Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��I
Rezultatele 681 - 690 din aproximativ 3413 pentru ��I.
George Topîrceanu - Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul
... cu un prozator. Dna Papadat-Bengescu nu zugrăvește viața, ci o cântă. Și aproape în toate eroinele sale ai impresia că autoarea își expune propria-i personalitate, propriul ei suflet sub diferitele-i aspecte, ce-i dreptul nespus de fluide, de nuanțate și de schimbătoare, după anotimpuri, după momentul zilei, după o mie și una de împrejură ri mărunte, care se ... se mișcă cu amploare și grație, fără teamă de rivalitatea vreunui bărbat. Ar fi nedrept să-i cerem mai mult. Și ar fi nedrept să-i judecăm din alt punct de vedere concepția asupra vieții și mijloacele artistice. * De o concepție largă și originală, de o concepție propriu-zisă asupra vieții ... s-a întâmplat cu Nora după plecarea ei, s-ar părea că dna Papadat-Bengescu, începând cu deznodământul piesei lui Ibsen, căreia vrea să-i dea un epilog pesimist, a încercat să arate zădărnicia revoltei însăși, inexorabila fatalitate care pune pe o femeie în neputința de a ... care dau piesei o largă semnificație socială. Autoarea noastră nu arată motivele pentru care a plecat Adriana din casa soțului ei. Faptul că i ...
Nicolae Filimon - Roman Năzdrăvan
... ne va fi de ajuns. Zmeul pricepu viclenia lui Roman Năzdrăvan și tăcu; dar după ce se ridică masa, chemă pe vătaful de curte și-i porunci să-i ducă într-un beci, cu gînd ca să vie peste noapte, să le taie capetele. Roman Năzdrăvan simți șiretenia zmeului, dar se făcu că nu ... cu neputință, răspunse împăratul. — Știm prea bine, măria-ta, dar de, fratele nostru așa s-a lăudat. Împăratul chemă pe Roman și-i zise: — Așa e, mă Romane, că te-ai lăudat să-mi aduci pe zmeu viu nevătămat? — E, luminate-mpărate, cine m-a ... să-mi dai un car cu șase bivoli, să-mi dai șase dulgheri, șase tîmplari și șase fierari, și treaba e făcută. Împăratul porunci să-i dea tot ce va cere. Roman se sui în car și apucă calea către zmeu. Se duse zi de vară pînă seara; iar cînd fu ... palatul zmeului, se făcu moș bătrîn cu barba și sprîncenele pînă la pămînt. Zmeul, cum îl zări, se dete jos, îi ieși în cale și-i
Calistrat Hogaș - Cucoana Marieta
... ce s-ar uita în ochii d-tale?... — Ia, te rog, lasă-mă... Și, cu o mișcare aproape nesimțită, voia să-și scoată mâna-i mică de sub, brațul vânjos al lui Andrei. — Mă rog... mă rog... încă n-am sfârșit cu cusururile, zicea el strângându-i mai tare mâna sub braț; vezi că te superi?... și ai atâtea cusururi!... Mai multe chiar de câți curnuți are o blană de oaie, care ... da tu-mi spui lucrul așa, mătușica dragă, ca și cum cucoana Marieta dumitale m-ar interesa. — Ian ascultă Andrei: cucoana Marieta, măcar că-i bâtrână, dai cam face pe tinerica și-i cam plac băieții așa ca tine; și cum te știu eu. tare mă tem să nu faci vreouna de-ale tale; caută și-ți vâră ... mințile-n cap, că cu coana Marieta o-mplinești numaidecât. — Eu? — Ia sama să nu fii mojic... — Da curte am voie să-i fac, mititica mea mătușică? — Numai să nu fii mojic. — Da, de ți-a plăcea cum m-oi purta, ce-mi dai ... ...
