Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AUZ
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 233 pentru AUZ.
Mihai Eminescu - Cum negustorii din Constantinopol
Mihai Eminescu - Cum negustorii din Constantinopol Cum negustorii din Constantinopol de Mihai Eminescu Cum negustorii din Constantinopol Întind în piață diferite mărfuri, Să ieie ochii la efenzi și popol, Astfel la clăi de vorbe eu fac vârfuri De rime splendizi, să le dau de trampe, Sumut o lume ș-astfel ochii lor fur. Dactilu-i cit, troheele sunt stambe, Și-i diamant peonul, îndrăznețul. Dar astăzi, cititori, eu vă vând iambe, Și mare n-o să vi se pară prețul: Nu bani vă cer, ci vremea și auzul. Aprinde-ți pipa și așază-ți jețul La gura sobei, cum o cere uzul; Citește cartea ce îți cade-n mână Și vezi de nu-i mărgăritar hurmuzul, Ce-n mână-l ai de-acum o
... nu ai teamă, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămâi la toate rece. Multe trec pe dinainte, În auz ne sună multe, Cine ține toate minte Și ar sta să le asculte?... Tu așează-te deoparte, Regăsindu-te pe tine, Când cu zgomote deșarte ...
Mihai Eminescu - Preot și filosof
Mihai Eminescu - Preot şi filosof Preot și filozof de Mihai Eminescu Căci n-avem sfinții voștri, voi ne mustrați, preoți, Deși de-a voastră tagmă suntem și noi cu toți... Și nouă vânătoarea de aur și mărire Ne-nsamnă-n astă lume a Răului domnire. Și nouă-nghesuirea pe drumul spre plăcere În suflet naște scârbă și inimei durere. Și noi simțim că suntem copii nimicniciei, Nefericiri zvârlite în brazdele veciei... Și sufletu-ne-n tremur ca marea se așterne, Tăiat fiind de nava durerilor eterne; Ca unde trecătoare a mării cei albastre, Dorința noastră, spuma nimicniciei noastre. Și noi avem o lege  deși nu Dumnezeu  Simțim că Universu-l purtăm și prea ni-i greu: Știm a fi strănepoții acelui vechi păcat, Ce seminția Cain în lume-o a creat. De n-o-mbrăcăm în pilde, e semn c-am înțeles, Că-n noi este credință, ce-n alții e eres. Căci eretic tiranul, ce Crucii se închină Când oardele barbare duc moarte și ruină. În van cu mâni uscate se roagă, țiind strana, Deasupra lui cu aripi întinse stă Satana. Degeaba lângă patu-i alături ...
Mihai Eminescu - Preot și filozof
Mihai Eminescu - Preot şi filozof Preot și filozof de Mihai Eminescu Căci n-avem sfinții voștri, voi ne mustrați, preoți, Deși de-a voastră tagmă suntem și noi cu toți... Și nouă vânătoarea de aur și mărire Ne-nsamnă-n astă lume a Răului domnire. Și nouă-nghesuirea pe drumul spre plăcere În suflet naște scârbă și inimei durere. Și noi simțim că suntem copii nimicniciei, Nefericiri zvârlite în brazdele veciei... Și sufletu-ne-n tremur ca marea se așterne, Tăiat fiind de nava durerilor eterne; Ca unde trecătoare a mării cei albastre, Dorința noastră, spuma nimicniciei noastre. Și noi avem o lege  deși nu Dumnezeu  Simțim că Universu-l purtăm și prea ni-i greu: Știm a fi strănepoții acelui vechi păcat, Ce seminția Cain în lume-o a creat. De n-o-mbrăcăm în pilde, e semn c-am înțeles, Că-n noi este credință, ce-n alții e eres. Căci eretic tiranul, ce Crucii se închină Când oardele barbare duc moarte și ruină. În van cu mâni uscate se roagă, țiind strana, Deasupra lui cu aripi întinse stă Satana. Degeaba lângă patu-i alături ...
