Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru AVEA BINE CU

 Rezultatele 681 - 690 din aproximativ 847 pentru AVEA BINE CU.

Ioan Slavici - Spaima zmeilor

... fiorii. Ziua a doua l-au trimis la pădure ca să aducă lemne, așa, copaci întregi, smulși din rădăcină și duși în spinare cu craci cu tot — cum se face-n lumea zmeilor. Ieșit în pădure, omul începu să se scarpine-n creștetul capului. Neam din neamul lui nu mai ... pus rău de tot pe gânduri. Ăsta a rămas de la un strămoș al meu, și numai puțini dintre noi pot să arunce cu el. — Ei, dacă n-aveți altul, haid' și cu ăsta! grăi omul. Ia-l și să ieșim în câmp. După ce ieșiră la câmp, zmeul aruncă buzduganul de se duse pâ- nă-n al ... buzduganul! adăugă apoi scuipând în palme și suflecându-se. El n-aruncă însă buzduganul, ba nici nu-l ridică măcar de la pământ, ci rămase cu picioarele înțepenite-n pământ și cu ochii țintă la cer. — Ce stai? îl întrebă zmeul. Aruncă! — Stai, bre, să-mi treacă luna din cale, îi răspunse omul. Vrei s ... buzduganul strămoșului tău cum am pățit cu ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ioan Vodă cel Cumplit

... America. Nici un principe nu poseda un teritoriu atât de întins; nici un principe nu primea un venit atât de colosal; nici un principe nu avea nește generali atât de abili. Și cine oare era acel fericit păstor al popoarelor? Fiul marelui Carol V, micul Filip II. Prin două păcate mortale ... un rege: 30.000 de francezi fură măcelăriți prin cea mai mârșavă trădare! Se zice oroare! cum că însuși principele ar fi ucis vro câțiva cu propria sa mână! Peste puțin el muri în vârstă de 24 de ani: jucăria partitelor, calău al supușilor săi, enigmă pentru posteritate! 5. Un frate ... sălta o fiară sălbatică, numită Ivan cel Groaznic. Porecla de "Groaznic" e prea moale pentru a caracteriza pre acest curios principe: era mai bine a se zice "Ivan cel nebun". Urcat pe tron în etatea de 4 ani, sub tutela unei mume desfrânate; dentâi insultat de amanții ... vru să stea în genunchi denaintea majestății moscovite. Pe patul morții el cugeta... cum să violeze pe noră-sa. Aceste două exemple sunt de ajuns. Cu toate astea, el smeri pe poloni, pe suezi, pe tătari; deveni spaima otomanilor, lăți hotarele țării sale... dar cum? prin devotamentul moscoviților, pe cari în ...

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Idealurile sociale și arta

... în mână, în loc de regula de trei, cărți unde să învețe cum să arunce bombele de dinamită, să fie leneși și obraznici, împodobindu-se cu nume false, unde să învețe că D-zeu a făcut lumea rău și că noi, oamenii, o putem cârpi mai bine?" Mai departe vorbește dl Philippide de acei care au idealul ,,în vreo himeră de egalitate și pace", ,,în răsturnare, foc și omor cu orice preț". Și mai vorbește dl Philippide de acele cercuri utopiste cărora le pare lesne de ajuns orice țintă, ,,căci cine este mai curajos decât ... laudele ce-și adresează dl Philippide d-sale și prietenilor d-sale. Se înțelege, e foarte merituos din partea d-sale că învață pe copii cu frica lui Dumnezeu și a părinților, să șadă bine la masă, să nu se joace cu dinamita ca nu cumva, ferească Dumnezeu, să se întâmple vreo nenorocire. Și iarăși când d-sa ne spune, și noi n-avem nici un drept ... pentru a înfrânge defectele creșterii mele, în rușinea care mă împiedică de a specula credulitatea altora mai proști decât mine, împroșcându-i cu articole și ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Lăsatului sec de brânză

