Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CREDE (PE CINEVA)
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 359 pentru CREDE (PE CINEVA).
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunicul
... ce zboară păsările? - Fincă au aripi, răspunse bătrânul sorbind-o din ochi. - Poi, rațele n-au aripi? de ce nu zboară? - Zboară, zise băiatul, dar pe jos. Bătrânul coprinse într-o mână pe fată și în cealaltă pe băiat. - O, voinicii moșului!... Și zâmbi pe sub mustăți, și-i privi cu atâta dragoste, că ochii lui era numai lumină și binecuvântare. - Tată-moșule, da' cocorii un' se duc când se ... lui două și mie una. - Vrei și tu, tată-moșule? întrebă băiatul cu mândrie. - Cum de nu?! Mie un scatiu. Ce fericiți sunt! Băiatul încălecă pe un genuchi și fata pe altul. Bunicul îi joacă. Copiii bat în palme. Bunicul le cântă " Măi cazace, căzăcele, ce cați noaptea prin argele "... O femeie uscățivă intră pe poartă cu două doniți de apă. Copii tăcură din râs și bunicul din cântec. E muma lor și fata lui. Cum îl văzu, începu: - I ... râs. - Ba a mea! - Ba a mea! Și băiatul, înfuriindu-se, trase o palmă în partea fetei. Fata țipă, sări de pe genuchiul bătrânului, se repezi și trase o palmă în partea băiatului. Băiatul, cu lacrâmile în ochi, sărută partea lui, și fata, suspinând pe
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bursierul
... mi se păru că sub mine se deschide o prăpastie fără fund... Unde era blânda mână a mamei, ca să-mi vâre plapăma pe sub mine și să-i simț cele trei degete atingându-mă pe frunte, la mijloc și pe umeri, în semn de cruce, iară eu să adorm sub paza ei și a crucii?... Unde era Lăbuș, cânele meu, cu care hoinăream ... lungul spatelui?... Înțelesei că fericirea și libertatea mea periseră și, închizând ochii ca să adorm, simții pleoapele umflate de lacrâmi. Acei cari schimbaseră lacom codrul pe pâne și bucățica de brânză pe o cafea și pe trei feluri de bucate, dezbrăcându-se voios de zdrențele lor ca să se îmbrace cu tunica de bursier, acei cari de mici se gândiseră că ... o coaje de fer, egoistă și rea. Și, cu toate acestea, ascundeam în mine o viață, străină celorlalți, blândă, frumoasă, neînțeleasă. Ghemuit într-un colț pe care niciodată nu l-am părăsit, cu tâmplele strânse între pumni, mut și cu ochii pe jumătate închiși... parcă mă văz și astăzi... Tăcerea avea farmecul gândirii; gândirea, farmecul nălucirilor; nălucirile mă absorbeau din lumea reală... În mirosul greu al atâtor ...
Garabet Ibrăileanu - Privind viața
... un continent în ocean? Dacă nu crezi în nici un Dumnezeu, atunci ce te împiedică să-ți fie scumpe credințele și ritualele care au consolat pe tatăl tău și pe mama ta și le-au ușurat ceasul greu al morții? Pentru o femeie toți bărbații sunt bărbați, afară de acela pe care nu-l mai iubește. La furie, mintea celui inteligent intră în ebuliție, a prostului se sleiește. În gelozie superioritatea adversarului triumfător te ... Când o femeie îți dă în sfârșit fericirea, nu-i așa că privești cu atâta simpatie lumea întreagă, încât îți devine simpatică chiar și femeia pe care ai părăsit-o și pe care n-o puteai suferi? E destul de rău când vine El cu experiență și Ea nu, dar încă atunci când se întâmplă contrariul! Când ... impropriu pentru acțiune sistematică, grea și lungă ca și, pentru tracțiune intensă, o locomotivă care și-ar pierde necontenit vaporii, pufnind prin toate deschizăturile. Când cineva persiflează morala, toate probabilitățile sunt că e un om de treabă. Când cineva predică necontenit morala, toate probabilitățile sunt că e un om plin de păcate. Nu poate fi o mai mare ofensă pentru un bărbat decât atunci ...
Grigore Alexandrescu - Uliul și găinile
... cu-ncetul, cu-ncetul se mai obicinuiră. Începură să vie cît colea să-l privească, Încă și să-i vorbească. Uleul cu blîndețe le priimi pe toate; Le spuse că se crede din suflet norocit Pentru vizita-aceasta cu care l-au cinstit, Dar îi pare rău foarte căci el însuși nu poate La dumnealor să vie ... le va da de știre, Cînd asupră-le vulpea va face năvălire. Astă făgăduială Nu mai lăsă-ndoială; Și găinele proaste, ce dorea să găsească Pe cineva destoinic să va să le păzească, S-apucară de lucru: azi, mîine, se-ncercară, Și cu ciocuri, cu unghii, abia îl deslegară. Uleu-și luă ...
