Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEEA CE
Rezultatele 691 - 700 din aproximativ 1609 pentru CEEA CE.
... candela eternă cu mâini împreunate. Și eu voi prinde ruga din piul tău respir, Precum din gura mamei copilul ia cuvinte Să zică tot aceea ce zice ea nainte; Pristol îmi vor fi ochii și gura ta potir. Atât de ideală, blândeța ta mă-mbete Să simt în ea căldura vangheliei ... înger, cum știi să zâmbești trist Și-ți scuturi alba frunte sub Dunărea de plete. Vorbește-mi de speranță, de rai și Dumnezeu, De tot ce nu-mi încape în inima pustie: Ce n-am crezut d-a pururi, eu îți voi crede ție, Și face-mi-voi o dogmă din tot cuvântul tău. Mă va ... eu pietre voi iubi. Tu poți să mă cutremuri în firea mea întreagă! Din cât sunt rău o, vino, cuprinde-mă-n sublim, Fă tot ce vrei din mine! De-mi pari un cheruvim, Îmi fac din tine idol și-atât îmi ești de dragă! Oh, prinde-mă de mână, iubito ...
Grigore Alexandrescu - Pisica sălbatică și tigrul
... tigrul de Grigore Alexandrescu Un cotoi sau pisică, Din două nu știu care, Nici mare, nici prea mică, Dar foarte mîncătoare, Și din soiul acela ce-n păduri locuiește Și pe copaci trăiește, Văzu un tigru mare Trecînd pe o cărare. De sus de pe ghindaru unde era urcată, Pisica socoti ... Fără a o vedea: „Ia stăi, mă rog, puțin, jupîne de pe jos, Care te socotești Că nu știu cine ești; Mîndria ce arăți cu noi e de prisos: Știi din ce neam mă trag și că strămoșii mei Sînt fii de dumnezei? Nemuritorii toți, din cer cînd au fugit, Subt nume de pisici în lume au ...
Ion Luca Caragiale - Parol doner
... Ion Luca Caragiale - Parol doner Parol doner de Ion Luca Caragiale Sfat... Ileana, ce de-o vreme S-a-nălțat spălătoreasă, Stă la vorbă cu Dumitru Ce-a ajuns fecior în casă. „Mă Dumitre, ian ascultă, Mă gândesc întotdeauna Ce-iparol doner aceea Ce și-o spun boierii-ntr-una?â€� „De, Ileano, e o vorbă Nici de bine, nici de hulă, Cum ar fi la noi, de ...
Iancu Văcărescu - Primăvara amorului
... privighitori, Spunea-ntoarcerea verdeții, Ș-a luminei după nori. Apoi doru-i venea-n minte, Ea de jale se spărgea, Nevorbind spunea cuvinte Ce simțirea atingea. Înfoca spuindu-și tângu, Subt ea un copaci stufos Ce de nalt stăpânea crângu Ne-a dat razem șezând jos. Ast loc, el, și vreme-alege, Astfel începând vorbi: "- Că e cea mai ... la feți Vine, porți deschide-ndată Zâmbitoarei dimineți. Focurile-și respândește Noaptea lor se suppuind, Norii toți îi aurește Viața firei înnoind. Bășicuțele de roă Ce pe iarbă strălucesc Câmpului dau zmalturi nuoă, Florile l-înveselesc. De miroase îmmulțite Balsam viu din ele dând, Zefir dulci suflări trimite Ici și colo ... prea cu îngrijire Al lor cântec rescântând, Drag îl duce la simțire Și desmiardă orice gând. Rândurele zbor s-întrece, C-o aripă răzuesc Unda, ce-și torn pe trup rece, Recorite s-întăresc. Face fluturi mii să zboare, Cum va zefiraș ușor; Albini fac din floare-n floare Furtișag nestricător ... respuns, La simțirile-nălțate Al meu glas e neajuns. Dar mi-e inima deschisă Ș-în lăuntru ei văzut, Spune cu o mută zisă Că ce
Petre Ispirescu - Cei trei frați împărați
... uita în toate părțile să nu care cumva să vie cineva să-i ia pungile. Când ajunse acasă, trânti sacul jos și zise: - Iată nevastă, ce minune făcui eu cu oul ăla poznaș; vezi tu? - Văz. Dar ce e în sacul ăla marele? - Ei! dară ce nu e, aia întreabă-mă; mălai, fasole, pastramă, pește sărat, ceapă, ardei, usturoi. - Și unde le duci? - Ia auzi: unde le duc! acasă, fă, ție ... să mergem, să mergem. Și într-un suflet ajunseră la dascăl, îi spuseră și-l rugară să vie să citească, ca să știe și ei ce zice acele slove de sub aripa găinei, pe care o păstrează în colivie tat-al lor. Dascălul deocamdată nu voi să crează ceea ce-i spuneau copiii; dară după ce-l încredințară, se hotărî să vie într-o doară, mai mult de hatârul lor, decât pentru vro ispravă. Când văzu acele slove și le citi ... rău găinei. Copiilor însă le zise că acelea ce li se păreau a fi slove era un fleac și că nu însemna nimic. Ce făcu dascălul, ce ...
