Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru STA PE VINE

 Rezultatele 671 - 680 din aproximativ 1085 pentru STA PE VINE.

Constantin Negruzzi - Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte l

... cât pentru viitoriul război, o pace liniștită. Căci pănâ a nu să face încă miezul nopții, vorbești nu știu ce, ocărind patul; și pe mine acest grai nu puțin m-au tulburat, căci nu să cuvinĂ© la o mireasă! Pe urmă, mă întreabă de dorm? Aceasta mai tare m-au supărat. Al triile, mă întreabă alta, și al patrăle alta. Iar eu nu răspundem nimica ... că trebui, bărbat fiind cineva, să vorbască, iar de zic vreodată ceva, zădărăsc focul. Am zâs odatâ cum că să întoarce arhistrâtigul, iar ea apucând pe arhistrâtig de la amiazi pănă sara, nicicum n-au contenit întrebând: Dar cu câți au ieșit? Câți au lepădat? Pe câți au prins? și cu ce chip i-au prins? Taxiarhi cine sunt? Ofițeri cins-s? Prăzile câte-s? Cum mergi flota? Dar cine-s ... cuvintelor! Câte zâci pentru feredeu! câte pentru fimei! Care au venit; care n-au venit care făr de slujnici; care cu slujnice; care avĂ© sămn pe trup și care s-au dus bine fereduită; care avĂ© zbârcituri pe față cari să suliminĂ© pe

 

Anton Pann - Povestea vorbei

... vorbi p-alt de rău. Spre pildă: Cînd vei vorbi de mucos, Nici tu să fii urduros. Că nu e mai urît cînd cineva Face pe frumos că e ponevos Și pe cel urît că e aurit. Altul iar Trîntește cuvîntul tronc, Ca cloșca cînd face clonc. Și se pomenește vorbind: Frumoasă noră dobîndiși, Dar se uită ... ntîi să-nghimpe și să fie cu miros, Or nici miros să n-aibă și să fie neghimpos. Fiecare poartă cîte un răvaș în spate. Pe al altuia îl vede și pe al său nu-l vede. Fiecare să ține mai cuminte decît altul. Fiecăruia i se pare că copilul său e mai frumos, d-ar fi ... paie, Mai ia încă ună, se duce cu dînsa, Apucă și pune tărîțe într-însa, Și cu amîndouă intrînd el în casă Le puse-nainte pe pat fără masă. Ei, văzînd aceasta, îl întreb dodată: — De ce ne pui aste înainte, tată? — Poftiți, — el răspunse — că vă ... cu ocara nu pot fi-mpreună. Cine își defaimă contovaroșia Își arată însuși necuvioșia. Ca el prin urmare lumea-l prețuiește. A umbla pe ...

 

Ion Luca Caragiale - Poveste (Caragiale)

... crescut feciorii și fata până a ajuns ca de vreo optsprezece ani și ei care de câți era. O iubeau împărăteasa și împăratul pe fată de-o pierdeau din ochi, cât era de mlădioasă când umbla de colo până colo pe covoarele moi, de nu s-auzea pășind, și cu trandafirii în păr și râdea de toate celea, parcă era, când s-arăta în fața bătrâneților ... ta n-are voie să bată cum îi place și nici tu n-ai voie s-o asculți cum bate. Dacă vrei s-o iei pe Ileana, lapădă-te de tronu-mpărătesc, pe care ar fi să mi-l moștenești tu când o vrea Dumnezeu să mă cheme de aici; lapădă-te de tron, și atunci, rămâneți: tu ... cu leac, să-i trimetem pe copii să se plimbe pân lume un an; un an să n-aibă voie nici unul să puie piciorul pe pământul împărăției noastre, și peste un an să mai vorbim: boală trecătoare. Ochii cari nu se văd se uită. Împăratul chemă pe unul câte unul dintre feciori, și fiecăruia le spuse porunca hotărâtă, scurt și apăsat, așa că nu mai era chip să mai zică băiatul nici ...

