Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ALBASTRU CA CERUL

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 327 pentru ALBASTRU CA CERUL.

George Topîrceanu - Iubitei întristate

... George Topîrceanu - Iubitei întristate Iubitei întristate de George Topîrceanu Aș vrea un cer albastru, și pace, și lumină, Ca-n basme să-mi răsară în față o grădină, Cu largi cărări umbrite, și flori de liliac, Și sălcii plângătoare pe-o margine de lac ...

 

Mihai Eminescu - Kamadeva

... Mă lovi cu ea în piept, Și de-atunci în orice noapte Plîng pe patul meu deștept… Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru

 

Mihai Eminescu - Fata-n grădina de aur

... ntunecime; Iar drumul văii pline de miroase Afar de el nu-l știe-n lume nime ­ Acolo ș-a închis frumoasa fată, Ca nici o rază-a lumei să n-o bată. Sale-mbrăcate în atlaz, ca neaua. Cusut în foi și roze vișinii, În mozaicuri strălucea podeaua, Din muri înalți priveau icoane vii; Fereasta-i oarbă, deși stă perdeaua, De-aceea ... trecătoarea tânără femeie Se-namoră copilul sfintei mări ­ Născut din soare, din văzduh, din neauă, De-amorul ei se prefăcu în steauă. Căzu din cer în tinda ei măreață, Se prefăcu în tânăr luminos, Și corpul lui sub haina ce se-ncreață S-arată nalt, subțire, mlădios. Păr negru-n ... sărut, o, scumpul meu odor, Pân- ce să mângâi inima-mi amară Culca-mi-aș capul la al tău picior Și te-aș privi etern ca pe o steauă Frumos copil, cu umerii de neauă. ­ O, geniu mândru, tu nu ești de mine, De-a ta privire ochii ... frumos sub bolțile ferestii, Purtând în păr cununa lui de trestii. Blond e-azi și părul lui de aur moale Pe umeri cade îndoios, îmflat; ...

 

Alexandru Macedonski - Nimic, nici chiar speranța...

... mut e viitorul și aripa ți-e frântă... Departe lași în urmă al visurilor rai... Și lacrima, chiar dânsa, când pică pe hârtie, E rece ca înghețul din inima pustie     De florile din mai! Nimic, nici chiar speranța în ochi nu licărește Când ziua după ziuă bolnavă se târăște... Și poate ... Și râul alb, — suspin! Nimic, nici chiar speranța în groapă după tine Atunci nu mai voiește să vie, — și nu vine!... Și poate ca

 

Mihai Eminescu - Miradoniz

... Miradoniz. Iar în castel de treci prin colonade Dai de înalte hale cu plafondul Lor negru strălucit și cu păduri De flori. Păduri cărora florile Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii, Și crini, ca urnele antice de argint, Se leagănă pe lugerii cei nalți, Iar aerul văratic, dulce, moale. Ca stelele sunt musculițele prin frunze Și împlu aerul cel cald cu o lumină Verzuie, clară, aromată. Fluturi ­ Cu părul de-aur și cu aripioare ... sânt ce curge-n valea mare Care-i grădina cea din codri vechi A lui Miradoniz. ­ Insule sfinte Se nalță-n el ca scorburi de tămâie. Copile sunt cu ochi rotunzi și negri, Cu flori de aur, de smarald ­ cu stânce De smirnă risipită și sfărmată În ... nu-i nimica în aceste ramuri: Dintr-un copac într-altul numai țes Painjini de smarald painjinișul Cel rar de diamant ­ și greieri cântă, Ca orologii aruncate-n iarbă. Și peste râul mare, de pe-un vârf De arbore antic țesut-au ei Un pod din pânza lor diamantoasă, Legându ... lunei rază și-nverzește râul Cu miile lui unde, ...