Constantin Stamati - Păgânul cu fiicele sale
... să le răpească, spre a le răpune Iadului cumplit? De o așa faptă va sălta Satana Și iadul nestins... Deci, blânzindu-și ochii, ce ardea ca para: “Păgâne, au zis, Mi-i milă de tine și de a ta soartă... Și să te scap vreau; Însă ... au scris... Satana săltează! Slava lui îi mare, În iadul nestins!... Partea II (Ai prelungit chinul, Păgâne greșite, Acum ai scăpat, Dar amar de-acela ce suflete vinde Pe trai desfătat. Vei trăi în scârbă, hoțule păgâne, Așteptând sfârșit, Al tău pierdut suflet va avea cu tine Răzbel mult cumplit. Viața ... și în a ta casă, Parcă n-ai trăi.) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Deci măcar s-aducă vântul miros dulce, Din câmpi înfloriți, Și aurind luna izvorul ce curge Codrii înverziți, Și vestind lăstunii cu gingașe versuri, Că se ivesc zori, Și zburând zefirii prin lunci și pe șesuri, Liberi și ușori, Și ... lor frumusețe, pe toți vioșase, El însă-i mâhnit, Și a lor grai dulce lui îi cășunează, Dureri îndoit. Deci ele ca raza, ce le pria umbra, Frumos înflorea... În mănăstiri sânte, neștiind ce ...
Nicolae Filimon - Despre teatrul italian
... viitoriu, cu atît mai mult că suntem pe calea progresului, în ajunul îmbunătățirilor de tot felul. De aceea, facem aci o espozițiune despre diferitele condițiuni ce se cer neapărat pentru îmbunătățirea teatrului nostru de operă și punerea lui pe un picior mai bun sau la locul ce i se cuvine. Un teatru de operă, ca să fie bun în tot înțelesul cuvîntului și ca să poată reproduce cu fidelitate pînă la cea ... a permis de un teatru ca cel ce avurăm pînă acum; 8. prennoirea repertoriului cu opere mai noi, cel puțin pentru publicul nostru, fiindcă cele ce compun repertoriul de astăzi a ajuns a nu mai mișca curiozitatea publicului. Iată condițiunile cele mai proprii, dupe părerea noastră, să ... vor mai avea loc influențele adresate așa de mult în anii trecuți. Departe de a crede că am pătruns pînă la sorgintea răului ce distruge astă frumoasă instituțiune muzicală ce face deliciul publicului sau că am găsit remediul suprem spre a-l vindeca; din contra, noi arătăm aci că răul e mare și ... ...
Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale
... să le răpească, spre a le răpune Iadului cumplit? De o așa faptă va sălta Satana Și iadul nestins... Deci, blânzindu-și ochii, ce ardea ca para: “Păgâne, au zis, Mi-i milă de tine și de a ta soartă... Și să te scap vreau; Însă ... au scris... Satana săltează! Slava lui îi mare, În iadul nestins!... Partea II (Ai prelungit chinul, Păgâne greșite, Acum ai scăpat, Dar amar de-acela ce suflete vinde Pe trai desfătat. Vei trăi în scârbă, hoțule păgâne, Așteptând sfârșit, Al tău pierdut suflet va avea cu tine Răzbel mult cumplit. Viața ... și în a ta casă, Parcă n-ai trăi.) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Deci măcar s-aducă vântul miros dulce, Din câmpi înfloriți, Și aurind luna izvorul ce curge Codrii înverziți, Și vestind lăstunii cu gingașe versuri, Că se ivesc zori, Și zburând zefirii prin lunci și pe șesuri, Liberi și ușori, Și ... lor frumusețe, pe toți vioșase, El însă-i mâhnit, Și a lor grai dulce lui îi cășunează, Dureri îndoit. Deci ele ca raza, ce le pria umbra, Frumos înflorea... În mănăstiri sânte, neștiind ce ...
