i glas. ...
George Coșbuc - Puntea lui Rumi
... „De se poate, Treci tu-ntâi, și după tine Au să treacă-n urmă toate !" — „Dacä vrei, eu trec, nu-mi pasä ! Dar chiar eu ? Nu se cuvine Să pui, rege, la-ndoialä Sufletul unel regine. Mä-nroșește singur gândul Că tu ai aflat cu cale Tocmai azi ... ministru. „Iară, rege, zise dânsa, Nu pot suferi privirea Multor ochi! Sunt sfiicioasă; Eu aș trece, însă firea..." Principesele-nroșite Bucuros voiau să treacă, Dar putea să mintă puntea, Vrun nedrept putea să facă, Ori mai știi ? Bătrânul Rumi Face-o glumă, cum se vede ; Și-i atât de slabă ... Rumi ?" Punând degetul pe frunte A zâmbit bătrânul preot: — „Puntea e ca orice punte ! Nici virtutea n-o arată, Nci păcatul, dar azi, rege, Dintr-o punte mincinoasă Trei minuni tu poți alege. Multe bunuri are omul, Dar virtutea cea mai mare E să nu se ție mândru Cu virtuțile ce are ; Deci nu-i o minune dacă Dintr-atâte mii de sute ... A râs regele, curtenii Toți au râs, și-a râs poporul Și-a râs însuși sfântul Rumi, De minuni iscoditorul. ...
George Topîrceanu - Deschiderea stagiunii. Săptămâna Caragiale
... fost odinioară prea viu. Că un personagiu viu împărtășește și soarta noastră: moare. Să nu ne înșelăm însă. Pristanda a murit ca tip , dar trăiește și va trăi ca om. Strigătul lui: „famelie mare, renumerație micăâ€� e atât de omenesc, atât de puțin special! Grija lui pentru soarta ... Caragiale (afară de două-trei excepții) — oricât de locale și de speciale ne-ar părea ele. Cavaleri medievali nu mai există de 5 veacuri, dar Don Quijote trăiește. Doctori ca Argan nu mai sunt pe nicăieri, dar Argan trăiește. Tipuri ca exageratul Tartarin sunt foarte speciale și se găsesc numai într-o provincie din Franța, dar Tartarin trăiește... Aceștia, firește, nu sunt tipuri din „comedii de moravuriâ€�; dar nici eu nu vorbesc de opere, ci de personagii izolate. Intenția autorului de a zugrăvi mai mult caracterul sau sufletul decât moravurile mi ... se îmbine trăsăturile generale cu cele locale și speciale, pentru ca un tip să trăiască în veci și să poată fi înțeles pretutindeni. Moravurile dispar. Dar întotdeauna ne va interesa o comedie de moravuri care au fost odată, dacă oamenii cu care au fost zugrăvite aceste moravuri au un fond general ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. C.
... nu simt nici un chin? Bine-ar fi dacă vederea aș putea s-o amăgesc, Ș-un obiect ce urât este frumos să-l închipuiesc; Dar măcar deși-nchid ochii, nu pot imita detot, Pe modelul rătăcirii, pe viteazul Don Quichotte Așa mărginit în sine-mi, trăiesc aici ca un sfânt ... de locuitori; Pimprejur sunt câțiva nobili, de moșii stăpânitori, Care din copilărie aici s-au obișnuit, Ș-ale lui Avraam bunuri din strămoși au moștenit. Dar vorbesc numai de vreme, n-a-nvățat a se gândi, Și decât zilele lunii, alta nu doresc a ști ... că fieștecare e copil al mumei lui. Nu de mult, unul dintr-înșii părăsise-al său locaș, Cu cuvânt că-l locuiește al cerurilor vrăjmaș; Dar în zilele trecute, după cum am auzit, Cu tămâie și o cruce pe toți dracii i-a gonit. Despre altele, buni oameni; ei ... un termen de chimie la norodul acest prost, Nu se zice p-aste țărmuri, unde omul liniștit, Se-ngrașă în neștiință, ca în veacul aurit. Dar destul, iubită muză, stai să te mai odihnești, Că puterea-ți este slabă, și cam lesne ostenești. Și tu, înțelept prieten, care-adeseori mi-ai ...
