Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��I
Rezultatele 691 - 700 din aproximativ 2873 pentru ��N��I.
Cincinat Pavelescu - Mamei (Pavelescu, 3)
... cel sfânt. Tânăr, ai sădit în gându-mi a virtuții conștiință Și, poet, mi-ai pus în suflet inspirare și avânt. Tu, ce-n visul tău de mamă, mă vedeai atât de mare! Dac-ar fi din cer asupră-mi ochii blânzi să ți-i cobori Și-ai vedea cât plâng și sufăr și ce sunt, ai fi în stare De durere și de milă înc-o dată să mai ... cu un zâmbet de-am știut să-nfrunt furtuna, Iată-mă cu ghete rupte prin zăpadă și noroi. De-am iubit, la pieptu-mi dânsa n-a vrut capul să și-l culce, Dar nici eu n-am plâns cerșindu-i mâna albă de copil, Ci, privind-o cu durere, într-un cântec trist și dulce Am închis pentru vecie nestatornicu-i profil. Peste fața mea lăsat-au anii urma lor adâncă. Am iubit măcar? Sau poate avui timpul să trăiesc? Totuși pe mireasa albă o aștept ... Și-am rămas copil și astăzi, pe când corpul e în mine Ca palatul unui rege mort de veacuri în exil. Dar pe pragul cărții-n ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de septembrie
... a ta iubire Și scepticul îndată de cer nu se-ndoi! Mi-ai zis: Poetul are o misiune sfântă... El trebuie să creadă și n-am mai cercetat. Poetul e o harpă: nu cugetă, ci cântă Chiar el nu se-nțelege, dar este ascultat! Prin lumile luminii se-ntraripă să ... o barcă lipsită de cârmaci, Veniși, făcuși lumină! Suflași, și c-o suflare Făcuși să-ntindă pânze vâslașul nedibaci! Prin funii, făcuși vântul să treacă-n armonie, Și fiecare notă zbura pe câte-un val, Priveam... și fermecată, cereasca Poezie Îmi surâdea voioasă șezând pe-un verde mal! În jurul bărcii ... ce? Ai dat tu oare viață la inima-mi copilă Spre a putea mai bine să sufere-ntr-o zi, La nimenea să n-afle nici crezământ, nici milă, Și-n van de suferințe să-ncerc a o păzi? I-ai dat tu oare viață, dintr-însa spre a face Femeia cea de uliți ce n-are vrun secret, Prostituata vilă, ce plânge pentru-a place, Bacanta despletită l-al traiului banchet? Și facla unor gânduri atâta de funebre ... ...
... Gelu Vlaşin - Garuda II Garuda II de Gelu Vlașin noaptea mă plimb poate-poate vreo tanti sensibilă-n toate mă pune pe roate zilnic mănânc pâine prăjită cu sare privind la tv-ul oroare e jale ciorapii-mi sunt rupți în călcâie mă ... orgie-n orgie măi românie prietenii-mi spun că viața-i nasoală să nu poți să pui tu pe tine vre-o țoală nici chef n-ai de școală fetițele-s pline de bani la șuetă prostia-i la rang de mare vedetă eu dorm pe-o mochetă n-am casă n-am masă n-am lucru n-am scop n-am viață n-am nume n
Constantin Negruzzi - Anecdote (Negruzzi)
... al X-lea. Acest papă au poruncit să-i deie o mare pungă deșartă, zicând că, fiindcă el știe a face aur, el n-are trebuință decât de o pungă ca să-l ție. Un om ruga pe altul să numere nebunii târgului. El au răspuns: — D-ta ... de m-ai întreba câți înțelepți, ți-aș spune că-s mult mai puțini. Zenon, pentru ca să facă pe un tânăr guraliv să tacă, i-au zis: — Firea ne-au dat două urechi și o singură gură ca să auzim multe și să vorbim puține. ÎntrebĂ¡ pe Aristotel ce ... din cer? Un episcop, mergând în caretă, au întâlnit un capuțin mergând călare și l-au întrebat: — De când Sfântul Franțisc merge călare? Capuținul i-au răspuns: — De când Sfântul Petru merge cu careta. Un zugrav, arătând un rău cadru în ființa multora altor zugravi vestiți, se lăudĂ¡ că ... păsărilor și a fiarelor, au adaus prietenii. — Ba nu, au urmat el, să-mi puneți numai un băț în mână, ca să-i poci goni. — Dar cum să-i gonești, au zis ei, dacă nu vei simți? — Dacă
Alexandru Odobescu - Doamna Chiajna