 

Alexandru Vlahuță - România pitorească

... ogoare de porumb înverzesc zariștea. Linia ferată tivește drept, ca un chenar regulat, marginea apei până la Turnu-Severin, care s-arată-n asfințitul soarelui ca-ntr-un decor de teatru. Dunărea, lărgită, taie o curbă-n țărmul românesc și-mpinge orașul pe-o înălțime acoperită de arbori, din desișul cărora ... dat învinsă în mâinile lor. Se văd și astăzi căpătăile podului care-a făcut nepieritor numele lui Apolodor din Damasc, ieșind din valuri, ca două brațe de gigant întinse spre cer. Aici, pe pământul acesta, sfințit de jertfe mari și de prețioase amintiri, se ridică azi Turnu-Severin, unul din cele mai însemnate porturi ale României ... la vreme de primejdie, îl umplea într-o clipală Dunărea, puind-o astfel subt o pavăză de apă din toate părțile, strângând-o la sân, ca pe-un copil iubit, sub brațul ei ocrotitor. Și ca și cum ar fi fost scris, ca orașul acesta, de care se leagă atâtea mari întâmplări, să-și mai însemne o dată numele în istoria neamului nostru, iată că tot aici, unde ... o bură de ploaie. Drumuri albe se pleacă din sat, legând viața de pe pământ cu drumul mișcător al apei. Copacii, casele fug, se șterg ...

 

Vasile Alecsandri - Pâinea amară a exiluluil

... azi până mâine? E destul să te împingă norocul a te înfrupta măcar cu alocuția de pâinea amară a exilului, pentru ca să te trezești cu un nimb strălucit pe frunte, ca sfinții din ceaslov, să devii om însemnat, patriot de prima clasă și să aspiri la orice onor, ba chiar și la recompensă națională. . . reversibilă, sub ... murit de dorul țării și al copiilor lui, nenorocitul Ioan Voinescu, iar noi, ceilalți proscriși, afară de vreo doi, trei, care au trecut din viață ca toți muritorii lumii acesteia, ne-am întors acasă din străinătate, din exil, ca dintr-o plimbare prin țări încântătoare, dintr-o călătorie în care am câștigat experiență, suvenire plăcute și cunoștințe de folos țării noastre. Am mâncat însă ... la dânsa, mărturisind între noi că era destul de albă și nu tocmai amară. Unii dintre noi au mers până a o binecuvânta ca pe o anafură cu care s-au împărtășit moldoveni cu munteni, pentru ca să ajungă la unirea țărilor surori. A veni dar astăzi și a se poza dinaintea publicului ca ...

 

Constantin Stamati - Dialogul unui holtei cu un boierenaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam

... pe graf Lucescu, și el îți va spune ție Cum are să fie; Și ce mă superi pe mine? Știi că am dorit să-ți cer toate, așadar, cer de la tine Să fie careta nouă Într-o oară, sau mult două. Bărbatul Acum n-am bani. Cucoana Mie pre puțin îmi pasă, Cer ... Boierul Aceasta... Cucoana Nu-i nici de o treabă, Pentr-o sută de persoane măcar aici loc nu este; Nu, nu, eu nu sunt născută ca să trăiesc țărănește, Mie îmi trebuie altă sală. (Bufetciul s-au uimit auzind așa tocmeală, Cămărășița au fugit afară, Tânjind și ea a mea ... vedem. Boierul Acesta-i destul de mare... Cucoana Oh! îmi vine amețeală Dac-această șură lungă dumneata o numești sală; Căci acum nu se trăiește ca în timpul de demult... Dar ietacul pentru mine? Boierul Eu acesta l-am avut. Cucoana Dar, mă rog, a dumitale? Boierul Cu dumneata ... traiul nostru cum să fie. Dacă soarta mea cea rea, și cea cu totul nedreaptă, Au voit să ne vedem ochi la ochi câteodată, Apoi ca ...

