Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CAP LA CAP
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 750 pentru CAP LA CAP.
Ion Luca Caragiale - Tot Mitică
... ș - m-aș...!" * Mitică: Amice Costică, nu mai merge cu căldurile acestea dropicale. M-am hotărât în fine să plec mâine dimineață. Costică: Unde? Mitică: La băi... Să-mi scrii. Costică: Adresa? Mitică: Nu știi?... "Mitică". Costică: Bine. "Mitică" știu; dar unde? Mitică: "Mitică, la băi". Costică: Bine, la băi, știu; dar unde la băi? Mitică: "Mitică... la băi... în Europa." * În trenul de plăcere. Lume multă. Căldură sahariană. Mitică și Costică merg spre Sinaia. Mitică (făcându-și vânt cu Moftul român, se ... am uitatără ! Costică: Ce? Mitică: Șubele. * Un necunoscut, semuind pe Mitică cu altcineva, îl salută: - Salutare, musiu Costică. - Pardon, din contra, că mă cheamă Mitică. * La birt. Chelnerul: Avem carne cu cartofi. Mitică: Nu primesc: nu sunt cartofor. * La debitul de tutun. Mitică: Două țigarete de damă; am musafiri deseară. * Costică: Haide, Mitică, la Herestrău. Mitică: Nu, monșer, nu-mi face trebuință. Eu cumpăr lemne tăiate gata. * La telefon. Mitica sună. Soneria răspunde. Mitică: Alio! Un glas de damă (răspunzând): Alo! Mitică: Cine-i acolio? Glasul: Centrala întâia. Mitică: Domnișoară, vă iubesc. Glasul ... că te împrumut; dar când mi-i dai înapoi? Mitică (repede): Un franc când voi avea, altul când voi putea, iar pe celalt după moarte! * ...
... noastre... Păzitorul dă de un om și se oprește. — Cum de-ai nimerit tu pe-aici? întreabă el. — Am rătăcit, bunule om. Mergeam la moara cea din Mitrievo ș-am rătăcit. — Tiu, măi! Parcă pe-aici e drumul la moara cea din Mitrievo? Cap de bou ce ești tu! La moara cea din Mitrievo trebuie să mergi mult mai în stânga, de-a dreptul din oraș pe drumul haznalei. Tu cu capul tulburat ... pân' ce nu-i da de drumul haznalei. Numai tot acolo o să fie șanțul hotarnic, să nu dai în el... Da dacă-i ieși la drum, s-apuci în dreapta ș-așa chiar pân' la moară... — Of-of-of, oftează drumețul după puțină tăcere. Da eu acu așa socot, că n-am la ce să merg la moara cea din Mitrievo... La ce dracu să mă mai duc și eu acolo? Eu mai bine, drăguță, voi sta aici cu dumneata... — Ce să mai stai cu mine ... mergi, zice trecătorul, lăsând mâna. Du-te și roagă-te lui Dumnezeu c-ai rămas viu. Trecătorul șuieră și el, o dă de fugă de ...
... noastre... Păzitorul dă de un om și se oprește. — Cum de-ai nimerit tu pe-aici? întreabă el. — Am rătăcit, bunule om. Mergeam la moara cea din Mitrievo ș-am rătăcit. — Tiu, măi! Parcă pe-aici e drumul la moara cea din Mitrievo? Cap de bou ce ești tu! La moara cea din Mitrievo trebuie să mergi mult mai în stânga, de-a dreptul din oraș pe drumul haznalei. Tu cu capul tulburat ... pân' ce nu-i da de drumul haznalei. Numai tot acolo o să fie șanțul hotarnic, să nu dai în el... Da dacă-i ieși la drum, s-apuci în dreapta ș-așa chiar pân' la moară... — Of-of-of, oftează drumețul după puțină tăcere. Da eu acu așa socot, că n-am la ce să merg la moara cea din Mitrievo... La ce dracu să mă mai duc și eu acolo? Eu mai bine, drăguță, voi sta aici cu dumneata... — Ce să mai stai cu mine ... mergi, zice trecătorul, lăsând mâna. Du-te și roagă-te lui Dumnezeu c-ai rămas viu. Trecătorul șuieră și el, o dă de fugă de ...