... nimeni nu putea dovedi păsurile inimii sale; părul ei începuse a cărunți, dar trupul său era nalt, portul ei, drept și falnic, ochirea-i, strașnică și hotărâtă; capu-i căta mândru în sus, fără grijă și fără sfială. Pentru cea din urmă oară ea îmbrăcase albele podoabe și vălul de beteală ale miresei, ca ... vie și mai îndoioasă îngrijare pentru o viață scumpă și dorită. Sta îngenuncheat și cuprins ca de un farmec dinaintea acelei zâne aromite, și vinele-i băteau cu iuțeală, și suflarea-i se revărsa din sânul său, pare c-ar fi vrut să împartă cu dânsa viața ce în pieptu-i se îndoise. Cu-ncetul, tânăra copilă își veni-n simțiri; ochii ei albaștri clipiră sub lungile-i gene bălaie, și vezi câtă e puterea tainică și neprevăzută a iubirii! tânăra Domniță, ce căzuse leșinată la vederea cumplitelor fapte ale pribegilor ... chema pe tânăr) rămase uimit în loc; el urmări cu ochii pe blânda fecioară ce curând se pierdu ca o umbră și, strângând pe pieptu-i marama ce-i rămăsese în mâini, jură că viața-i
... din traiste, iaca un al treile drumeț, necunoscut, îi ajunge din urmă și se oprește lângă dânșii, dându-le ziua bună. Apoi se roagă să-i deie și lui ceva de mâncare, căci e tare flămând și n-are nimica merinde la dânsul, nici de unde cumpăra. — Poftim, om bun, de-i ospăta împreună cu noi, ziseră cei doi drumeți călătorului străin; căci mila Domnului! unde mănâncă doi mai poate mânca și al treilea. Călătorul străin, flămând ... căci altă udătură nu aveau. Și mănâncă ei la un loc tustrei, și mănâncă, până ce gătesc de mâncat toate cele cinci pâni, de parcă n-au mai fost. După ce-au mântuit de mâncat, călătorul străin scoate cinci lei din pungă și-i dă, din întâmplare, celui ce avusese trei pâni, zicând: — Primiți, vă rog, oameni buni, această mică mulțămită de la mine, pentru că mi-ați ... iese, zicând cu mirare: — Dac-ar fi pretutindene tot asemenea judecători, ce nu iubesc a li cânta cucul din față, cei ce n-au dreptate n-ar mai năzui în veci și-n ...
Mateiu Caragiale - Singurătatea (Caragiale)
... Mateiu Caragiale - Singurătatea (Caragiale) Singurătatea de Mateiu Caragiale E-așa de greu amurgul cu zarea-nsângerată, Că-n parc sub teii-n floare ce gem înnăbușit Se-ncheagă unde groase de miere-mbălsămată, Și-atât de-apăsătoare tăcerea-mpurpurată Că simt cum plânge-n mine ceva nedeslușit. Melancolia face în pieptu-mi să tresalte Neînțelese doruri, în vreme ce-ațipind Ființa mea de astăzi, în locu-i răsar alte Vechi suflete apuse, mult mândre, mult înalte, Zguduitoare patimi cu foc mărturisind. Umbroasa-le poveste măreață se-mpletește La murmurul ei sumbru plutind ... și n-o mai regăsești. A-ți înfrâna încearcă sălbatica pornire, Cât mai e timp, te-ntoarce din drum, nu șovăi! Scăparea e-n credință, nădejde și iubire, Prin ele doar s-atinge fugara fericire, Urmează-le deci legea și nu te vei căi... - Taci, îi răspund, mai scumpă ... Goni-voi amintirea și voi chema uitarea Să-mi legene sfârșitul, al liniștii-nceput. Că margini nu cunoaște păgâna-mi semeție, Afară de trufie nimic n-avut-am sfânt, Mi-am răzbunat printr-însa întreaga seminție, Și sub călăuzirea-i ...
Dimitrie Anghel - Puteri ascunse
... ce ai crezut de atîtea ori că ți s-ar frînge în brațe sub caldul unei sărutări, e în stare să țină piept oboselilor, cît n-ar fi cel mai puternic atlet. Flacăra sfioasă, ce ți s-a părut totdeauna că pîlpîie în ea, poate să ardă mai viu ... despletit talaz; flacără vie, pîlpîitoarea și sfioasa scînteie. Neadormiți au stat străjuitorii ochi săptămîna întreagă, peste culcușul unde se prelungea o agonie. Clipă de somn n-a biruit punctele negre, lumina întuneric se prefăcea după geamuri și întunericul iarăși lumină ; pleoapele ei ca de din piatră însă au rămas ... n-a fost în stare să i le alipească. Ca un nufăr crescut într-o zăpadă se ofilea capul odorului între perne ; neodihnite mînile i se ridicau ca vrînd să alunge o muscă imaginară, și marele și înghețatul somn al morții se apropia treptat. Afară, după zidul negru al umbrarelor ... au și fiarele cînd li-s puii în primejdie, sfînta și covîrșitoarea putere a iubirii. Moartea însă și-a zugrăvit florile-i de ceară pe dulcii obraji. Micuțile mîni de la o vreme au stat, un buchet de trandafiri iernateci și-au adăugat paloarea lor lîngă aceea ...
