Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU DEPARTE
Rezultatele 691 - 700 din aproximativ 811 pentru NU DEPARTE.
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra mișcării literare și științifice
... la noi? Neîndoielnic că cei ce vor vorbi așa vor avea o mare doză de dreptate. Că instrucția se întinde la noi — cam încet, nu e vorbă, dar totuși se întinde — nu mai încape discuție; că universitățile noastre se îmbunătățesc foarte mult, e poate mai puțin sigur, admitem însă și asta; dar de aci și până la ... uită ceea ce a învățat, afară doar de ceea ce îi cere meseria. Azi, când dascălul dă învățătură numai pentru leafă, când elevii nu învață decât pentru ca să ajungă să ia leafă, iar publicul nu învață deloc, e greu de vorbit de o mișcare științifică în adevăratul înțeles al cuvântului, oricât s-ar fi întins învățătura ca meserie. Științei noastre ... înainte arăta un interes așa de mare pentru Alecsandri și alții? Cu explicațiile date însemnează a te învârti într-un cerc vicios: publicul nu citește pentru că nu se produce și nu se produce pentru că nu se citește. O mișcare literară ori științifică cuprinde deopotrivă pe amândoi factorii ori — în termeni economici — cuprinde deopotrivă și pe producătorii literari, și ... ...
Alexandru Vlahuță - Sonet (Dar tu ț-ei fi mai aducând aminte%3F...)
... mai aducând aminte?... Eram copii: primblându-ne-ntr-o sară, În umbr-a noastre mâini s-apropiară. Cum tremura mânuța ta fierbinte! Și nu știu ce făcea să mi se pară Că,-n liniștea acelor clipe sfinte, Din gândul nostru se desprind cuvinte Ce dau fiori albastrei nopți de ...
Ștefan Octavian Iosif - Blestemul bardului
... în Convorbiri literare , an. XXXV, nr. 8, 1 august 1901. De Uhland A fost de mult un mîndru castel, cu vîlfă mare, Strălucitor departe pîn' la albastra mare, Și-n jurul lui prin parcuri, cu înflorite-alee, Săltau fîntîni vioaie în joc de curcubee. Domnea un crai acolo, în ... a spart, Apoi în glas puternic se-ntoarce cu blestem, Încît și bolți și parcuri înfiorate gem : — Vai vouă, ziduri mîndre ! În veci să nu mai sune În încăperea voastră nici viers, nici glas de strune ! Nu, ci fricoase păsuri de sclav, suspin și plîngeri, Pîn' veți cădea trăsnite de-al răzbunării înger ! Vai vouă, mîndre parcuri strălucitoare-n rouă ! Cadavru-acestui ... în două, la noapte va să cadă... Zac parcurile moarte și-s prăzile pustiei. Iar craiul n-are nume în cartea vitejiei ! Nici un hrisov nu-l scrie, și nici în cîntec nu
Ludwig Uhland - Blestemul bardului
... în Convorbiri literare , an. XXXV, nr. 8, 1 august 1901. De Uhland A fost de mult un mîndru castel, cu vîlfă mare, Strălucitor departe pîn' la albastra mare, Și-n jurul lui prin parcuri, cu înflorite-alee, Săltau fîntîni vioaie în joc de curcubee. Domnea un crai acolo, în ... a spart, Apoi în glas puternic se-ntoarce cu blestem, Încît și bolți și parcuri înfiorate gem : — Vai vouă, ziduri mîndre ! În veci să nu mai sune În încăperea voastră nici viers, nici glas de strune ! Nu, ci fricoase păsuri de sclav, suspin și plîngeri, Pîn' veți cădea trăsnite de-al răzbunării înger ! Vai vouă, mîndre parcuri strălucitoare-n rouă ! Cadavru-acestui ... în două, la noapte va să cadă... Zac parcurile moarte și-s prăzile pustiei. Iar craiul n-are nume în cartea vitejiei ! Nici un hrisov nu-l scrie, și nici în cîntec nu
Titu Maiorescu - În chestia poeziei populare
... împiedecat să ne înfățișezi figura literară a lui Ollănescu-Ascanio, în locul căruia ai fost ales membru al Academiei Române. Deoarece d-ta nu ne vorbești de persoana celui dispărut, vei înțelege că nici eu nu pot vorbi de persoana celui ce vine să-l înlocuiască, și nu-mi vei lua în nume de rău dacă trec îndată la discutarea părerilor pe cari le aduci înaintea noastră cu atâta hotărâre, aș putea zice ... înlesnesc priceperea punctului de vedere din care Alecsandri a donat și (cum zice el însuș) a întocmit poeziile populare. La el nu era și nu putea fi vorba de preocupările folcloriste; mișcarea folcloristă, deșteptată pe la 1864 în Anglia, de unde și-a primit și numele, nu a răzbit pănă la noi decât după încetarea activității lui Alecsandri. Și nici spre vreo amintire a caracterului latin păstrat în ... că d-ta ai pus accentul pe elementul energic al baladelor, fiindcă el se potrivește mai bine cu criteriul d-tale etnic, însă acest criteriu nu trebuie luat exclusiv: în orice caz, el nu era și ...
