Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI CĂUTAT
Rezultatele 681 - 690 din aproximativ 817 pentru FI CĂUTAT.
Vasile Alecsandri - Ce gândești, o! Margarită
Vasile Alecsandri - Ce gândeşti, o! Margarită Ce gândești, o! Margarită de Vasile Alecsandri Ce gândești, o! Margarită, Când de visuri ești răpită Într-al nopții miez senin, Când din luna zâmbitoare Vine-o rază călătoare De se joacă pe-al tău sân? Nu crezi tu, o! Margarită, C-acea rază fericită Este gingașul meu dor, Ce-i trimis din depărtare Să-ți aducă-o sărutare De la bietul călător? Ș-atunci, dulce Margarită, Nu te simți duios uimită L-ale razei dezmierdări? Și cu-o șoaptă de iubire Nu trimiți a ta gândire Să mă caute pe mări? Mult frumoasă Margarită! Barca mea e rătăcită Pe al mării val turbat. Glas de moarte-n aer trece, Și de-al morții fior rece Sufletu-mi e tulburat! O! duioasă Margarită, Dă-mi o lacrimă iubită În acest minut amar, Dorul meu în cer s-o suie Și, ferice, s-o depuie Pe al Domnului altar! Canalul de Gibraltar,
Mihail Cuciuran - O zi și o noapte de primăvară pe ruinele Cetății Neamțu
... iar s-așază, Ceriul cu nencetari să vedi tot roșind, Și glasul rîndunelii, atunce îmi vestiază A zilei înturnare, c-în prip-ar fi sosind Luna își peirdi fața, ș-a stelilor lumină Să face nevăzută în ochii tuturor, Zefirii pi-o minută durerea îmi alină ; Vulturul ...
Titu Maiorescu - În contra direcției de astăzi în cultura română
... dar nu întrevăzură fundamentele istorice mai adânci, care au produs cu necesitate acele forme și fără a căror preexistență ele nici nu ar fi putut exista. Și astfel, mărginiți într-o superficialitate fatală, cu mintea și cu inima prinse de un foc prea ușor, tinerii români se întorceau și ... de a așeza gintea română pe bazele civilizațiunii, și mulți din ei sunt chiar încredințați că astăzi această așezare este aproape a fi terminată. Avem de toate cu îmbelșugare ? își închipuiesc ei ? și când îi întrebi de literatură, îți citează cifra coalelor înnegrite pe fiecare an cu litere ... de această direcție a publicului român, noi nu putem crede că adevăratul mobil care l-a îndemnat spre cultura occidentală să fi fost o prețuire inteligentă a acestei culturi. Mobilul propriu nu a putut fi decât vanitatea descendenților lui Traian, vanitatea de a arăta popoarelor străine cu orice preț, chiar cu disprețul adevărului, că le suntem egali în ... Buda nu puteau decât să împiedice adevărul, producând neîncredere în contra unei teze care avea trebuință de argumente așa de greșite pentru a ...
Dimitrie Bolintineanu - Ana-doamna
... împilare, Focul său de viață, de neatârnare, Până să roșească d-a se mai gândi Fericit și liber pe pământ a fi!..." Astfel zice Carol, iar maghiarii-aprinși Jură să zdrobească șoimii cei ne-nvinși. II Carol intră-n țară, asuprește foarte; Unde calcă, lasă lacrimi, doliu ... Un domn se mărește prin înțelepciune. Patimile-n sânu-i vin din slăbiciune! Orice domn se află patimii robit, L-al măririi templu nu va fi primit. Voi lua-n vedere toate câte-mi scrie; Pân-atunci, voi mergeți, fiți-mi oaspeți mie, În repaos fraged inimile dați Și cât viața ... Două chipuri, două drumuri sânt... Amândouă rele pentru-acest pământ... Unul este lupta, pierdere făloasă; Celalt este pacea, viață rușinoasă! Însă pentru mine, d-ar fi să doresc, Aș alege chipul cel mai vitejesc, Căci mai dulce-mi pare moartea cu mărire Decât cu rușine trista viețuire!" — ,,Ale tale vorbe ...
Gheorghe Asachi - Soția de modă
Gheorghe Asachi - Soţia de modă Soția de modă de Gheorghe Asachi Un boieri ce întâlnisă, dup-o lungă nevedere, Pe un june, îl urează și apoi i zice: Vere, Când în casă-ai azi odorul ce atâta ai vânat, Te urez, al meu dorite, iac-amu te-ai însurat! Mulțămim! Ce vra să zică astă răce mulțămire? Nu-nțălegi pănă-acum încă a ta naltă fericire? Nu cumva jugul lui Imen nu-ți se pare prea plăcut? Nu de tot, căci, cum se zice, măritișul la-nceput În noian de miere-noată. Poate-amar acum îți pare? Parc-așa! Deci, vere, ține ce-ai dorit cu înfocare. Sufere pe tiran casnic, ce-ai cătat, acuma ai, Și, precum provorba zice, sub pantofla ei să stai. Mulțămește-te, o, vere, ca acel barbat ce-l cheamă Cavaler de ordini multe și soț d-o frumoasă damă, La alegirea-Eforiei și la vizite boieri, Dar tupil în casă șede, ca paingăn în ungheri; Așa poate și la tine? Talent are-a me soție; Am luat cu dânsa-n zestre sate trei ș-o răzășie; Delicată, frumușică, învățată! Minunat! Ba nici cum! Ț-oi spune, vere, c-asta ...