Ion Heliade Rădulescu - Coada momițelor
... mare D-o minte mărginită, d-o scurtă cugetare; Și da cuvânt prea tare Că mintea se tocește Cu cât coada mai crește. Ieșir-atunci la lume genonii, sapajucii, Talapii și malbrucii, Momițe lungi în coadă, și susțineau mai tare Că minte ca să aibă și gust, talent, știință, Prestigiu cu ... ca cei din seminariu, E foarte necesariu La o momiță coada. Și spre încredințare, Zicea că de spinare Și cap, și coad-atârnă; și unul la o parte, Și alta-n jos de alta, după firești cuvinte, Măduva de la coadă spre cap în sus se-mparte Ș-aduce multă minte. Iar cinci machii, pe care codata adunare Îi susținea să intre la rege în favoare, Spărgându-se striga: Că fără de această regală codătură Ce-ar fi de o momiță? și ce-ar mai semăna? Un monstru ... omu-ntre momițe e proastă creatură.) Partitul de a treia pe brânci se opintea Să-mpingă înainte, să poată încăpea Aleasa lor culoare La rege în favoare. Aceștia, firește, erau d-ăi moderați, Muțoi mai ideați, Un soi de popioni, De babuini, mamoni. Ei nu condamnau coada, ziceau că ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fata moșului
... mi-o face poala căpătâi o fată frumoasă. — Mai e vorbă? Vrem, vrem! — Uite, vin' la mine. — Ba la mine! — Ba la mine, că-ți caut în cap! — Ba la mine, că-ți aduc apă de la "Susana" șă-ți fac o turtă cât toate zilele. Așa îl rugară fetele pe bătrân, întinzându-l toate de mânecă. Doroftei își plecă capul în ... doua zi unchiașul se sculă cu noaptea în cap. Puse șaua pe Murga, o înstrună bine, încălecă și o șterse, luându-și rămas bun de la babă. Și merse, merse, și trecu ape limpezi și felurite, care aci curgeau drept, două-două, ca urmele carului, aci se răsfirau și se rotocoleau ... întilni un flăcău, voinic, să fi spart pietre-n pumni. Și cât era de namilă și de rumen, sta despuiat și lungit pe-o rogojină la umbra bălăriilor. Cum văzu pe bătrân, vru să îndruge ceva, și cum deschise gura, gura — clanț, falcă pe falcă. La urma urmelor, se frecă bine la ochi, căscă zdravăn, de i se văzu omușorul și, clefetind buimăcit de câteva ori, izbuti să spuie, mai mult pe nas: — Aba... Moșule... Încotro ...
Vasile Alecsandri - Novac și corbul
... De striga Craiova vai! El un fecioraș avea Și tot astfel îi zicea: ,,Fecioraș, Gruiuțul meu! Ascultă de ce-ți zic eu, Să nu cazi la vreun loc rău, La loc rău și mult departe În neagra străinătate. [2] Dacă sorții te-or purta Țările de-a vântura Și-n Stambul de a ... lăstunaș, Apoi ca un bondăraș Și-n zare dacă-ajungea, El din zare se ștergea. III În munții Catrinului, În pădurea Pinului Odihnea Baba-Novac La umbra unui copac, Și prin vis el tot vedea Pe feciorul său Gruia. Iată-un corb că se ivea Și pe-o creangă se punea ... punea un comănac, Și-ncăleca voinicește, Și purcedea vulturește, Cu desagi, cu buzdugele Pline de mahmudele. [5] El mergea și iar mergea, În Țarigrad ajungea, La divan că se ducea Și din gură-așa zicea: ,,Auzit-am, auzit De-un voinic ce mi-ați robit, Iată-mă-s că am sosit ... l dezlega, Un paloș în mână-i da Și din gură cuvânta: ,,Bate tu marginile, Eu să bat mijloacele, Că le știu soroacele." El tăia la
Dimitrie Bolintineanu - Consiliul secret
... Dimitrie Bolintineanu - Consiliul secret Consiliul secret de Dimitrie Bolintineanu La senat s-adună capii cei mai bravi, Soli germani, soli unguri, deputați moldavi, Preoți venerabili cu păstorul mare, Nobilă junime plină de-nfocare. Dar Mihai ... nobil, sfânt amor A putut să-ți facă gând îndoitor? Este-nchisă calea pacea dulce-a cere. Turcii pleacă fruntea numai la putere; În lumina minții orbi sunt ochii lor; Singuri își prepară negru venitor. Frica d-a ne pierde pare slab prepus. Nimeni cu ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor
... așa zice la Luca în 15 capete: Fiul mieu acesta era mort și au înviat și pierdut era și s-au aflat. Zice Dumnezeu și la Isaia, la capul cel dintâi: Spălați-vă și vă curățiț, scoateț vicleșugurile din sufletele voastre înaintea ochilor miei și veniț să ne întrebăm, zice Domnul și de ... cu gând ca acela, ca să nu mai păcătuim, că Dumnezeu fiind tot ochiu, le vĂ©de toate și le cunoaște și nu să uită la mărturisirea buzelor, carele sunt scule spre slujba trupului, ci să uită la adâncul inimii; că el iaste cela ce ispitĂ©ște inimile și rărunchii, după cum zice David, la al 7 Psalom: Că de nu ne vom căi de la inimă, zice, și de nu ne vom întoarce cătră dânsul, sabiia sa o va luci și arcul lui l-au încordat și l-au gătit ... vreunor întâmplări, alții pentru un obiceaiu, alții de rușinea omenească, alții de frica stăpânilor; alții iară au câte doi duhovnici, unul la țară și altul la oraș; la cel de la țară, ca la ...
Vasile Alecsandri - Fântâna cu doi brazi
... Vasile Alecsandri - Fântâna cu doi brazi La fântâna cu doi brazi Am ucis doi unguri frați Pentru-o puică ungureancă Care nu mi-era dușmancă, O copilă din hotar, Fată de boier ... de mine se legară Și pe mine s-aruncară. Eu măciuc-am ridicat, Pe-amândoi i-am și culcat Și sub brazi i-am îngropat, La crucile drumului, La răcoarea vântului, Și la cap și la
Vasile Alecsandri - Constantin Brâncovanul
... Constantin!" ↑ Constantin Brăncovanul a domnit 26 ani în Țara Românească și a fost ucis de turci în 15 august 1714 la vârsta de 60 ani. Șincai scrie în Cronica românilor că odată cu Brâncovanul au pierit patru feciori ai lui cărora el le-a grăit ... și orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele... Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și ... credința voastră pentru viața și lumea aceasta..." etc. ,,Apoi, adaugă Șincai, aceste zicând el, porunci împăratul de le tăiară capetele, întâi ale feciorilor, începând de la cel mai tânăr, și mai pe urmă a tăiat capul lui Constantin Brâncovanu, și aruncară trupurile în mare: și creștini, dup-aceea, aftându ... care europenii o numesc Șapte turnuri . ↑ Când năștea vreo neînțelegere serioasă între sultan și puterile europene, se închideau ambasadorii străini în cetatea Edicale, până la sfârșitul certei sau a războiului. ↑ Între pârile trimise la
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Zobie
... la întrecere dintr-un cap până la celălalt al orașului. Râul Târgului șopotea în matca sa, și morile vuiau parcă le-ar fi luat cineva la bătaie. Gușatul își luase copilul în poală. Mirea vârâse pisoiul în sân. Și basmele începură, ca la fiece popas obișnuit. — A-ba, a-ba, a-bu, a-ba... Așa știa Zobie să povestească ... Zobie. Ochii i se zăreau, sub sprâncenele de carne, galbeni, umezi și acoperiți cu firișoare de sânge. Scrâșnea din dinți și mesteca, ducând mâna stângă la gură, parc-ar fi vrut să-și mănânce dușmanii care îl necăjeau în fiece dimineață. Scutură din cap. Vițioanele de păr ca de capră i-acoperiră fața. Și porni înainte, luând pe Mirea de mână. După dânșii iar se adunase droaia de copii ... preziuă. Când Zobie și Mirea intrară sub șirul umbrarilor, încredințați că se vor odihni de gălăgia nebunilor care le ațineau drumul, negustorii se uitară urât la dânșii. — Ați venit cu noaptea în cap, cerșetorilor! — Toată ziua, bună ziua, milogilor! — Ai, cărăbăniți-vă! N-are omul să se miște de voi! — ...