Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FLOARE
Rezultatele 691 - 700 din aproximativ 1302 pentru FLOARE.
Dimitrie Bolintineanu - Fata popii
Dimitrie Bolintineanu - Fata popii Fata popii de Dimitrie Bolintineanu De–aș fi pașă sau vizir, N-aș avea sileaf de fir, Nici seraiul de granit Cu pridvorul aurit; Nici bogate caicele, Nici eunuci privighetori, Nici harem cu cadânele, Nici grădini cu scumpe flori; Dar mă jur pe prooroc, Să mor fără de noroc, Aș veni la voi aici, Cu o ceată de voinici, Și-aș fura, făr` de păcat, Fata popii din Galați, Cu păr negru și bogat, Cu ochi dulci și
Dimitrie Bolintineanu - Ferentarul
Dimitrie Bolintineanu - Ferentarul Ferentarul de Dimitrie Bolintineanu (Fragment dintr-un marș vechi) Nu e nici mîndria, nu e nici mulțimea, Care în batalii încunun oștimea; Nu e nici noroc. Cela ce se bate pentru neatîrnare Are zece brațe, zece inimi are. Inime de foc. Roșiorul mîndru și frumos ca crinul Cînd pe mal s-arată tremură Vidinul La vederea sa. Face de se miră toată arăpimea, Ieniceri, spahii și arnăuțimea Și-i strigă: ura ! Ferentarul, ager și cu lungă chică, Intră în oștime fără nici o frică. Tare ca un leu. Iute ca săgeata tabăra străbate: — "Ferentar sînt eu !" Astfel ferentarul știe ca să moară: Pentru țara dragă, pentru soțioară Cine n-ar muri? Unul ca acela blestemat să fie ! Nimeni să nu-l plîngă, nimeni să nu-l știe Cînd el va pieri !... Junele fecioare, tineri luptători, Pe mormîntul nostru vor culege
Dimitrie Bolintineanu - Fericirea
Dimitrie Bolintineanu - Fericirea Fericirea de Dimitrie Bolintineanu În fundul unei râpe, mugind adânc, albește Un râu ce umbra serii ascunde de acum. Pe munte luna blondă se-nalță și privește Din norul ei cum focul s-acopere sub fum. Și stelele, flori d-aur, în spațiu drag se scaldă. Azurul le aspiră cu sete de amor. Răcoarea se revarsă; și-n inima mea caldă S-aprinde deodată un simțimânt de dor. O, inimă, te-mbată de vise, de plăcere, Ce-ți dă natura ție în sânu-i fericit! Întoarce lumii cupa unde-ai băut durere Crezând că bei delicii din visul aurit! Vai! Fericirea n-are în lume rădăcină! În darn dorește omul aice pe pământ, Uitând că timpul schimbă pe oameni în țărână Și tot se risipește pe al durerii vânt! O, farmec drag al vieții! O, magică natură! Tu îmi îmbeți simțirea și gândul meu mărești! Dar poți lungi tu viața ce către moarte cură? Poți spune ce-i ursita ființei omenești? A regreta trecutul, a cere viitorul, Și a vedea în viață dorințele pierind, Și a lăsa prezentul să-și ia în lacrimi zborul, A aspira ...
Dimitrie Bolintineanu - Han-tătar
... Dimitrie Bolintineanu - Han-tătar Han-tătar de Dimitrie Bolintineanu — "Unde-i tînăra domniță, Floare de cerești visări, Să mă-mbete din guriță Cu drăguțe sărutări? Cine poate cu tărie Pentru dînsa a lupta, Către mine-acuma vie ...