Duiliu Zamfirescu - Viața la țară
... de neamul îmbogățit al Scatieștilor ca de niște mojici renumiți, ieșiți dintr-un vechi vătaf al tatălui lui conu Dinu Murguleț, și a-i vedea în casa lor i se părea o adevărată enormitate. Dar, în cele din urmă, se duse să sărute mâna coanei Profire. Bătrâna o sărută pe obraz, uitându-se la ... nu se dea vizitiul jos. În sfârșit, plecară. În urma lor, coana Sofița umbla domol în jurul lui bărbatusău, și, cu sfioasă supunere, căuta să-i ghicească gândurile. Dânsul își răsuci o țigară, fără a zice nimic, și intră s-o aprindă. Fumul din salon îl luă de cap ... De ce nu poftește fiu-său să mă urce la mezat, să-l învăț eu minte! — Nu, zise nevastă-sa, zâmbind, fiindcă speră să-i dăm fata. — Să-mi dau eu fata unui asemenea mojic!... Ți-am spus: dacă mi-o lua Dumnezeu mințile, poate. Apoi urmă a ... Ușa se deschise și o femeie tânără intră, închizând-o repede, ca să nu lase muștele înăuntru. — Sărut mâna, coane Dinule, zise ea, sărutându-i mâna cu adevărat. — Bună ziua, fetițo, îi răspunse el, dându-i
Antim Ivireanul - Învățătură la noemvrie 8, în zioa Săborului sfinților îngeri
... acĂ©ia ce să cuvine celor mari și bogați, nici iaste cu dreptate celor mari să li să închine lumea și pre cei mici să-i batjocorească: de aceia să se teamă și pre aceștea să-i obidească; de acĂ©ia să se rușinĂ©ze și pre aceștea să-i înfruntĂ©ze, pentru căci măcar că cei mari cu sila și cu putĂ©rea răsplătesc sudălmile, iar cei mici au îngeri sprijinitori în ceriu de ... aceștea nu iaste vrĂ©dnică lumea. Cei săraci sunt atâta de mari cât iaste însuș Hristos de mare, de vrĂ©me ce pre aceștea nu-i numĂ©ște slugi, nici priiateni, ci-i numĂ©ște în Evanghelie fraț zicând că: Ce aț făcut unuia dintru acești fraț mai mici ai miei, mie aț făcut. Și preoții iară, atâta ... și cu Dumnezeu are mare amestecare. Și pentru ca să cunoașteți cu lucrul și cu ispita mâririle acestor mici, adecă a preoților, ce-i batjocorĂ©ște lumea, luaț seama, rogu-vă, cu socoteală întreagă și vedeț putĂ©rea cea mare ce au și în ceriu și pre pământ, pre ... ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Liniște
... simte. Privirea îi e pironită în farfurie. Mâinile i se mișcă c-o îndemânare și c-o precizie de spaimă. Furculița, cuțitul și lingura nu i se simt. Când poruncește servitorului, glasul nu i s-aude. Mănâncă și te îndoiești dacă mestecă. E cald. Sudoarea îi brobonează fruntea, îi picură pe veșminte; el nu se șterge; vântul răscolește praful ... obraji mutul care mănâncă singur, care tace fără a se gândi, care mănâncă fără a mesteca, care mișcă buzele și nu i se aude glasul? Nu-ți poți închipui, dragă Pol, cum îmi năsprește nervii cu muțenia lui. L-aș săruta o dată dacă i-aș auzi glasul, i-aș da în genunchi dacă mi-ar spune cum îl cheamă și, dacă ar face o beție, aș fi în stare... — Ce? răspunse căpitanul ... La unele le rupse aripile, la altele le strivi capetele și, când chelnerul sosi cu tocana, le presără în sosul ei galben și cleios, șoptindu-i : — Du-i-o; e numa bună; acum o să vorbească. Doamna pufni de râs, îngânând: — Ce nebun ești, Pol! Ce haz ai când te cam cherchelești ... ...
Petre Ispirescu - Hoțu împărat
... repez să văz ce dracovenie să fie aceea. Și fiind un crânguleț într-o depărtare cât arunci cu piatra, se duse într-acolo, de unde i se păru lui că vine miercăitul iepurelui. Pe când se ducea hoțul, fiul împăratului se scoală binișor, și pâș! pâș! îi ia ipângeaua frumușel, o ... împăratului horcăia de socoteai că o să deștepte și pe morți. Bietul hoț rămase ca lovit de trăsnet. Simți că alt n-are cine să-i fi jucat renghiul acesta, decât ucenicul lui. Se suci, se învârti, dete târcoale prejmetelor; ipângeaua nu e. În cele de pe urmă, după ce îl ... are parte să doarmă și el măcar un somn, și că din pricina asta o să se ducă de la un asemenea stăpân, cre nu-i dă răgaz cât ar aromi cineva. Hoțul văzu că ucenicul lui are să-l întreacă, și zise: - Ia lasă astfel de vorbe, ci dă-mi ... prin pădure, odată aude un grohăit de porc pÂaproape de dânsul; căută și, mai iute decât ai gândi, fu și acolo. Când, ce să-i vază ochii? Un mistreț cât toate zilele de mare prăvălise pe un flăcău tânăr la față, și se silea a-și descurca colții ...
