Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CÂT

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 1272 pentru CÂT.

Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul

... Ce era a multe Mistere ascunse martor credincios;     Căci subt el Minvana     Tristă se primbla,     Așteptându-l sara; Iar de frică mare abia cât sufla!     Cu arfa strunită Venea la Minvana subt stejar Armin;     Firea adormită... A lor inimioară se bucură lin;     Aerul răcoare,     Stelele clipeau     Și ... încet plioscăiau.     Iar într-o sară Armin și Minvana, mâhniți amândoi,     De valuri se miară Ce lucea la lună, zicând mai apoi: Minvana Ah! vezi cât d-în pripă     Pâraiele curg! Armin     Așa anii-n clipă Fericirea noastră o răpesc, o duc. Minvana     De ce gânduri triste Pentru anii grabnici ce ... a dimineții vântișor eu simt. Minvana     O, nu, ți se pare,     Pîn’mâini este mult,     Nu-i de ziuă zare, Și nici simt că trage cât de puțin vânt. Armin     Parcă se treziră În cetate oameni — aud că șoptesc. Minvana     O, nu, se clătiră Pe crengi păsărele, de se cigălesc ... coardele arfei răsună în vânt;     Iar când se treziră     Din leșinul greu     Ziua se iviră Și tăcură toate împrejurul său.     De-atuncea mâhnită Ea numai cât noaptea sub stejar ședea,     Lângă arfa tristă, Și la ceea lume ne-ncetat gândea     Ca-n etern să poată     Cu Armin trăi...     Atuncea deodată Și ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Ana-doamna

... și boierii șed în lata sală — Toți bătrâni ce poartă părul alb cu fală. În acele timpuri un boier român Se stima pe atâta cât era bătrân, Căci pe cât în vârstă el înaintase În mai multe lupte încă se-nsemnase. Solii de la Carol dau regala carte. Despre cele scrise domnului fac parte ,,Dacă ... veni la tine Să te pui în lanțuri pentru-a ta rușine!" Iată cum răspunde domnul generos — ,,Ce dureri apasă sufletul frumos, Cât, uitând cu totul regală mărire, Se coboară astfel prin a lui gândire? Inimile zboară către bucurie, Dar mai iute încă zboară spre mânie ... va fi primit. Voi lua-n vedere toate câte-mi scrie; Pân-atunci, voi mergeți, fiți-mi oaspeți mie, În repaos fraged inimile dați Și cât viața-i tristă, de puteți, uitați!" IV Cum se face noapte, domnul în tăcere Cheamă cavalerii și consiliu cere — ,,Voi, boieri de țară! Ce ...

 

Ion Creangă - Prostia omenească

... legănă și-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puțin pe gânduri ș-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilașul meu, copilașul meu!" Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână și furca din brâu ... și țăpoiul ista, bată-l scârba să-l bată, nu-i nici de-o treabă... — Că degeaba te trudești, nene! Poți să-l blastămi cât l-ei blăstăma, habar n-are țăpoiul de scârbă. Ai un oboroc? — Da' cum să n-am?! — Pune nucile într-însul, ie-l ... și ieftin la făină. Atunci omul ascultă și vaca scăpă cu viață. — Bine m-ai învățat, om bun! Pentr-un lucru de nimica eram cât pe ce să-mi gâtui vaca! Așa, drumețul nostru, mirându-se și de această mare prostie, zise în sine: "Mâța tot s-ar fi putut ...

 

Ion Luca Caragiale - 25 de minute...

