Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru APRINS
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 419 pentru APRINS.
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VIII
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VIII Ferice de acela ce stând pe un picior Compune două sute de versuri într-un ceas, Mânjind o jumătate de conț pe toată ziua; Ce scrie cum îi vine, fără să-și bată capul Să afle din ce parte afară suflă vânt. Pre mine, însă, soarta cumplit mă osândi Să scriu cu îngrijire, cu trudă și cu număr. Când voi s-apuc condeiul, mă-ntreb întâi pre sine: De nu silit de patimi doresc a fi autor? Nu oare fala slavei la care aș privi, Sau pizma ori mânia, dorința clevetirii, Îmi predomnesc în minte? Căci oricât de cinstită O faptă e în sine, dar poate fi prea rea, Când scopul ei se trage din vicios izvor. De văd că al meu cuget nimică nu-mi impută, Atunci întorc privirea și cercetez năravuri, Mă sârguiesc din rele s-aleg ce-i de folos; Eu laud ce e bine și râd de ce e rău. Găsind un sujet vrednic de mica mea putere, Slobod la scris condeiul, dar făr-a-i lăsa frâu Nu mă lenesc a șterge de scriu puțin sau mult. Nu mă aprind, ci caut ...
... Pann Primăvară cum s-arată, Împodobită-nflorată, Multe inimiori rănește Și spre amor le pornește. Cu dor mare le cuprinde Și cu foc greu le aprinde. Care alt leac nu mai are Decît exohi plimbare. Unii plec rîu pă vale, De să răcorese în cale. AIții ies la Olt, să plimbă ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Pravoslavnicul și slăninele
Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Pravoslavnicul şi slăninele Pravoslavnicul și slăninele de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Era odată un biet creștin sărac și c-o droaie de copii mărunți. Toată avuția lui era gura femeii și a copiilor, care țipau de fitece. Guri flămînde, și pace bună ! Bietul creștin, ce făcu, ce drese, s-alese de sfântul crăciun c-un porc gras. Crăciun fără porc, Paște fără ouă roșii și nuntă fără lăutari nu intră în capul românului. La Ignat vru să taie porcul. Dar cu cine ? Muierea lui era cu mîinile legate. Un’ s-o lase copiii ? Copiii, ca copii mărunți, se adunaseră împrejurul ei, și cel mai mic sugea mereu ce mai avea de stors din țîțele ei slabe. Se suci românul, se învîrti, dar n-avu cu cine tâia porcul. Nevoia îl făcu să se gândească la vecin, un vecin ciudat de tot. Bătrân, singur cuc, uscat, ducând o viață de pravoslavnic, de pusnic, de sfînt în toată legea, bombănînd toată ziulica Viața Sfinților părinți . Și de, bietul creștin adeseori se gîndise: „Într-una, într-una, cruci peste cruci ; cine face într-una cruci ca crucea se usucăâ€�. Dar, neavînd încotro, chemă pe bătrînul pravoslavnic ca ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Să vorbim românește
... o pocesc. Când românul se-ndârjește Din țărână când mi-l scoți, El îți toarnă românește Un blestem de șapte coți, Când de dragoste s-aprinde El vorbește lin și blând, Încât dorul te cuprinde Dulcea-i vorbă ascultând. Niciodată altă limbă, De pre buze românești, Nu se-ndoaie, nu se ...
... iarna, cu piept, picioare goale, Flămând și fără suc; S-oprește, -și ia căciula, spre voi mâna întinde, Și trista lui cătare în rugă se aprinde Văzând că nu-l vedeți; Și tremurându-i barba, spre ceruri mormăiește; Când sania din urmă de ziduri îl strivește; Voi treceți și râdeți! Nebunilor ...
Cezar Bolliac - Clăcaşul Clăcașul de Cezar Bolliac Informații despre această ediție I Oh ! legați pentru vecie De pămîntul uned stăm, Plătim vecinică chirie Și pe apa care bem. Nu avem nimic al nostru ; Tot în preajmă e străin ! Venim rupți din lucrul vostru Și dăm peste-al lipsei chin. Ca un dobitoc de muncă, Ca copaciul roditor, Ca rodirea dintr-o luncă Voi striviți pe muncitor. El și fiii, și soție, Boul, vaca și viței, Toți sunt zestre pe moșie : Robi ai muncii, robi ai ei. Sunteți veseli cînd ne vindeți În arendă la cochinți ! Camătă pe muncă prindeți Pruncilor de la părinți ! Bătrîn, văduvă, copilul Munca-le vă sunt datori ; Și sudoarea lor, suspinul V-aprind setea de comori. După ce, prin asuprire, Stoarceți, ca proprietari, Veniți iar, ca stăpînire, Născociți la biruri mari, Ș-apoi v-așezați pe jețe Jefuind ca dregători ! — Zgripțori cu-ntreite fețe, Jupuiți pe muncitori. II Noi le suntem toat-averea. Munca ne-o măsor cum vor ; Fiii noștri l-e puterea, Ș-aste mîini, comoara lor. Ei trăiesc în nelucrare ; Munca-ne de zece ani Pun p-o haină de purtare, P-un ospăț, cu șarlatani. L-a lor ...