 

Ignacy Krasicki - Dialogul unui holtei cu un boierenaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam

... pe graf Lucescu, și el îți va spune ție Cum are să fie; Și ce mă superi pe mine? Știi că am dorit să-ți cer toate, așadar, cer de la tine Să fie careta nouă Într-o oară, sau mult două. Bărbatul Acum n-am bani. Cucoana Mie pre puțin îmi pasă, Cer ... Boierul Aceasta... Cucoana Nu-i nici de o treabă, Pentr-o sută de persoane măcar aici loc nu este; Nu, nu, eu nu sunt născută ca să trăiesc țărănește, Mie îmi trebuie altă sală. (Bufetciul s-au uimit auzind așa tocmeală, Cămărășița au fugit afară, Tânjind și ea a mea ... vedem. Boierul Acesta-i destul de mare... Cucoana Oh! îmi vine amețeală Dac-această șură lungă dumneata o numești sală; Căci acum nu se trăiește ca în timpul de demult... Dar ietacul pentru mine? Boierul Eu acesta l-am avut. Cucoana Dar, mă rog, a dumitale? Boierul Cu dumneata ... traiul nostru cum să fie. Dacă soarta mea cea rea, și cea cu totul nedreaptă, Au voit să ne vedem ochi la ochi câteodată, Apoi ca ...

 

Mihai Eminescu - Dumnezeu și om

... om de Mihai Eminescu Cărții vechi, roase de molii, cu păreții afumați, I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne. Strâmbe ca gândirea oarbă unor secole străine. Triste ca aerul bolnav de sub murii afundați. Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci, Te-am văzut născut în paie, fața mică și urâtă ... în nopți senine, Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger. Lângă tine-ngenuncheată, muma ta stătea-n uimire, Ridicând frumoasă, sântă, cătră cer a sale mâne. În pădurile antice ale Indiei cea mare, Printre care, ca oaze, sunt imperii fără fine, Regii duc în pace-eternă a popoarelor destine Închinând înțelepciunei viața lor cea trecătoare. Dar un mag bătrân ... pare-o așchie din soare, Lunecând pe bolta-albastră la culcușu-eternei mile. Ș-atunci inima creștină ea vedea pustia-ntinsă Și pin ea plutind ca umbre împărați din răsărit, Umbre regii și tăcute ce-urmau astrul fericit... Strălucea pustia albă de a lunei raze ninsă, Iar pe muntele ... văzut păstorii steaua Cu zâmbirea ei ferice și cu razele de neauă Ș-au urmat sfințita-i cale către staulul divin. ..................................................................... Azi artistul te concepe ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Din memoriile Trubadurului

... vântul a desfundat ș-a risipit negura din rețeaua copacilor. Soarele și-a deschis la răsărit apărătoarea sa năprasnică, roșie ca para focului, aurie, violetă, albastră și, pe la mijlocul cerului, ca o jumătate de roată verzurie. Desfășurați pe cer, cu închipuirea, o coadă de păun, înfiptă cu rădăcina în pământ, și prelungiți-i penele cu lumini metalice până la înălțimea amiezii, și totuși n ... felul, de toată mâna, se găsesc în acest paradis amăgitor. Turturica și privighetoarea, patimă caldă și artă rece, curată, pompoasă și divină; furnicile strâng, economisesc ca băcanii, bob cu bob, firimitură cu firimitură; greierii, lăutari făr' de talent, îngheață de frig și de sărăcie; brotăceii se sparg la cântec ca niște poeți zgomotoși și fără minte; lăcustele, cobzari de cârciumă; pitpalacul, hoinar cosmopolit; broasca se reazemă pe picioarele-i strâmbe și-și răsfrânge gușa și ... care te leagănă și-ți cântă, și-ți șterge broboanele de pe frunte, și te apără de zăduf și de singurătate. Lungit cu fața la cer, cuprins de liniștea senină de sus, gândurile încep să-mi tresară în creier și se înmulțesc, se înșiruie ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>