Petre Ispirescu - Cei trei frați împărați
... nimic, începu a zice neguțătorul cel chiabur. Iată două pungi: nu crez să-ți dea altul mai mult. Și scoase pungile cu bani, i le puse în mână, luă oul și plecă. Bietul om rămase înlemnit în loc, uitându-se după neguțător cum se ducea. Nici că-i venea măcar să crează ochilor. Și apoi unde se mai auzise ca un ou să se vânză cu două pungi de bani. Când se deșteptă ... de trebuințe și o luă către casă. Se tot temea și se tot uita în toate părțile să nu care cumva să vie cineva să-i ia pungile. Când ajunse acasă, trânti sacul jos și zise: - Iată nevastă, ce minune făcui eu cu oul ăla poznaș; vezi tu? - Văz. Dar ce ... ce zice acele slove de sub aripa găinei, pe care o păstrează în colivie tat-al lor. Dascălul deocamdată nu voi să crează ceea ce-i spuneau copiii; dară după ce-l încredințară, se hotărî să vie într-o doară, mai mult de hatârul lor, decât pentru vro ispravă. Când văzu ... mine, dascăle; dară cum aș face eu una ca asta? Ce va zice bărbatuÂmeu când s-o întoarce? - Orice va zice, iaca, tu să- ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VIII
... uitând pe-acel june-îndată, O! câtă jele, câte suspine Și câte fierbinți lăcrămioare O așteaptă-în urmă să-o-împresoare! Că diavolul apoi nu-i dă pace, Ci-în cuget îi pune ună ș-altă. Atâte-arătări viclene-i face Pănă-în lațul său o vede-învoaltă, Atâta lucră și măiestrește Păn' sângur cu sângură tâlnește. Călugărul încă joară curăție, Iar deacă văzând el ... de foc. Căci Drăgan care, prin o ciudată Tâmplare, în zios căzând s-aninasă Între doao crenge,-atunci deodată Trezindu-să, gândeai că va să-i iasă Sufletul, așa sbiera de tare, Ca când toți turcii i-ar sta-în spinare. O, câte minuni face-o tâmplare! Iacă tocma-întracea-învăluială, Străjile s-aud strigând: ,,Stăi... care!... Care ești, măi!..." și gătând ... ascuns în tufa deasă. Așa socotind, o poftă-îi vine Să-și ivească capul puținel, Ca să poată-oblici de la cine Și de-unde-i larma, când și pe el Nimeri-întețit, ca ș-o săgeată, Un gligan din droaia spăimântată, Și nimerindu-i printre picioare L-ar fi dus doară-în spate cu sine, De nu-l scăpa părul tufos care Încâlcindu-să pregiur de spine Îl trasă ...
Nicolae Gane - Fluierul lui Ștefan
... și el simți atuncea căldura răsuflării sale, simți bătaia răpede a inimii ei, și într-atâta se îmbătase sufletul său văzând în brațe-i acea ființă răpitoare, încât uită Brădățelul cu toți munții și cascadele lui, uită chiar durerile junei fete, căci în pieptu-i se dezvălea un rai plin de iluziuni și de amor, căci astă dată ținea de mână acel vis aurit către care atât de des se ... când a răsărit luna pe ceri. Vorbele lui erau dulci și, cât am stat lângă dânsul, mi s-a părut că lumea-i a mea. După aceea trei zile de-a rândul am voit să destăinuiesc tatei dragostea mea, dar, de câte ori deschideam ... că am visat astă-noapte ursita mea! — Mări, ce zici? mi-a răspuns el, uitându-se cam pieziș la mine. Dar cine-i acel făt-logofăt, pe care l-ai visat? Spune-mi numele, să-l cunosc și eu. — E Ștefan, ciobanul din sat, am zis eu ... iubeam; pe de altă parte, tata care mă blăstăma. Ștefan aștepta răspunsul meu. Fluierul era semnul de întâlnire. Veni noaptea; auzii fluierul. Dumnezeule! ce să- ...
Anton Pann - Norocul și mintea
... îi făgăduiește, El caprele sale nu le părăscște. Văzînd că cu bine nu-l poate supune, ÎI ia cam cu sila și cu-nșelădune, Zicîndu-i că drumul dintr-un loc abate Și să nu greșască el să le arate. Mergînd dar cu toții într-o depărtare, La prînz conăciră la ... Îi da-nvățătură în zilele toate, Dar să-l mai doplească vedca ca nu poate, Ca cînd oarecine ar lua bașteanul Să-l împodobească, să-i puie caftanul. Deci d-acolo dacă să călătoriră, La marginea mării în scurt timp sosiră. Aci iar găsiră corabie gată Ș-încărcînd avutul plecară îndată ... stăpîne! azi veni pe mare Marfă d-acest fel o corabie mare. Văzînd împăratul pietrile acele Ca care văzuse foarte puțintele, Ocărî pe vameș, zicîndu-i: -Nebune ! Visuri d-ale tale ai venit a-mi spune ? Tu nu-ți ești în fire, vorbești din beție, Să poate o asfel ... în grabă, Să nu pierdem vreme la asfel de treabă. Atunci împăratul, cu simțirea dusă, Aleargă în grabă la corabia spusă, Deșchide toți sacii, precum i-a spus vede, Și abia atuncea ochiior săi crede. Începu să-ntrebe: de unde veniră ? Ș-asta bogăție unde o găsiră ? Negustorul zise ...