... priviri dușmănoase de asasin și încerca să-l drăgostească și îi spunea vorbe mîngîietoare față de ceilalți, de ce nu-l putea el iubi și nu simțea decît ură pentru el ?... Și fiind așa, somnul singur îl mai mîngîia. Stăruitor, subt pleoapa închisă, cu pliscul negru înfipt în piept, cu unghiile ... bătrînul fecior intra și ieșea aducînd pe tave de argint cînd dulcețuri, cînd aromate cești de cafea ; și cu toții, ca și cînd vechiul stăpîn nu mai trăise niciodată, stau acum strînși roată împrejurul noului amfitrion, care făcea onorurile casei. Gătit într-o haină neagră și simandicoasă, potrivnicul, cu o vestă ... rostogolit din înaltul unor ochi, clipeau pe plastronul parvenitului ; iradiante ca trei mustrări ardeau frumoasele diamante, orbind privirile celor ce cădeau pe ele ; și nimeni nu vedea ce vii și licăritori se aprinseseră ochii pasărei ce privea de sus, de pe ramul candelabrului. Beat și mulțumit de sine zîmbea parazitul, scoțîndu ... ajunsese, în sfîrșit, să puie stăpîntre, își istorisea parazitul triumfurile carierei lui de birocrat și de Don Juan ce știuse să se facă iubit, și nu lua seamă ce bizar îl priveau ochii de aur ai pasărei ce se deșteptase pe ramul candelabrului... Strălucirile acelea ce licăreau pe zăpada plastronului le ...
... a fi urmat mereu aceeași cale, se avânta ca un balon pierdut, voind să urce parcă dincolo de raza ochilor noștri pămînteni și să nu-și mai poarte melancolia rotundului de gheață deasupra acelorași priveliști. Ca un praf de marmură, bruma argintie coperea streșinile, grajdurile de lîngă poartă, sclipea pe ... cadă cartea din mînă și am chemat somnul. Dar sunt nopți făcute așa, se vede, cînd somnul, cu cît îl chemi, cu atîta fuge mai departe de ochii tăi. Nopți stranii, cînd bătaia inimii tale însăși te înfioară, de parcă ți-ar fi străină, când lucrurile misterioase ce dorm în fiecare ... o închipuire pricinuită de spaima ce ți-o dă marile tăceri — dar fața celui ce dormea în minutul acela, cînd mă aplecasem peste el, nu mai avea figura străjerului pe care o cunoșteam, ci o înfățișare cu totul aparte, a altei ființi, pe care parcă n-o văzusem ... viziunilor și mînele moi rămîn neputincioase de-a lungul așternutului, trebuia să vegheze celălalt, cel ce dormea cu pușca lîngă dînsul; și eu nu mă întrebasem niciodată pînă în noaptea aceasta de toamnă, cum putusem să-mi încredințez zilele unui om a cărui viață și trecut nici ...
Cincinat Pavelescu - Serenadă (Pavelescu, 1)
... când se ridică Glasul meu pătruns de frică, De la geamul tău, iubită, Pică-o floare veștejită. Atunci inima-mi se frânge Și-un ecou departe plânge! Și-n zadar mă lupt în vânt Să dau coardelor cuvânt, Din chitara mea mâhnită Nota zboară, rătăcește Și de geamuri se izbește Ca ...