Cincinat Pavelescu - Îmbătrânesc
Cincinat Pavelescu - Îmbătrânesc Îmbătrânesc de Cincinat Pavelescu Îmbătrânesc!... Și zi cu zi oglinda tot mai neagră-mi pare, Căci zi cu zi în ea zăresc Un rid mai mult, Un por mai mare, Un păr mai sur, Și-un zâmbet trist, Ironic, Care N-acceptă nici o resemnare... Și-mi pare rău că mai exist. Îmbătrânesc!... Și tinerețea N-am cunoscut-o niciodată. Când cei de vârsta mea Jucau, Cântau Și se înveseleau, Eu eram mamă, Eram tată, Luptam din greu pentr-o bucată De pâine, Pentru azi și mâine. Îmbătrânesc!.. Și ce-i iubirea? Eu n-am știut-o niciodată; Că niciodată n-am iubit, Când prea iubit-am fost de-oricare... Ca piatra, piatră-mi rămânea Și sufletul și inima La orișice chemare. Îmbătrânesc!... Și tot mereu mă-ntreb: La ce mă chinui oare? Ce ceas ferice, Ce zi mare Putea-va fi o sărbătoare Și pentru mine? Care soare Putea-va timpul nencălzit de nici o rază Să-ncălzească? Ce flacără ar fi în stare S-aprind-o inimă în care Au înghețat atâtea simțuri D-atâtea ierne grele, rele. Îmbătrânesc!... Și zi cu zi oglinda tot mai neagră mi se pare... Căci văd cum sufletu- ...
Cincinat Pavelescu - Bogatului
Cincinat Pavelescu - Bogatului Bogatului de Cincinat Pavelescu Ai tot ce poate să aprindă mândria ta neînfrânată; Ai aurul atotputernic și cu el lumea cârmuiești. Pământul este pentru tine o mină veșnic nesecată, Izvor de fericiri smintite pe care nu-l mai isprăvești. Spre-a-mpodobi a tale mese, unde șampania te-mbată, În focul soarelui de vară pe câți săraci nu-i chinuiești; Și câți nu mor în valul mării pe vreo corabie-ncărcată, Sau sub ruina unei case pe care nu știi s-o clădești. Averea ta îngenunchează chiar și mândria frumuseții. Tu cumperi tot, până și pacea neveștejită a tinereții, Și patul tău e lupanarul unui desfrâu îngrozitor. O! tăvălește-te-n orgia comorii tale nemuncite, Dar nu spera să ai vreodată cu prețul ei înjositor Emoțiunile naive ale iubirilor
Cincinat Pavelescu - Două roze
Cincinat Pavelescu - Două roze Două roze de Cincinat Pavelescu În păru-i blond își prinse una O roză roșie-nadins S-aprindă-n ochi un foc nestins Și-n multe suflete... furtuna! În păru-i negru, însă, bruna Un palid trandafir și-a prins. Pe chipu-i fin părea c-au nins Petale crinii, raze luna. Întreaga sală, -nfiorată Privea cum blonda zvăpăiată P-atâtea brațe se lăsa. Și-n colț, timidă, gânditoare, Ce trist privește sora sa La roza roșie cum
Cincinat Pavelescu - Două stele
... eu, privind cum noaptea cuprinde-ntregul cer, Zăresc cum se ridică din umbră două astre! Ce viu străluce unul și focul lui cel vast S-aprinde-n cer deodată și-n tremurul de spume Celalt abia sclipește, și totuși ce contrast: Cel mare este farul, iar cel mic e o lume ...
Cincinat Pavelescu - Nocturnă (Pavelescu)
... unei moarte... E ca o ceață ce s-așterne pe cuta undelor ușor, O stea ce pică face-o dungă și-argintul ei căzut departe Aprinde-o stranie lucire în părul umbrelor ce zbor. Parcă bătăi de aripi albe tăcerea nopții o frământă, E ca o muzică ce-adoarme departe moartea ...