... sfânta Evanghelie, la al 4 cap al lui Mathei: Veniți după mine și vă voiu face pre voi păscari de oameni). Nu socotesc cu alt cu nimic ca să-i poată vâna, fără numai cu învățătura și cu cuvântul. Căci pentru om nu iaste nici undiță, nici vreun fĂ©liu de mreajă, ca învățătura cea împletită de cuvinte cu carele să vânează și să unĂ©ște cu Dumnezeu și să fericĂ©ște cu dânsul, în vĂ©ci! Această mreajă a învățăturii, puindu-să din dreapta și din stânga, iaste foarte de folos și pentru cĂ©ste ... fie ascultarea și osteneala în deșărt, că arătându-vă ca pomii cei făr de roadă și ca vițele cĂ©le stĂ©rpe, ce folos veți avea de ascultarea voastră și de osteneala ce aț făcut? Iată că au sosit, cu ajutoriul lui Dumnezeu, să încĂ©pem de mâine călătoriia sfântului post. Și pentru căci avem a mĂ©rge la războiu asupra vrăjmașului sufletelor ... mărturisim păcatele, cu multă cucerie și cu înfrângere de inimă, spuind cu îndrăzneală și făr de nici o tĂ©mere, toate cât am făcut, sau cu

 

George Topîrceanu - La Paști (Topîrceanu)

... Paşti (Topîrceanu) La Paști de George Topîrceanu Astăzi în sufragerie Dormitau pe-o farfurie, Necăjite si mânjite, Zece ouă înroșite. Un ou alb, abia ouat, Cu mirare le-a-ntrebat: - Ce vă este, frătioare, - Ce vă doare? Nu vă ninge, nu vă plouă, Stați gătite-n haină nouă, Parcă ... ierte, N-ați fi ouă... - Suntem fierte! Zise-un ou rotund și fraise Lângă pasca cu orez. Și schimbându-și brusc alura, Toate-au început cu gura: - Pân'la urmă tot nu scap! - Ne gătește de paradă. - Ne ciocnește cap în cap Și ne zvârle coaja-n stradă... - Ce rușine! - Ce ... dezastru! - Preferam să fiu omletă! - Eu, de m-ar fi dat la cloșcă, fi scos un pui albastru... - Și eu unul violet... - Eu, mai bine

 

Mihail Kogălniceanu - Fiziologia provincialului în Iași

... a fi numărată între cele douăsprezece fapte eroice ale voinicului Ercul. Tot ce putem face este să alegem între o mie — sau mai bine între un milion și o sută de mii — un tip pe care să-l poată cunoaște fieștecine și care să samene cu majoritatea provincialilor pe care fluxul harabagiilor, al căruțelor de țară sau de poștă în toată ziua îi aduce calzi și-i trântește liop pe paveua ... cât pentru mine o urăsc mai mult decât toate poreclele din lume și pe care, pe sfântul meu, n- vroi a o avea. Mai bine prefera să car apă pe la jidani, să fac cărbuni, să lucrez la drumuri publice, să fiu pus peste arături, decât să fiu numit ... cernește la moartea fieștecărui boier sau cucoană mare, sub cuvânt că răposatul sau răposata a fost văr sau vară a treia cu sora mătușii moșului său de văr primare. Carl Nervil a zugrăvit cu condei de maestru acest biped curioz, pe care Buffon a uitat să-l treacă în Istoria naturală . Neiubind a avea a face

 

Dimitrie Anghel - Jertfa

... unui havuz, în apa căruia se oglindea de obicei cînd își potrivea florile, rămase nedumerită, căutînd în mănunchiul cules ce floare i-ar sta mai bine și s-ar potrivi cu rochia ce-o purta. Cercă albăstrele și cicori, dar, după ce se oglindi în apă, le aruncă. Alese apoi o floare de leandru cu miros amar, dar o aruncă și pe aceasta, căci era prea roză. Prinse un mac cu inima neagră, dar nici macul nu se potrivi. Alese apoi o gherghină, dar prea era înghețată și fără de mireasmă. O pată roșie ca sîngele ... și lăstunii își abătuseră zborul aiurea. Și dintre toți cîți erau pe lîngă curtea împăratului, mai mîhnit de jalea bietei fete era un tînăr grădinar cu părul bălai și cu ochii limpezi ca două cicori. Văzînd-o cum se stinge încetul cu încetul și cum nimic n-o mai poate abate din visarea ei, se ofilea și el visînd, cum ar putea să găsească floarea nevăzută, să ... să poarte domnița, poruncind grădinarului ca în fiecare dimineață să-i aducă unul. Și în fiecare zi, mai ofilit, mai palid, mai lunar, venea tînărul cu ochii albaștri ca două cicori și cu ...