Dimitrie Bolintineanu - Invocație
Dimitrie Bolintineanu - Invocaţie Invocație de Dimitrie Bolintineanu O, Doamne-al bunătății, putere creatoare, De care niciodată eu nu m-am îndoit, Tu, ce ai pus amorul în inimi simțitoare Și floarea aurorei cu rouă-ai învelit; Tu, ce-ai sădit în inimi speranța și credința, Căci una fără alta nu poate exista, Ce-aduci după durere surâsul și dorința Și după vijelie un soare-a lumina; Ce fără încetare dai zilelor lumine, Și câmpului verdeață, și paserii cântări. Și frunzelor șoptire, și undelor suspine, Și pe vergine buze suave sărutări; Aruncă o cătare asupra țării mele; Ea este ca o barcă pe un ocean plutind Când geme uraganul în noapte fără stele, Ce încă o suflare ș-o vom vedea pierind. Trimite-ne, o, Doamne, lumina ta cerească, Căci lungă fuse noaptea în care suspinăm Ca să vedem furtuna ce va să ne răpească Și sub un mal ferice un port sa
Dimitrie Bolintineanu - Lăutarul (Bolintineanu)
Dimitrie Bolintineanu - Lăutarul (Bolintineanu) Lăutarul de Dimitrie Bolintineanu Într-o noapte furtunoasă Prințul cu-ai săi cavaleri Într-o sală luminoasă Se-mbătau de dulci plăceri. Cupele de aur sună, Candelele strălucesc; A plăcerilor cunună Damele drag o-mpletesc. Noaptea este foarte rece; Iar afară-un călător Prin furtuna nopții trece, Intonând cântări de dor. —"Aduceți îndată-aice Pe drumașul lăutar!" Scutierilor le zice Domnul casei cel barbar. Lăutarul se aduce, Coamele-i voios se joc; Fața-i palidă și dulce; Ochii-i varsă dulce foc. — ,,Cântă nouă, lăutare, Tu, ce-n lume ai născut Pentru-a noastră desfătare, Pentru-al nostru trai plăcut!" Lăutarul, cu mândrie, Sparge harpa de pământ. — ,,Pentru inimi de robie Nu voi, doamne, eu să cânt! Dacă cânturile mele June suflete răpesc, Ale voastre inimi rele, Inimi moarte, nu-nfloresc. Astfel vântul dezvelește Cu-al său fraged sărutat Crinul care-mbobocește, Dar nu crinul cel uscat!" Zice și pe loc dispare; Dar prin vânturi care gem, Oaspeții, cu-nfiorare, Auziră ăst blestem: ,,Voi, ce tartĂ¡rul v-a revărsat În nopți fatale de voluptate Cu nori de crime și de păcate Pe fața lumii ce- ...
Dimitrie Bolintineanu - La o damă română
... nțelege când tu vorbești în lume De aur, de cordele, de titluri și de nume. Eu voi o vale verde ca tinerețea mea, Ș-o floare grațioasă să plec capul pe ea Ș-acolo l-a mea țară, visând eu în tăcere, S-adorm pe sânu-i dulce, cu ...
Dimitrie Bolintineanu - La pizmă
Dimitrie Bolintineanu - La pizmă La pizmă de Dimitrie Bolintineanu Pizmă, tu ești răsplătirea Faptelor celor mai mari! Tu stingi pacea și iubirea Și faci zilele amari. Tu faci ca să nască calomnia rea; Ăst cărbun ce arde fruntea ce atinge Dar care mânjește, după ce se stinge Însuși pe acela care îl ținea. Tu-mpletești cununa morții La maptirii renumiți, Tu tragi jos în lume sorții Regilor neodihniți. Pizmă, orișiunde naște o virtute, Un talent, un merit, un prezent ceresc, Ale tele umbre palide și mute Nasc deopotrivă și le învelesc! În colibă tu născută, Fugi de dânsa ne-ncetat, Și cu forma ta plăcută În palaturi ai intrat. Tu faci de pălește viață, tinerețe, Dulce bucurie între muritori, Fragedă junie schimbi în bătrânețe Și prefaci în lacrimi ale vieții flori! Nimănui nu dai cruțare! Când se varsă-al tău fior, Regii sunt a ta suflare Și pălesc pe tronul lor. Cei ce-i înconjoară cearcă-a ta putere, Inima se umple cu al tău venin, Care o îmbată și o schimbă-n fiere, Ura-nlocuiește amorul divin. Eu te văz pe orice față, De la domni până la sclavi. Fumul tău pe toți răsfață, ...