... atât de dulce zvon Dintre stânci pătrunde, Parcă mortul postilion Din mormânt răspunde. Repede porni la drum Goana cea nebună: Tânguiosul corn și-acum În auz
Vasile Alecsandri - Cucul și turturica
Vasile Alecsandri - Cucul şi turturica CUCUL Dulce turturică, Dalbă păsărică! Hai să ne iubim, Să ne drăgostim La nouri, la soare, În frunzi, la răcoare, La stele, la lună Cântând împreună. TURTURICA Pentru dumneata Eu n-aș zice ba; Dar zic și zic ba Pentru maica ta, Că-i bănuitoare Și fermecătoare [2] Ea mi-a bănui De te-oi prea iubi Și m-a fermeca De te-oi dezmierda. CUCUL Dragă turturică, Pasăre dălbică, Nu-mi fi dușmănică, Vara că ne-ndeamnă, Și frunza ne cheamă Să ne drăgostim Și să ne iubim. TURTURICA Ba, cucule, ba, Nu te-oi asculta. Dă-mi tu bună pace, Că zău, m-oi preface Azimioară-n vatră Cu lacrimi udată, Și de foc uscată, De toți lepădată. CUCUL Oricum te-i preface, Tot nu ți-oi da pace, Că și eu m-oi face Un mic vătrărel, Frumos, subțirel Și-n foc oi intra De te-oi săruta Și te-oi coperi, De foc te-oi feri Încât chiar de silă, Dacă nu de milă, Tu mă-i îndrăgi Și ne vom iubi. TURTURICA Eu n-aș zice ba Pentru dumneata, Dar cumplit mi-e teamă De ...
Vasile Alecsandri - Lamartine (Alecsandri)
Vasile Alecsandri - Lamartine (Alecsandri) Lamartine de Vasile Alecsandri Unul din cei mai mari poeți ai Franciei, omul care prin geniul său a fost și va rămânea o glorie pentru secolul nostru, Lamartine, a murit! Această tristă veste va deștepta un răsunet dureros în sufletul acelor care au gustat încântările armoniei mărețului poet. Cât pentru noi, românii, e bine să ne aducem aminte încurajările ce ne-a dat Lamartine în anul 1848, când el ținea ochii lumii întregi țintiți asupra lui, și adresa cuvinte mângâietoare națiilor ce aspirau la libertate. În istoria misiilor mele politice din anul 1859, găsesc următoarea notiță scrisă după o vizită ce făcusem lui Lamartine; această notiță e de natură a interesa publicul român, și dar este timpul de-a o scoate la lumină: „Dl Lamartine, dulcele poet al inimilor tinere, eroul poetic al revoluției din 1848, deși ajuns acum în vrâstă înaintită, totuși încă poartă pe frunte-i aureola geniului. Convorbirea sa armonioasă și fermecătoare răpește auzul și sufletul. Simțirile înalte, ideile sublime, reflecțiile filozofice, sunt exprimate de el în forma cea mai corectă, în stilul cel mai nobil, și cu o abundență care ...
Vasile Alecsandri - Legenda rândunicăi
Vasile Alecsandri - Legenda rândunicăi Legenda rândunicăi de Vasile Alecsandri dedicată dnei Nyka Grădișteanu Rândunică, rândunea, Ce bați la fereastra mea? Du-te-ți pune rochița, Că te arde arșița, Te suflă vântoaiele Și te udă ploaiele. Mergi în câmpul înverzit, Că rochița a-nflorit Și o calcă turmele Și o pasc oițele. (Cântec poporal) Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Când se născu pe lume voioasa Rândunică, Ea nu avea făptură ș-aripi de păsărică, Fiind al cununiei rod dulce, dezmierdat, Copilă drăgălașă de mare împărat. Dar fost-a o minune frumoasă, zâmbitoare, Sosită printre oameni ca zâmbetul de soare, O gingașă comoară formată din senin, Din raze, din parfumuri, din albul unui crin, Și maica sa duioasă, privind-o, se temea Să nu dispară-n aer sub forma de o stea. O zână coborâtă din zodia cerească Veni să o descânte, s-o scape_N cap, s-o crească, Să-i deie farmec dulce, podoabe, scumpe daruri, S-o apere-n viață de-a zilelor amaruri. Ea-i puse-o scăldătoare cu apă ne-ncepută, De ploaie neatinsă, de soare nevăzută, Și-n apa încălzită cu lemn mirositor O ...