Ioan Slavici - Barbaria modernă
... Apărarea Națională III (1902), nr. 79 (9 Aprilie), p. 1. Cultura în întrĂ©ga lume organică scĂ³te la iveală caracterele genului și reduce din ce în ce maÄ mult însușirile indi[vi]duale, care nu sunt, la urma urmelor, de cât anomaliÄ resultate din o desvoltare defectuĂ³să, decÄ niște degenerărÄ în ... la față și constatăm, că copiÄ lor pier în lipsă de hrană și de suficientă purtare de grijă!? Nu trebue Ă³re să ne întrebăm, ce se fac rĂ³dele munciÄ lor și cum se risipesc bogățiile agonisite de dînșiÄ!? Ni-e destul să ne uităm împrejurul nostru pentru ca să ... morală a societățeÄ în care se află. Voim să fim Ă³menÄ cinstițÄ și muncitorÄ și ca cinstițÄ și muncitorÄ să fie toțÄ ceÄ ce țin să trăiască împreună cu noÄ. MulțÄ aÅ fost și sînt, Ă³menÄ străinÄ de nĂ©mul nostru, carÄ aÅ venit în țara acĂ©asta ... dacă muncim cu toțiÄ fie-care în felul luÄ și nu caută uniÄ să tragă mișelesce bucata de la gura altora. AcĂ©sta e ceea ce ...
Paul Zarifopol - Despre ideologia lui Eminescu
... pentru a cunoaște filozofia lui Kant este răsfoirea lui Schopenhauer. Doar acesta însuși se afirmă cu abilă naivitate ca porte-voix autentic al celui ce întemeiase idealismul critic. Firește, această modă dogmatică a trecut și pe la noi; și la noi s-a zis: Kant, adică ... Schopenhauer era om de temperament, înainte de a fi gânditor filozofic; apriorismul timpului se prefăcuse la el în die Wesenlosigkeit der Zeit, ceea ce-i trebuia lui pentru a nega istoria și a se putea înverșuna asupra nimicniciei vieții. Fără îndoială: Eminescu înțelegea cum trebuie ... să fie, pentru noi, românii, subiect eminent de studiu; și îndeosebi prețioasă e apropierea pe care o face dl Dima între monarhismul lui Eminescu și acel al lul Hegel. Hotărât rămâne însă că, în atitudinile strict ideologice, filozofia lui Schopenhauer reprezintă un punct de plecare (Călinescu, pag. 93). Greșită din principiu ... pentru a scoate din ele o filozofie unitară precisă, ne dă Calinescu în analiza Luceafărului poemul socotit de toți ca inima gândirii poetului. După ce enumeră în treacăt câteva din cele mai impresionante explicări propuse de zeloși comentatori - Luceafărul este arhanghelul Mihail și Eminescu e un mistic care practică postul ...
... rege, când în haina ta bogată Treci în faeton de gală și te mlădii zâmbitoare, Cum din frunzele-nfoiate râde proaspătă o floare, Toată lumea ce te vede e de tine-nseninată. Zbori cu șase cai ca vântul și răsai ca aurora. Cu căciulele în mână și cu gurile căscate, Oamenii ... negre boltituri Al morții spirit doară îl simte în tăcere, Căci nu-nțelege blândul cuvânt de mângâiere Din paginele unse a sfintelor scripturi. Ce-nseamn-acele candeli ce ard în orice colț Sub chipuri mohorâte cu-adânci și slabe fețe? Ce-nseamn-acea cântare pătrunsă de blândețe, Ce împle tânguioasă puternicile bolți? Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor! Din valul ce ne bântuie Înalță-ne, ne mântuie! Privirea adorată Asupră-ne coboară, O, maică prea curată Și pururea fecioară, Marie! Răpită de duiosul organelor avânt, Pe ... durere, preparat de-anatomie Va face-un pedant dintr-însul... Iar în urmă, într-un sac, Va fi aruncat în groapa cea comună. O scânteie Ce-a pierit fără de urmă. Și cu toate astea-i semeni Ca și lacrima cu roua. Parc-ați fi surori de gemeni: Două ...