... Poate nu mai e Zopira pentru el același vis? Și din nou se redeșteaptă schimbăcioasa lui natură? Dar în urmă zic tot dânșii: Orice-ar fi, așa e scris! Maynoții [1] cu sfială pe Osman îl înconjoară, Înaintea lui s-apleacă, își duc mâinile la piept; Le e teamă și o ...
George Coșbuc - Povestea gâștelor
George Coşbuc - Povestea gâştelor Povestea gâștelor de George Coșbuc Un gâscan cu pene lucii Cum trecea pe pod prin sat Și-ntr-o mân-avea papucii, Nu știu cum i s-a-ntâmplat Că papucii lui căzură, Ce păcat, o, ce păcat! Căci erau cu-alesătură, Fără leac de tivitură Ce păcat! Gâștele-auzind cum zbiară: Aoleu! Papucii mei! Într-un suflet alergară Și-ntrebau mirate, ce-i? Am rămas, plângea gâscanul, Păgubaș de patru lei! Iată-mă desculț, sărmanul! Ce mă fac acum, golanul, Fără ei! Haideți toți, și moși și babe Să-i cătăm pe râu acu! Repede-notând din labe Cârdul tot pe râu trecu. I-ai găsit? Eu, nu, surată, Ce mă-trebi așa și tu? Toate apoi strigau deodată: Bată-i pacostea să-i bată! Nici eu, nu! Vara-ntreagă tot umblară, Dar papucii duși au fost! Și-au să umble și la vară Până ce le-or da de rost! Iar gâscanul merge, vine, Face cruci și ține post, Nu-i găsesc! Sărac de mine, Iar desculț e, vezi tu bine, Lucru prost! Gâștele de-atunci, în cale, Când văd apa undeva, Căutând pornesc agale Tot crezând că-i vor afla. ...
Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare în târgul Băiei
... să gândească la cuvintele dlui Bălcescu că, Țara Românilor de își va lua vreodată rangul ce i se cuvine între popoarele Europei, aceasta o va fi ea datoare mai mult regenerației vechilor ei instituții ostășești [2]. Întâmplarea militară ce voim a povesti este bătălia de la Baia , un nume ...
Mihai Eminescu - Antropomorfism
... este învățatul cu talent fonognomonic Să compuie un compendiu despre blândele impresii, Ce un sunet numa-l naște în simțirile miresei, Cum un cucurigu poate fi adânc, duios, demonic?! Ce simțiri eroici, mândre, reprezintă cucurigul, Cât curagi  ce osebire de-al găinei cotcodac; Ce frumos îi șade creasta ca un ... luminată. În sublime revelații a misterului etern, Mulțămesc vestalei groase ce-mi creă această soartă; Dumnezei or s-ospăteze umbra mea când va fi moartă, Închin viața-mi cugetărei  un Pitagoras modern!" El reintră în chilie, iar puicuța stă pe gânduri, Și mereu prin minte-i îmblă demnitatea ...
Constantin Stamati-Ciurea - Un ajun de Anul Nou
... aflu adăpostul? Apoi, plecându-mă, ridicai bagajul de lângă picioare cu gândul ca să mă duc la stație, unde, fie ea cât de mică, aș fi fost măcar scutit de viscol și omăt. — Poate căutați prilej? îmi zise subit la spinare o voce neÂcunoscută. Eu m-am întors și ... însă Dumnezeu de altă primejdie, când vom trece colea prin pădure. — Și el arătă cu mâna în fund spre orizont. — Ce primejdie poate fi? îl întrebai cu îngrijire. — Apoi dă, mă cam tem să nu deie peste noi vreo puiniță de lupi. — Apoi, dacă este așa, mai ... spinteca omătul cu o repeziciuÂne amețitoare și la cea mai mică cârnitură sau lovitură a tălpilor în vreo cioată de copac puteam fi aruncat din ea pe omăt, spre a fi sfâșiat de lupi, care, cum am înțeles, ne adulmecaseră și alerÂgau din toate puterile, ca să ne ajungă. — Moșule, moșule! auzi lupii? strigai ...
... ea se bătu cu gândul de se cuvine sau nu să se supună la această nouă încercare. Dar vai! ce era să facă? Ce ar fi ajuns neispititele tinerețe ale Elenei fără neadormita ei priveghere? Vrând-nevrând, ea trebui să încalece ca toți ceilalți, și când se văzu cucuiată pe șea ... și bolovanii de care se încurca pe drum, nu simțea decât zdruncinul calului, ce o sălta cu necontenire pe șea, și în cuget curat ar fi dat toți munții și toate frumusețele lor pe canapeaua cea moale din ietacul ei, unde avea obicei să adoarmă cetind. Începuse acum a amurgi ... boieri. Mica ceată de călăreți descălecă, iar duduca Balașa, când voi să se dea jos de pe cal, se cumpăni astfel, că dacă n-ar fi întâlnit mâna scorțoasă a baciului care s-o oprească în loc, ar fi făcut negreșit o tumbă în mijlocul câinilor, de-ar fi râs toată stâna de ea. În sfârșit, cu vai, nevoie, înțepenită cum era și cu ajutorul lui Alexandru, căci pe baci îl respinse cât colo ... trandafirie îmbrobodea acum vârful munților. Unul mai cu samă răspândea o lumină atât de strălucitoare, încât stâncile ce-i încoronau fruntea păreau a ...