Dimitrie Bolintineanu - La un amic sărac
Dimitrie Bolintineanu - La un amic sărac La un amic sărac de Dimitrie Bolintineanu Bogații în mijlocul plăcerilor nebune Tresar de multe ori, Crezând că umbra morții pe fruntea lor se pune, Și că se schimbă-n lacrimi ale ursitei flori! Tu știi că tot ce are o formă se zdrobește, Tu știi, amicul meu, Că după om în viață nimic nu mai trăiește Decât virtutea dalbă a sufletului său. De îți lipsește ție o casă strălucită Cu marmor răpitor Și dacă locuința de toți e părăsită, Tu știi ce preț a pune pe vizitele lor; Tu știi că interesul conduce astă lume, Și-acești trăitori morți Speculă simțimântul, virtute, fală, nume, Și pe a țării viață aruncă ai lor sorți. La poarta sărăciei, nu, câinii nu s-adună! Și tu, ce-ai deșirat După a lumii frunte râzânda ei cunună, Ce trebuie să cugți-nainte ai aflat! Ferice cel ce poate, de orice lanț-nainte, Să spargă jugul său, Acela singur poate să meargă în morminte De orice lanțuri Iiber, cum tu faci, dragul
Dimitrie Bolintineanu - La un nor
Dimitrie Bolintineanu - La un nor La un nor de Dimitrie Bolintineanu Nor ce treci făr' de țintire! Eu ca tine sunt străin; Tu verși ploaie și mugire, Eu vărs lacrimi și suspin. Tu dorești întinsa mare Dintru care te-ai născut; Eu suspin cu nerăbdare După țara ce-am pierdut. Prin eterul cu flori d-aur Tu ferice rătăcești, Poți să verși al tău tezaur Pe tărâmul ce dorești. Eu în locuri tot străine Număr anii ce grăbesc; Nu pot face nici un bine, Țării mele ce doresc. De vei merge colo-n țară, Spune celor ce-i vedea Că-n durere crud,-amară Se consumă viața mea. Iar nu spune trista știre Dragei mele, fraged crin, Ei să-i spui că-n fericire Viața-mi fuge, dulce,
Dimitrie Bolintineanu - Luarea Hotinului
Dimitrie Bolintineanu - Luarea Hotinului Luarea Hotinului de Dimitrie Bolintineanu I Serascherul vede cetele moldave, Oștile muntene, tinere și brave. Dar a lor splendoare turbură mai rău Fala musulmană și sufletul său. El tânjeste domnii pentru ce să vie În cuprinsul luptei cu puțină-armie. Petricei răspunde pentru-ai lui moldavi — ,,Sunt puțini la număr, însă toți sunt bravi." Pașa se mânie, c-un hanger lovește Domnul peste față - fruntea lui roșește. II Pe dorminda frunte vechiului Hotin Luna plină varsă valuri d-aur lin. Dar sub cortu-i mândru serascherul cheamă Capii ordii sale și le cere seamă. Pe lucioase stofe pașii s-așezau; Numai domnii noștri pe picioare stau. Serascheru-arată planurile sale. Pașii toți se-nchină și găsesc cu cale. Apoi cere vorba domnilor români Și-astfel le vorbește: — ,,Ce tăceți, voi, câini?" Domnul României astfel îi răspunde — ,,Umbrele științei până-a nu pătrunde Este nevoință garde să-nșirați, Căci în somn molatic turcii toți sunt dați." Pașa se mânie și mânia-i crește, Cu măciuca d-aur el pe domn lovește. Ambii domni atuncea cortu-au părăsit; Dorul ce-i pătruride gândul le-a mărit. Petricei vorbește ...