Constantin Stamati - Dragoș (Stamati)
... pe aripi negrite, Dinspre apus vine vâjiind în aer, Văile suspină, codrul clocotește Stejari de ani sute scârșnesc să se rumpă. De ploaie și vifor nu-i adăpostire, Și nici că se vede de om locuință, Ci prin întuneric printre crengi departe Când și când clipește o de foc lumină, Cu speranță mare și îndrăzneț suflet, Eroul prin codru drept către foc merge; La un râu ajunge ... prăpăstii, Ajunge ca vântul în câmp de nisipuri, Ce se dezvelește ca și oceanul, A căruia margini cu marea s-încheagă. Iar vântul nu mișcă acele nisipuri Și zăduh fierbinte usucă gâtlejul; Nu-i de leac verdeață, nu-i de izvor stiglă, Ce firea îi moartă ca și țintirimul. Nu-i măcar nici urmă de vro vietate În câmpul acela pustiu și sălbatic, Ce spre apus numai se zărește munte, Și pe el, în zare ... și boiul, Ce prin el se vede chiar zăpadă albă, Iar statul ei gingaș ca molidul tânăr. Deci Dragoș se miară de ceea ce vede, Nu știe: aievea, sau nălucă este? Aleargă la dânsa cu învăpăiere Și se teme foarte să nu se înșele. Ah! dar ...
Iancu Văcărescu - Primăvara amorului
... pe tine cu plăcere Poci să te țiu tot deștept; Ș-orice-i vrea-ți dau făr-a cere, Să te rogi mult nu aștept. Vorbind nu știu ce vrăji face, Somnul văz că mi-a perit; De unde dormeam în pace, Îmbrăcat m-am pomenit. Tot spre el, nevrând ... în fetiță-nchipuește Fulger de biruitori! Tocmai prin această țară Ce-o știam de tot a mea, D-astfel d-întâmplare-amară Eu nu mă puteam temea, Neferit, fără gătire, La arme nici mai gândind, Plin de râsuri, de iubire, La suppușii mei venind. Zăresc, văz așa copilă, Abia ... cădeam zdrobit. A ta bună priimire C-am scăpat m-a-ncredințat, Și d-a lui nelegiuire C-altu nu e vinovat. Aș zbura d-aș avea stare, La maică, la dumnezei; De rușine mi se pare Că n-o să-i mai văz pe ... a mă slăbi; Dar din stare cât mai slabă Mai curând poci m-întări. Acum voi să se arate D-am putere eu sau nu
George Bariț - Inimile mulțămitoare
... o scape la pământ. Începe tu, Cornelia. Apoi, tu Emilia. Eu să văz care va fi mai harnică din voi!... CORNELIA: Numa, tu Iulie, să nu ne porți pe noi, după cum îți este obiceiul. Să nu ne stai în cale împed[i]cându-ne. Așa nu ne jucăm. IULIE: Eu voi sta zece pași mai departe de voi, numărând aruncăturiie voastre. Vreați așa? CORNELIA (bate pila) : Una... două... trei... patru... cinci... șase ... șapte... opt... O, ce pilă neghioabă!... De nu mergea în părete, o mai aruncam de zece ori. IULIE: ție să-ți afli de vină pentru ce ai aruncat-o într-o parte, Acum ... mai dinainte DIONISIE: Bună ziua, coconașii mei! Așa zi veselă aveți dumniavoastră astăzi? Pila sboară ca glonțul de tun. Cu acea deosibire, însă... că aceasta nu rănește, nici nu omoară. Pruncii cu toții: Bună ziua, bună ziua, bunule bătrâne! DION[ISIE]: Nu vă stricați jocul, coconițelor ... EMILIA: Dar dumniata vei vrea să grijești în sală, și noi îți stăm în cale. DION[ISIE]: Nu face nimic. Până vă petreceți dumniavoastră, eu voi lucra altceva. IULIE (aruncă pila) : Ba știi cum, bătrânule bune? Să ne povestești ceva din bătăliile făcute ...