 

Mihai Eminescu - Pustnicul (Eminescu)

... Mihai Eminescu - Pustnicul (Eminescu) Pustnicul de Mihai Eminescu Sala-mbrăcată cu-atlas alb ca neaua, Cusut cu foi și roze vișinii, Și ceruită strălucea podeaua Ca și-aurită sub lumine vii ­ Lumini de-o ceară ca zăharu ­ o steauă, Diamant ... scapă pe oricine De lungi descrieri, dulce cititori ­ Astfel acum ea mă scăpă pe mine Să zugrăvesc terestrele comori, Acele dulci, frumoase, june-scule Cu minți deșerte și cu inimi nule. La ce- descrie gingașa cochetă, Ce-abia trecută de-optsprezece ani, Priviri trimite, timide, șirete, Când unui tont, ce o privea avan ... patimi au firea scânteii: În clipa ce le naște ele mor; Închideți ochii, căci păzească zeii L-a lor lucire să te uiți cu dor: Abisuri sunt în suflet. Pe o clipă Pasiunea li lumin-a lor risipă. La ce escursiuni? ­ Ce nu sunt oare Unde ... se cade Pe a ei umeri albi ca neaua, goi, Spre-a fi un îngeraș precum se cade. Ș-apoi ce bine-i ca s-o credeți voi! Cine-ar ghici vodată cum că șade Un demon crud în suflet de noroi?

 

Paul Zarifopol - Alecsandri (Zarifopol)

... a secat... Trist e cântecul în sărbătorile satului... Doina și iar doina!... suntem pribegi în coliba părintească. Acel ce a construit asemenea text avea evident un auz literar rafinat, pentru valoarea vocabularului românesc avea un simț de o siguranță cu totul nouă ambele aceste daruri scriitorul le pune, cu perfectă conștiință, în slujba intenției de a făuri o proză poetică cu sonoritate arhaic-religioasă, însă care să fie imediat înțeleasă de cititorul contemporan. Capacitatea literară a limbii române apare verificată până în capăt într ... nu-ntrece-a ta mândrire, Nici spada nu întrece cumplita-ți nesimțire! Observați că un vers ca: Chiar soarele fierbinte de-ar vrea cu fericire... ne duce îndărăt până la stângăciile unui Cârlova, și mai observați întrebuințarea abuzivă a infinitivelor substantivate mai cu seamă în rimă: este un inocent obicei rău al epocii lesne prinseseră de veste grăbiții noștri poeți de pe atunci că infinitivele substantivate furnizează rime ... oarecum imediat și ca de la sine. Imaginația lor e plină de formule poetice, de rime gata sau de scheme pentru rime. Alecsandri de exemplu avea diminutivele, ...

 

Alexandru Vlahuță - Inter arma...

... lumină, Pe sufletul întunecat de ură Al bietei noastre lumi, de patimi plină. Și cîntecul zbura din gură-n gură, Și omul se simțea mai bine cîntîndu-l... Deodată toți să murmure-ncepură: "De ce nu se coboară și ea-n rîndul Mulțimii ce de veacuri o ascultă? Prea șade-n ... atunci Prostia zise Răutății: "Tu arme ai, eu am oștire multă, S-acea prieten-a singurătății Va trebui să ni se-nchine nouă !..." Cu urlete, la porțile cetății. S-au năpustit puterile-amîndouă. Tac vechile cîntări înfricoșate, — Mulțimea cere-o poezie nouă... Tu dormi, senino,-n veșnica-ți ...

 

Alecu Russo - Piatra Teiului

... compatrioții noștri s-au dus, se duc și se vor mai duce poate în străinătate. Călătoria e un lucru frumos și bun, care ne dezvăluie, cu mult mai bine decât cărțile, viața intimă a civilizațiilor. Puțini sunt care să nu fi măsurat geometricește lungimea Praterului, de la cea din urmă casă de ... Moldova, Schiță ori altceva, în care autorul ar spune cam acestea într-o frază lungă și sforăitoare: "Într-un ținut neștiut al Europei, ori necunoscut bine, am găsit un popor bun și naiv încă, poetic în tradițiile lui de obârșie, poetic chiar în sălbatica neștiință, un popor cu bun-simț, din care ai putea să faci tot ce vrei, impresionabil, locuind o țară pe care destinul a înfrumusețat-o și a ... care oamenii sunt azi ca și-n ziua în care natura a sfărmat tiparul în care i-a creat, această țară cu împestrițarea raselor ei deosebite, cu dialectele ei, cu îmbrăcămintea și obiceiurile ei..." - atunci, ca deșteptați dintr-un vis, am găsi și țara noastră vrednică de ceva! Eu, cel care vorbesc acum și critic ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>