Vasile Alecsandri - Movila lui Burcel
Vasile Alecsandri - Movila lui Burcel Într-o zi de sărbătoare, Într-o zi cu mândru soare Care lumea-nveselea Și cu aur o-nvelea, Iată, mări, se ivea, Ca alt soare strălucea Domnul Ștefan cel vestit, Domnul cel nebiruit! El pe cal încăleca Și cu mulți voinici pleca De la scara curții lui La biserică-n Vaslui. [2] Clopotele răsunau, Steagurile-i se-nchinau, Armăsarii spumegau, Frâiele și le mușcau, Iar poporul tot striga: ,,Să trăiești, măria-ta!" Când aproape de intrare, Ce s-aude-n depărtare? Glas de om chiuind tare: ,,Hai, ho, ța, ho, Bourean, Trage brazdă pe tapșan." Ștefan-vodă se oprea Și din gură-așa grăia: ,,Auzit-ați, auzit Glas de român necăjit? Într-o clipă să-l găsiți, Și cu el aici să fiți." Cinci panțiri se alegeau, Pe Vaslui în sus mergeau Pân' zăreau într-o movilă Un român arând în silă Și movila brăzduind Și din gură chiuind: ,,Hai, ho, ța, ho, Bourean, Trage brazdă pe tapșan!" Cei panțiri descălecară, Pe român îl ferecară, La Vaslui îl aduceau Și la Domnul mi-l duceau: ,,Măi române, să n-ai teamă, Spune nouă cum te cheamă?" ,,Teamă n-am că sunt român! Teamă ...
Vasile Cârlova - Înserarea Înserarea de Vasile Cârlova Informații despre această ediție Publicată în Curierul românesc (29 iunie 1830) de Ion Heliade Rădulescu Pe cînd abia se vede a soarelui lumină În vîrful unui munte, pe fruntea unui nor, Și zefirul mai rece începe de suspină Pîn frunze, pe cîmpie cevași mai tărișor ; P-acea plăcută vreme în astă tristă vale, De zgomot mai de laturi eu totdauna viu, Pe muchea cea mai naltă de mă așăz cu jale, Singurătății încă petrecere de țiu. Întorc a mea vedere în urmă, înainte, În dreapta sau în stînga, cînd sus, cînd iarăși jos, Ș-oriunde priviri multe a desfăta fierbinte Și inimă și suflet găsesc mai cu prisos. Cînd o cîmpie plină de iarbă mi s-arată, Pe care ostenește vederea alergînd, Ș-a căria văzută de flori împestrițată Se-ntunecă cu noaptea pe caru-i-naintînd, Cînd o dumbravă deasă, cu frunte prea măreață Încorunează cîmpul, s-arate mai frumos Și nencetat din sînu-i răvarsă cu dulceață Pă-ntinderea cîmpiii un vînt mai răcoros. Pe de o parte iarăși o gîrlă șărpuiește, Întocmai ca o pînză se vede albă-n jos Și ...
Vasile Cârlova - Marşul Marșul [oștirii române] de Vasile Cârlova Informații despre această ediție Poezie scrisă în 1831 cu ocazia înălțării steagului național. Versurile au circulat tipărite pe foi volante, cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum, în 1839 în Curierul Romanesc . Dragii mei copii războinici, ascultare mumii dați, Iată vreme, mic și mare armele s-înbrățișați, Strigînd toți c-o glăsuire, Spre a mumii fericire S-alergăm de obște frați. Cerul vouă vă deschide un drum foarte lăudat, Ca să mergeți cu pas mare către slavă nencetat. Vie-vă, copii, aminte Că Europa însuși simte În ce cale ați intrat. Glasul patriii să sune în auzul tutulor, Strigînd vouă : „Lenevirea rușinată subt piciorâ€�, Toți acuma c-o mișcare, Spre a voastră înălțare Să dați mînă de-ajutor. Acea armă ruginită și ascunsă în mormînt Brațurile să-nfierbinte ; iasă iarăși pe pămînt. Tinerimea s-o-ncunune Cu izbînde foarte bune ; Pe ea facă jurămînt. Înaintea fieșcărui îndestul v-ați umilit, Îndestul și lenevirea în somn greu v-a stăpînit. Acea soartă fără milă, Sau de voie, sau de silă, În sfîrșit v-a slobozit. Priviți slava ...