Paul Zarifopol - G. Ibrăileanu: Studii literare
... generozitate cu dreptate. Mie, cel puțin, îmi pare indispensabilă o generozitate nesecată, pentru a prepara un așa de substanțial exemplu, cum face dl I. cu perechea IrinaLitvinov a lui Turgheniev. Acestui Feuillet-Bourget rusesc, cum e Turgheniev în Fum și în altele! dl I. trebuie să-i dăruiască din fantezia lui prea binevoitoare, pentru a putea obține apoi din el atât de frumoase exemple spre ilustrarea artei psihologice. Dacă Taine ... al versului. Cine va alătura studiul lui Alexandru Bogdan despre metrica lui Eminescu (în Anuarul institutului de limba română din Lipsca, 1904) cu notele dlui I. va avea în față exemple, nu se poate mai clare, de metrică gramaticală și de metrică literară. În cursul anului acestuia se va publica, probabil ... nuvele. Dicționarul pare a cuprinde atât notări cât și construcții de nume. Caragiale construia nume, plin de respect scrupulos către realitatea socială care-i stătea model și, firește, acest respect a crescut cu maturitatea lui literară. Numele proprii sunt caracteristice nu numai pentru indivizii care le poartă ... de tipul acesta am fi găsit neapărat în Caragiale, dacă ar fi apucat să scrie isloria copiilor și nepoților lui Jupân Dumitrache. După nota dlui ...
Friedrich Schiller - Resignațiune
... vieței înflorește  La mine-a desflorit; Și zeul lin al păcei  o, lume, mă jelește!  Făclia mi-o apleacă, lumina-i asfințește Și iasma-i a fugit. Acuma stau pe podu-ți, vecie-nfricoșată  Pe podul tău pustiu: Primește-mputerirea-mi fortunei adresată, Ți-o napoiez neatinsă ...  Mumia timpului  De balsamul speranței ținute în răcoarea A groapei locuință; nu aceștÄ›a oare Îi zici tu nemurire-n febrea delirului? Și pe speranți, pe cari le dezminte putrezirea, Bunuri sigure-ai dat. De șase mii ani moartea nu-și ține ea tăcerea? Văzut ... atuncea vrun mort reînvierea Să-ți spună că dincolo vei fi recompensat? Văzui că zboară timpul spre țărmurile tale; Natura înflorind. Că rămânea în urmă-i cadavru demn de jale, Că nici un mort nu iese din umbra groapei sale Și totuși credeam tare divinul jurământ. Orice plăcere-n lume ți-am junghiat-o ție  Acum m-arunc la tronu-ți acel judecător, Căci surd desprețuit-am a lumei flecărie, Numa ... nevăzute zise-un geniu divin. Sunt două flori  el zise  ascultă, Omenire, Sunt două flori espuse l-a omului găsire: Speranța- ...
... vieței înflorește  La mine-a desflorit; Și zeul lin al păcei  o, lume, mă jelește!  Făclia mi-o apleacă, lumina-i asfințește Și iasma-i a fugit. Acuma stau pe podu-ți, vecie-nfricoșată  Pe podul tău pustiu: Primește-mputerirea-mi fortunei adresată, Ți-o napoiez neatinsă ...  Mumia timpului  De balsamul speranței ținute în răcoarea A groapei locuință; nu aceștÄ›a oare Îi zici tu nemurire-n febrea delirului? Și pe speranți, pe cari le dezminte putrezirea, Bunuri sigure-ai dat. De șase mii ani moartea nu-și ține ea tăcerea? Văzut ... atuncea vrun mort reînvierea Să-ți spună că dincolo vei fi recompensat? Văzui că zboară timpul spre țărmurile tale; Natura înflorind. Că rămânea în urmă-i cadavru demn de jale, Că nici un mort nu iese din umbra groapei sale Și totuși credeam tare divinul jurământ. Orice plăcere-n lume ți-am junghiat-o ție  Acum m-arunc la tronu-ți acel judecător, Căci surd desprețuit-am a lumei flecărie, Numa ... nevăzute zise-un geniu divin. Sunt două flori  el zise  ascultă, Omenire, Sunt două flori espuse l-a omului găsire: Speranța- ...