 

Vasile Alecsandri - Un salon din Iași

... salonului, bărbatul își mănâncă o mustață și aruncă asupra lui D. fulgerătoare căutături.) SCENA II N. B. Această scenă se petrece într-un salon mic, pe care francezii îl numesc boudoir , alături cu salonul de joc. El este luminat prin două lămpi cu gazojen, care răspândesc o palidă lumină pe tapiseria bogată, pe mobilele elegante și pe etajerele pline de bronzuri artistice și de porțelane pețioase care împodobesc acel locaș misterios. Trei dame tinere s-au retras în el, urmărite fiind de ... DE PE CANAPEA: De este așa, nu fi egoistă, și ne împărtășește și pe noi cu acea plăcere. DAMA DE LA CLAVIR: Cum? DAMA DE PE CANAPEA: Făcându-ne să auzim romanța. Cânt-o numai pentru noi, ca să vedem dacă poezia e vrednică de armonia cântecului: (Dama de lângă clavir ... DAMELE: Fii liniștit; vom râde cât se poate de încetișor. (Domnul X se pune la clavir, face câteva acorduri armonioase, și apoi cântă următoarele versuri, pe o melodie plină de lacrimi:) Adio... ah! niciodată N-am crezut că pe pământ A mea inimă-ntristată Va rosti acest cuvânt; Dar tu însăți, tu ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Anatolida sau Omul și forțele

... zefirul de clemență Prin arborii științei ce Domnul! Domn! șoptesc În quietutea naltă d-amor, de inocență, La râuri de viață ce Domn ! iar murmuiesc; Pe culmea astui munte, sub tinda-omnipotenței, Înconjurat de angeli, puteri de serafimi, Acolo este tronul divinei providenței, Pe mii de miriade de repezi cherubimi. Cerească armonie organe mii răsună; Poeții-eternitătii, serafi întraripați, Sub degete d-auzuri vii arpele înstrună, Răpiți în adorare ... Avea în cele nalte, de tot se bucura; Ci cum văzu Cuvântul, a lui divinitate, Îl dezvoltă în sineși, și greu îl apăsa. Sta mut marele-arhangel, cu degetul la gură, Sta neclintit la postu-i și buzele-și mușca, Fierbea trufia-ntr-însul, fierbea friguri de ură, D-a tâmplelor bătaie ochi, față se ... a sa filie întâiul duh sperjur. Se înamoră; ea îl răpește, Și mii de angeli o numesc sor', La toți ea râde, ascuns fior Pe toți petrece. La toți clipește, Pe toți provoacă, la toți se-ntinde, Cu toți e dulce, ochii-i vorbesc; Și cap, și inimi la toți aprinde, Ard de plăcere, tremur, doresc ... ...

 

Gheorghe Dem Theodorescu - Soarele și luna

... de pomenire; Și iar mai bătea, Scară se-ntindea, O scară Ușoară, De fier Și oțel, Pân’ la naltul cer. Dar el ce-mi făcea? Pe pod că-mi trecea, Pe scară suia, Pe scară Ușoară, Pe scară de fier, În cuie d-oțel, Pân’ la naltul cer. Și, de-mi ajungea, Unde se ducea? Tot la moș Adam, Și la maica ... a mai văzut, Nici n-a cunoscut, Că n-a auzit, Nici n-a pomenit Să ia sor’ pe frate Și frate pe sor’. Floare ș-o lalea Podul când trecea, Pe pod când mergea Către mânăstire Pentru pomenire Și la cununie Să-i fie soție, Ileana Simzeana, Doamna florilor Ș-a garoafelor, Sora Soarelui ... o găsea Și n-o mai prindea; Făr’ de … ce-mi scotea Și-n năvod trăgea? O mreană de mare, Cu solzii de zare. Pe mal d-o scotea, Pe mal d-o zvârlea, Sfinți din cer vedea, Jos se scobora, ’N palme c-o lua Și mi-o curăța Și mi-o tot ... ...

 

George Topîrceanu - Primăvară (Topîrceanu)

... mai îngheață     Nasul și picioarele! Cu narciși, cu crini, cu lotuși,     Timpul cald s-apropie. Primăvara asta totuși     Nu-i decât o copie. Sub cerdac, pe lăuruscă,     Cum trecură Babele, A ieșit un pui de muscă     Să-și usuce labele. Păsările migratoare     Se re-ntorc din tropice. Gâzele depun ... soare     Ouă microscopice. Toată lumea din ogradă     Cântă fără pauză. Doi cocoși se iau la sfadă     Nu știu din ce cauză. Un curcan stă sus, pe-o bârnă,     Nu vrea să se bucure. Moțul roșu îi atârnă     Moale ca un ciucure. Doar Grivei, bătrânul, n-are     Cu ce roade oasele. Că ... miaune. Dar acum l-a prins potaia     Și-a-nceput să-l scuture... Peste toată hărmălaia     Trece-n zbor un fluture. Pe