Ion Luca Caragiale - Diplomație subțire - Cronică
... diplomație, care trebue deslușit. Ce va să zică Ťa scăpa prin tangentă ?Å¥ Iată... Să zicem că d-ta nu poți suferi pe d. dr. Vaida - din ce pricină, puțin ne pasă. Te întâlnești cu cineva care t'entreabă: - Mă rog, cum ți s-a părut discursul lui Vaida ? Așa-i că vorbește strașnic ? - Care discurs ? întrebi dumneata. - Ei ... precisă despre ceva, cu altă întrebare precisă despre altceva. Așa face acum și China, cum are diplomația chineză de mult obiceiul să facă. De aceea, pe semne, noi, Românii, despre șiretul care face pe prostul, vrând să scape prin tangentă, zicem că Ťface pe chinezulÅ¥. Și acum să revenim la ce spuneam mai sus despre snoave și zicători. Cine ar crede că întîmplarea așa de gravă dintre două nemăsurate împărății, ca Rusia și China, este aceeași întâmplare din următoarea bătrână snoavă ? Un țigan, coborând la vale ... iese țiganului în față... - Bine, mă fine, mă ocolești, ai ? - Cum să te ocolesc, nașule ? - Păi, cum mă văzuși, lăsași drumul drept și o apucași pe devale. - Cum să n'apuc pe ...
... a spune că în momentul când vroii să mă urc în trăsură, mă pomenii deodată cu Balan care îmi puse, după obiceiul lui, amândouă labele pe piept, cercând numaidecât să mă lingă pe obraz și, plesnind cu coada pe toți câți se îngrămădiseră în jurumi la ziua bună. În trăsură pusei pe Balan din a dreapta mea ca pe un prieten mai vechi al casei, și, cum mergeam prin cotiturile ulițelor, mi se părea că sunt cel mai mare din oraș. Mă uitam cu ... veselă și zâmbitoare, când eu eram așa de trist. Mersei așa mai multe ceasuri cugetând, când la Măriuca cea drăgălașă, oacheșă și subțirică cu flori pe cap, care-mi zisese odinioară cu glas înduioșat: Ce mult e de astăzi pănă-n șase luni; când la Măriuca cea măritată pe care mi-o închipuiam acum încunjurată de copii, învârtind mămăliga, ghilind pânză la părău, sau făcând oblojele dascălului Gheorghie de la strana dreaptă!... La această ... ce-i drept, simțeam potolindu-se întrucâtva flacăra amorului meu, dar în lupta ce se petrecea în mintea-mi tulburată, Măriuca cea drăgălașă cu flori pe cap biruia uneori ...
... până în depărtări, de unde-i răspundea ecoul ca un alt câine care îi plângea de milă. Și dimineața, când zorii zilei mijeau, adormea, sleit, pe culcușul lui de paie. Și toți ai casei, care treceau pe lângă el, îl blestemau. Toți. Urletele lui le tulbura liniștea nopții, le curma somnul și-i făcea să tresară speriați în pat. Iar unii credeau ... el venea. Atunci, în sufletul lui parcă a-ncercat nu o durere, ci o jale, o jale grozavă, o jale adâncă pentru stăpânul pe care-l văzuse copil, cu care se jucase, cu care mersese pe câmp, la picioarele căruia se culcase de atâtea ori să primească, supus, vergile ce i se cuveneau. Și jalea aceasta parcă-i dădu puteri; se ... el prietenoase. Și, deodată, o groază, o frică de locul acela în care suferise atâta îl cuprinse. Își adună toate puterile, apoi, ca și cum cineva l-ar fi gonit din urmă, se depărtă cât putu mai repede, ieși din curte și o luă pe drum, înspre pădure. Când ajunse în marginea ei, intră în cel dintâi stufiș, și acolo, între crengile care îi ascundeau vederea, își făcu culcușul. Și ...
Ion Luca Caragiale - Antologie...
