Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PÂNĂ
Rezultatele 681 - 690 din aproximativ 1038 pentru PÂNĂ.
... și vântul, cerul scapără senin. Iar în zarea limpezită ca un scut de aur luna Sta pe piscul unui munte, roșiu aurind cununa Muntelui, și până-n vale ca și ziua luminând. Iată turle de biserici cum s-arată rând pe rând, Sate risipite-n lungul văilor, grădini prin sate, Toate ...
George Coșbuc - Puntea lui Rumi
... a voit a fi frumoasă ? Iar minunea cea de-a treia, Care va fi vecinic nouă, E că toți noi până astăzi N-am știut pe cele două !" A râs regele, curtenii Toți au râs, și-a râs poporul Și-a ...
... vorbelor căldură. Harnică, din zorii zilei Nu stau mâinile copilei Fără lucru, tot să prindă, Casa lor toată-i oglindă. La izvor vezi pe Rodica Până-n zori, când pe sub streșini Încă doarme rândunica. Pe izlaz nu-i multă hrana, Dar vezi albă ce-i Joiana! Și-n amurg copila ...
... George Coşbuc - Sărindar Sărindar de George Coșbuc Iar Matei în baltă stete Până-n zori, în stuf ascuns, Frigul nopții l-a pătruns Și prin suflet spaimă-i dete Că pierirea l-a ajuns ...
George Topîrceanu - Șoaptele nopții
... m-ai văzut cu ea, Raza ta sfioasă printre crengi străbate De-mi încurcă pașii luminoase fire, Deșteptând în cale câte-o amintire, — Dacă până-n ziuă visurile trec Dar rămân în suflet, — pentru ce să plec?... — Du-te-n lumea largă, pentru totdeauna, Trist și singur du ...
George Topîrceanu - Șt. O. Iosif: Patriarhale și cântece
... complexul acelorași condițiuni multiple și excepționale, cu neputință de regăsit de două ori în același veac. Și nu e nevoie să străbatem șirul de cauze până la nebuloza primitivă, ca să ne dăm seama pentru ce melancolicul și timidul dezrădăcinat care a fost Iosif nu putea să aibă nu ...
George Topîrceanu - Balada morții
... a urmat cărarea. Zi cu zi l-au troienit Vremea și uitarea. Dimineața ca un fum Urcă pe coline, Zvon de glasuri dinspre drum Până-n preajmă-i vine. Peste vârfuri lunecând În argint, condurii Înfioară când și când Liniștea pădurii... Numai colo-ntr-un frunzar Galben în lumină, Stă ...
George Topîrceanu - Balada munților
... răspântii crește stogul De foi moarte de curând. Strigă-n vale Topologul, Și-a lui larmă, când și când, Ca o voce omenească Până sus pe culmi tresare, Preajma mută s-o trezească Din senina ei visare. Tot mai jos apoi se lasă Poala norilor pe munte. Vin din ...
George Topîrceanu - Homer: Chinurile lui Ulise
... să-l iubească cu sila: ,,Cine m-a pus să te las și să plec pe pustiile ape Fără să știu încotro, nici până când rătăci-voi? Valul ușor clipotind îmi aduce zadarnic aminte Sunetul glasului tău, blondă și dulce Calipso! O, ce neghiob am putut într-o clipă ...
George Topîrceanu - I. Minulescu: Trei romanțe pentru mai târziu
... Plouă ca-n Parisul lui Verlaine... Din loc în loc, Te insultă modestia unor ghete fără toc. Mai departe, Când coboară din cupeul ei grăbită, Până sus zărești dessous-ul unei doamne Din elită, — Iar pe strada animată ca la cinematograf Ploaia zugrăvește-n aer sârme lungi de telegraf. Romanța ...
George Topîrceanu - L. Rebreanu: Golanii
... ca un ibric în care clocotește cevaâ€�, „i se părea că-i clocotesc creieriiâ€�, „doi dinți afumați și găunoșiâ€�, „își frecă ochii până ce se roșiră ca două sfecle fierteâ€� etc. Încă o dată, nu e vorba de cuvinte tari, de expresii plebeiane — acestea erau chiar necesare ...