Grigore Alexandrescu - Satiră Duhului meu
... Satiră Duhului meu de Grigore Alexandrescu Trageți toți câte o carte: domnule, ești cu mine. Șezi, mă rog, împotrivă, și vezi de joacă bine! Â Dar ți-am spus, coconiță, că eu, din întâmplare Nici bine, nici nebine nu pot să fac cercare; Am cuvintele mele: aste jocuri plăcute, Cu voia ... Nebun cine te-o crede; vrei să te rugăm, poate Astăzi chiar și copii știu jocurile toate, Veacul înaintează: Caro; vezi că ți-e rândul; Dar ce făcuși acolo, unde îți este gândul? Când eu am dat pe rigă, bați cu alta mai mare? Astfel de neștiință e lucru de mirare ... tragedii însemnate, Meropa, Atalia și altele mai multe, Declamându-le toate cui vrea să te asculte? Negreșit îmi vei zice, țin minte ce îmi place, Dar cărțile cu mine e greu să se împace. Mai lesne pot a spune hoțiile urmate La zece tribunaluri sub nume de dreptate, Mai ... de pe dânsul sunt la Paris cusute: Singur ne-ncredințează. Lorneta atârnată Este și mai străină, de-o formă minunată; Vrea s-o cumpere prințul, dar ca un om cuminte Dumnealui o tocmise ceva mai înainte. Când le-a spus astea toate, o ia la ochi, privește Chiar pe ...
Grigore Alexandrescu - Tismana (Încheiere)
... de mateiaș Corvin, regele Ungariei. În această mânăstire se adunau la 1820 vitejii panduri ai Mehedințului sub steagul lui Tudor Vladimirescu, om mărginit și crud, dar a cărui întreprindere înaintă cu un pas libertatea politică, după cum se urmează pretutindenea, unde oamenii sunt siliți a intra vremelnicește ... deșteaptă un monument istoric de care multă vreme ai auzit vorbind, văzurăm venind către noi un bătrân, de talie scurt, cu ochii cufundați în cap, dar vii și vorbitori; el ne spuse că este fiu al împăratului Americii; ne arată câteva decorații de hârtie și ne întreabă ce face împăratul Nicolae ... Capudistria  ne răspunse Â; la moartea lui mă aflam în biserică, și toată Grecia s-a sculat să mă puie pe tron, dar n-am primit". Acest nebun este unul din cei mai fericiți ce am văzut vreodată; el ține o corespondență ideală cu toți suveranii Europei, care ... pot zice peste putință pentru un om care nu ar fi sfânt. Cu toată râvna ce aveam a nu trece nimic cu vederea, dar astă dată vremea sau mai bine curajul ne lipsi și ne întoarserăm iarăși la mănăstire, unde ne odihnirăm puțin în foișorul ce dă asupra prăpastiei ...
Ion Heliade Rădulescu - Elegie I. Trecutul
... ivit, Lucește-n minte-mi, mă-nflăcărează, Prin vine-mi repede circulează Focul ce m-arde, și-s fericit. Cerească, limpede fericire Ce raiul naște, dar foarte rar, L-Adam, la Eva întâiul dar Ca să cunoască din nemurire! Ești fericită, căci te iubesc, Și-nflăcărata asta simțire Este nectarul de îndulcire Relelor toate ce mă-ntâlnesc. Te iubesc ... amorul meu te zărește: "Tinere,-mi zice, d-acum trăiește Sub legea singură ce-am sfințit." Ș-apoi cu binele se strecoară, Se roagă; aspră, dar, tu-l gonești; El cere pieptul, tu îl ferești... Și-ndat' el inima împresoară. O fură! zboară, și nu-l mai vezi: Pe loc te ... gătesc, Ceasuri amare de dăspărțire. Munți ne desparte, zilele trec Și n-au nici pace, nici mângâiere; Posomorâte duc și durere, Grămadă relele se întrec. Dar iată ceasul de însoțire Și necălcatul meu jurământ: Credință, dragoste, crezământ Jur ție-n sfânta noastră unire. Și-ndată pacinicul Imeneu Pe capul nostru mâna ... Doi fii făloasa-mi mână mângâie Și strâns la pieptul meu îi lipesc, Cu ei în brațe cerul slăvesc, Și e plăcuta la cer tămâie. Dar
... îl îmbată; Ce frunte se-nnorează, gândind că steaua lină Împarte și la alții bogata ei lumină?... Nimic nu știu de tine senina mea iubire Dar ochii mei, în cale-ți culeg numai uimire; Cărarea mea pustie se umple de lumină. Încât mă-mpac cu viața-mi și uit că mi ... face noaptea, o clipă mai frumoasă. Dar uneori, când luna e prea strălucitoare, Din adâncimea serii vin vrăji turburătoare Aș vrea să cânt, să cuget, dar nu mă-ndemn... nu pot... Și-atât mă simt de singur, că mă-nfior, de teamă, Și ochii mei, din umbră, lumina ta o cheamă ... tău pline, Și sufletul meu prinde din nou să se-nsenine, De cum te-arăți privirii setoase, de departe, Strălucitoare, pură, ca mugurii de marte... Dar azi, îmi ești departe – Te fură alte zări În țara primăverii și-a veșnicii visări. N-ai fost a mea ... mai ieși în cale și doar atât ceream... Vei reveni vreodată? – Mai bine să fi vrut Să-nchid adânc în mine un dor necunoscut; Dar a crescut atâta, de când cu plâns s-adapă, Că-n sufletul meu singur n-a mai putut să-ncapă... Tu ...