... câte, felurite, mi-a fost dat să văd... De la soață pe ale soțului, de la părinți pe ale copiilor, de la soacră pe ale ginerelui, de la stăpâne pe ale slujnicelor — ori, viceversa; unele cumpărate, altele dăruite, altele subtilizate; în fine — de unde, cum, cu ce răbdare, cu câte sacrificii le-a ... obrazul cuiva când îl întâlnești ziua-n amiaza mare față în față-n lume; noaptea însă, după spartul luminațiilor, pân îmbulzeală, poți să-l murdărești pe la spate de sus până jos... Va bănui aproape sigur pe cine l-a murdărit: atât mai bine! te știe fără a-ți putea cere socoteală... Și mai ales sexul slab, mai ... dv., ca mamă devotată, înainte de a face pasul fatal, să avizați cu perspicacitate. (iscălit) Un bun tată de familie. * (De aceeași mână, pe același fel de hârtie și cu aceeași cerneală; cu aceeași dată pe stampila poștei.) Tânărule, ești în vârsta frumoasă a iluziunilor, când inima se deschide ca o floare cu toată sinceritatea... Onest, activ, fără nici ... tânăr luminat, înainte de a face pasul fatal, să avizezi cu perspicacitate. (iscălit) Un binevoitor matur. * Stimate domnule, d-ta muncești la țară
Ion Luca Caragiale - Nevoile obștii și așa numitele "Casa Noastră"...
... nechemați a trata împăcarea generală, spre învoirea lor în deosebi ?... Adică acei bărbați de Stat nu știu că, din trei milioane de suflete, școala, pe lângă bunătățile ei, acei oameni valoroși de știință, de artă și de afaceri, bravi militari, preoți și dascăli așezați; pe lângă comercianți, meseriași și muncitori luminați și vrednici, toți oameni de omenie, utili lor, familiei și societății lor - școala mai produce și roade costelive și ... de grozavul vierme al invidiei... Ei da ! Școala, binefăcătoare pentru cei mulți, produce, din nenorocire, și domni d'alde aceștia - din norocire, mai puțini... Și pe domni de-alde aceștia aceștia o să-i însărcineze o lume cuminte a trata despre interesele ei vitale ?... Și cu domni d'alde ... de ajuns pentru o învoire în deosebi cu un individ sau cu mai mulți, cu o ceată, cu două sau mai multe; puteți dar conta pe aceea... Dar... despre o împăcare, cum îi trebue astăzi Statului, să ne iertați: nu vă credem autorizați a trata. Tentative ca a ... dacă era, apoi pacea ar fi fost încheiată de mult și de multe ori: nu de lipsa negociatorilor a avut să se plângă ...
... vorbești, dom'le? Îmi pare rău... Frumoasă, dom'le! îngheață puțul... Stăi, să vezi... (Se caută în buzunar, scoate portofelul și din portofel o poză, pe care o trece amicilor. Amicii privesc lung poza cu niște ochi plini de admirație.) Ei? așa e? N.: Strașnică, domnule! G.: Minune! A. (mândru ... nu știu cum l-a tachinat, că s-a certatără strașnic - n-a vorbitără... o zi-ntreagă... N.: Și pe urmă? A.: Pe urmă s-a-mpăcatără; trebuia să se-mpece, n-avea-ncotro! dacă mâncăm împreună, ca'va s'zică! știi, vine de stă cineva ... A stat ei serioși cât a stat, și mă făceam și eu serios, și zice șeful: "Pardon, mașer, v-am călcat!" și pe urmă ne-a pufnit pe toți râsul... G.: Da' șeful ce fel de om e? A.: Foarte bun băiat... N.: Nu adică de bun; dar ce fel de ... Cu multă căldură): Nene! Lasă-mă să te pup! (Se pupă cu magazionerul.) Ești mai dulce ca mierea! (Râd toți.) Mult aș vrea să cunosc pe șeful și ...
Ion Heliade Rădulescu - Gheorghe Lazăr (Heliade)
... se tipăreau într-o bucoavnă cu literele slavone în limba grecească; preoții de la mahalale, cum și chiar cei de prin sate, ca să imite pe cei de prin târg, îi vedeai îngâmfându-se cântând: Aghios ofteos Acsion estin Os aliftos ș.c.l.; părinții se bucurau când auzeau pe fiii lor zicând paterimon și pistevo era de jale sfânta religie a auzi cineva domneasca rugăciune, care se zice în auzul tuturor ce se află înaintea Domnului, cerând ca să fie voia lui, precum se face în cer așa ... de bucurie de pelticirea acestei ființe nevinovate, norodul din lăcașul Domnului poate că își da coate și își răsucea mustățile! Câtă jale era să auză cineva simbolul credinței, semnul după care se cunoaște creștinul în ceea ce crede, cele douăsprezece articole ale acelui sfințit contract ce facem cu Hristos și cu biserica când primim sfântul botez, ale acelui jurământ, ca să zic așa ... Măinești și alții, și eu în urma lor, umplură băncile clasului de inginerie. Se bucura Lazăr când văzu pe Pandeli cu creta în mână făcând pe tablă expoziții matematice. Tocănea creta pe ...