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IX

... toate: Într-un blid mămăligă cu moare, Într-altul fălci de porc afumate, Apoi curechiu fiert cu râncezeală, Ciuci, lapte acru, păsat, cricală... [9] Așa sta întinse toate bucate Pe țelina verde și ierboasă, Denaintea șetrii desfătate; Toți oaspeții ședea ca la masă, Numa Dârloiu ce era nun mare, Stând ura și bea tot din ... lună. Mitrofan, poetul cel de frunte Și vestit de pe vremile-acele, Care la cununii și la nunte Făcea stihuri și bune și rele, Scornisă, pe gustul lui Nason, Mirelui un epithalamion, Cărui dascăl Chiriligordon Au scos un viers lin din psaltichie Alcătuindu-l după canon, Iară Neanes pe podobie Îl cânta nuntașilor voioși De vin, și sătui de cârtaboși. Hârțoaga Zănoaghei chiar ne spune Din fir în păr, câte-au fost cântate. Scrie ... mi dulcea Vinere, Vânez inime blânde, tinere!... Iar' tu jură-te, pruncă tinără, Că-mi vei fi bună, eu-s AmĂ³r!..." Zisăi: ,,Juru-mă pe-astă pinară, Că pentru tine eu viiu și moriu!..." De-atunci pare că nu-s dulci fragile Cumu-s murele de-amor, dragile!..." Cântând Viorel ... frunte Voievozi și preteni ședea la masă, Povestindu-le de ramuri crunte Ce văzusă-n pădurea cea deasă; Apoi cum își dedusă peste cap De ...

 

Vasile Alecsandri - Cântece și sărutări (Alecsandri)

... unită cu dorul meu, Să-mi dai, ferice, o sărutare, De-orice cântare Aș cânta eu, N-ar fi în ceruri dalbe lumine, Nici flori pe lume s-ar legăna, Pe câte versuri de amor pline Eu pentru tine Aș suspina! ROMÂNCA Când primăvara cu lărcimioare În locul iernii vine zâmbind, Inima, dulce privighetoare Scăldată-n ... e răpitor, Dar nu-s cuvinte mai înfocate Ca libertate Și viitor. June poete! ascunde-ți dorul, Căci nu e timpul de dulci plăceri. Decât pe liră să cânți amorul, Apără-onorul Sărmanei țări! Cântă-un vers falnic de re-nviere Care s-aprindă sufletul meu. Ridică neamul de la cădere ...

 

Vasile Alecsandri - Radu Calomfirescu

... Gonea el, mereu gonea, Gonea, nu mai ostenea, Nebăut și nemâncat, De dor mare frământat. Când a fost a treia zi, Pe tătari el îi zări, Atunci Nedea că grăi: ,,Hei! stăpâne Radule, Ascultă-mi povețele, C-acum e pe vitejie, Pe vinceală sau robie, Taie tu marginile, Eu să tai mijloacele; Care-a scăpa de la mine Să nu scape de la tine!" În ... se izbeau, Vârtej de moarte făceau, Și tăiau, nene, tăiau, Pe tătari îi risipeau, Și pe cei robiți scoteau Și pe-acasă-i trimiteau. Dar pe maică-sa bătrână N-o găsea-n ceata păgână. Radu-n scări se ridica, Ca vulturul se uita Peste câmpii Lăpușnii, Peste câmpi merei pustii ... ți dreptate, Radu că ți-a fost bun frate, Că eu, doamne, din păcate, M-am iubit cu taica tău De-am făcut pe Radul meu!" Domnul Mircea greu ofta, Pe bătrână o scula, Mâna dreaptă-i săruta Și pe loc dreptate-i da. El boierii aduna Și de moarte-i judeca. Gâdele îi apuca, Sus, la scară-i aducea, Un covor le așternea, În ... ...

 

Alexandru Vlahuță - Ce fericiți am fi-mpreună!

... ți-i de înțeleasă Cerșirea ochilor mei triști, Că te roșești, ca o mireasă, Clipești, nervos buzele-ți miști... Și dulce-mi cați o dezmierdare, Pe-ascuns un zâmbet îmi trimeți: În noi, întunecat, tresare Misterul veșnicei vieți. O, ne-nțelegem de minune, Cu cât ne întâlnim mai des, Și, totuși ... la-nceput: Apropie-te blând de mine Și-ntinde-mi mâna s-o sărut. Din vraja dulcilor ispite Nemaicătând să te abați, Ne-om pomeni, pe negândite, Ca de când lumea-mbrățișați. La ce vrei să se risipească Atâtea visuri în zadar? La ce comoara ta firească Să ți-o îngropi ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>