... era în adevăr plină de entuziasm, deși Drapelul Libertății, dirijat de decanul avocaților, își termina articolul său de fond cu cuvintele: ... Vom căuta să fim cât se poate mai parlamentari, în zadar mișeii de la primărie convoacă lumea la gară! Declarăm sus și tare că joi nu va fi entuziasm, ci ... împletitură de brad, cu marca județului, stegulețe tricolore și covorul cel roșu al primăriei, este înțesat de lume garnizoana, garda civică, școalele, autoritățile, notabilii și cât public a mai putut încăpea. Directorul a plecat de la șapte de-acasă spre a lua, împreună cu primarul ... mișcare. Urale și muzică. Bărbații fac semne de adio cu pălă- riile, damele bezele călduroase; directorul se șterge de sudoare obosit, iar nevasta lui strigă cât se poate către doamna: — La revedere! bon amusement! Nu ne uitați p-acolo! la revedere! Când trenul a pornit bine, o altă ... vom protesta! Decanul și familia sa au fost multă vreme la cuțite cu directorul și cu familia acestuia, deși damele erau surori. Chiar o polemică, ,,cât s-a putut mai parlamentară, s-a urmat cu privire la aceasta, între cele două ebdomadare locale, Drapelul decanului și Sentinela ...

 

Ion Luca Caragiale - Epigrame (Caragiale)

... la Berăria Cooperativă, i se zice de către amicii invidioși Țața pentru limba lui prea înțepătoare. Eprigrama țaței era adresată unui burghez parvenit, care cu cât se înalță, cu atât pare poetului mai mic: foarte ingenioasă epigrama țaței! Ce se întâmplă însă, spre marea noastră mirare? Un confrate din Iași, â ... la fel cu a țaței și o citează întreagă: Iată-le amândouă aceste epigrame: Teleor Țața E lucrul natural, Iubitul meu amic: Cu cât te înalți mai sus, Cu atât te văz mai mic. Domnul Cuza Te-ai înălțat atât de sus, Iubitul meu amic; În cât să nu te miri de-mi pari, De jos, atât de mic. Am rămas trăzniți de nedumerire, sdrobiți de rușinea că fuseserăm atât de ignoranți ... Să-l redacteze abonații. Și a doua zi, alta și mai răutăcioasă: Tot lui I.L. Caragiale Ai fost funcționar cinstit Tu, la Regie, cât îmi pare Căci văd că nu ai profitat Nici de tutun și nici de sare. Cu toată mâhnirea ce simt că amicul meu d. Teleor ...

 

Ion Luca Caragiale - Om cu noroc

... a doua oară. Omul cu noroc! Aceasta, soția a doua, este tot așa de tânără și de frumoasă cum era odinioară răposata: iar cât despre tactul diplomatic, atât de necesar când are cineva daraveri mari și multiple, putem spune că o întrece. Și de aceea afacerile casei Guvidi & ... E așezat la distanță de douăzeci de minute de la gară... Un parc mărț și un cottage englezesc cum se găsesc rar la noi. Cu cât socotiți că a cumpărat moșia asta? - N-o să credeți, căci în adevăr eu însumi n-aș crede, dacă n-aș ști pozitiv ... petrecerea minunată de cu ziuă, și am fost unanimi în a ferici, cu mai multă sau mai puțină invidie, pe amicul Manolache de cât noroc a avut și are. Doamna Z... una dintre invitate, o văduvă respectabilă, care știe toate câte se petrec în societatea noastră și ...

 

Ion Luca Caragiale - Orientale. Două documente

... cu mare părere de rău, i-am pus palma-n... ceafă și i-am făcut un vânt de i-a sărit pordecâinelui fesul cât colo. Știți ce a urmat apoi. Auz acuma că umblă dumnealui cu plosca cu minciunile pe la curțile împărătești ca să mă denigreze ... timpul vacanțelor, și Citirea mesajului de închidere a Corpurilor legiuitoare. Iskiuzar-Mehemet, raportor, dă citire raportului și proiectului de lege: „Art. unic. Cât țin vacanțele parlamentare, senatorii și deputații primesc diurna îndoită ca pe timpul sesiunii." (Aplauze zgomotoase.) Geanabet Eddin: Am onoare a propune următorul meremet ... turcești merg ibrișim! (Aplauze torențiale.) (Ședința solemnă s-a încheiat.) Așa se încheiă documentele din obscura gazetă bulgară, pe care le-am reprodus cât

 

Paul Zarifopol - Despre ideologia lui Eminescu

... ca imagini ale unui același complex: irealul poate niște reflexe din nihilismul budist: poetului îi trebuia acumulare de imagini, pentru a da substanță cât mai densă unui acord de tonuri afective, pentru a înscrie cu o apă tare cât mai concentrată sentimentul irealului. O poemă nu e o expunere coerentă de teoria cunoașterii. Judicios încheie Călinescu: cunoștințele de mai târziu și poate chiar înrâuririle ... de la Putna, și pe când sănătatea îi era încă bună, pesimismul său își dă cea mai completă și mai grandilocventă expresie. Înțelegem așa: cu cât înainta în vârstă, cu cât Eminescu își consacra mai mult energiile gândirii sale asupra eticii și politicii, cu atât, firește, pesimismul devenea pentru el mai neglijabil și mai neglijat. În ...

 

Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul

... Ce era a multe Mistere ascunse martor credincios;     Căci subt el Minvana     Tristă se primbla,     Așteptându-l sara; Iar de frică mare abia cât sufla!     Cu arfa strunită Venea la Minvana subt stejar Armin;     Firea adormită... A lor inimioară se bucură lin;     Aerul răcoare,     Stelele clipeau     Și ... încet plioscăiau.     Iar într-o sară Armin și Minvana, mâhniți amândoi,     De valuri se miară Ce lucea la lună, zicând mai apoi: Minvana Ah! vezi cât d-în pripă     Pâraiele curg! Armin     Așa anii-n clipă Fericirea noastră o răpesc, o duc. Minvana     De ce gânduri triste Pentru anii grabnici ce ... a dimineții vântișor eu simt. Minvana     O, nu, ți se pare,     Pîn’mâini este mult,     Nu-i de ziuă zare, Și nici simt că trage cât de puțin vânt. Armin     Parcă se treziră În cetate oameni — aud că șoptesc. Minvana     O, nu, se clătiră Pe crengi păsărele, de se cigălesc ... coardele arfei răsună în vânt;     Iar când se treziră     Din leșinul greu     Ziua se iviră Și tăcură toate împrejurul său.     De-atuncea mâhnită Ea numai cât noaptea sub stejar ședea,     Lângă arfa tristă, Și la ceea lume ne-ncetat gândea     Ca-n etern să poată     Cu Armin trăi...     Atuncea deodată Și ...

 

Alecu Donici - Autorul și hoțul

... au intrat. Dar sub tălhari au pus un munte-ntreg de brad, La care singură Alecto** foc au dat, Stârnind o flacără atâta de grozavă, Cât bolțile la iad Mai toate au crăpat; Iar către autor părea asprime slabă. Sub el la început Ardea un focușor abia-abia văzut, El însă ... sângerate-n mână, Viind drept autor, au zis: "Nenorocite! Tu cum de îndrăznești Asupra providenței strigare să pornești Și să înșiri cuvinte Precum le înșirai Cât pe pământ erai! Și tu te socotești Mai bun decât un hoț? El răul au urmat, el au făcut și morți Cât au avut viață. Iar tu... Ea au deschis lui lumea ca să vază: Privește, uită-te la faptele-ți cumplite, Vezi fiii ce-au otrăvit ...

 

Alecu Russo - Studie moldovană

... au luat prefacere... până șinumele. Astăzi nu mai suntem fiii hatmanului Baltag sau aicăpitanului Dragomir, dară domnul de Baltag, domnul de Dragomir, domnul de Lozonschi. Cât despre Ștefan vodă, îi mai ușoarătreaba. Lozonscheștii, Dragomireștii s-ar mira, Ștefan vodă s-ar credeîn țară străină. Întâi și-ntâi, de-ar mai putea ... boieri și la plugari;acea legătură s-a întrerupt, o prăpastie adâncă desparte boierul deastăzi de popor; acea prăpastie să cheamă știința; pe cât boierulcrește în idei și în învățături, pe atâta poporul rămâne în urmă. Pevremea trecută, boierul vorbea, trăia cu țăranul, precum ar fi vorbitcu alt boier ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>