Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI CU
Rezultatele 671 - 680 din aproximativ 2100 pentru ȘI CU.
Ion Luca Caragiale - În curând
... uman, De n-ai fi fost tu, Tramontana, Făr, de scăpare cunoscut... Vai! omenirea fu, sărmana! Ca un corăbier pierdut! Pierdut, da! însă totdeauna. Luptând cu-același dor și foc, Bravând cu plâns și râs furtuna Cu-aceleași gânduri de noroc! Văzând un val ce îl înghite Un orizont din nou deschis, Ce, clar și sincer, îi promite A-i isbândi eternul vis, Sclipit-ai sfântă stea polară, Cu raze de speranță pline, Felibrilor ce te cântară, Rapsozilor-profeți... și-n fine... Dar pesimiștii vin să-mi zică; „Închipuire or miraj! Noi nu mai credem în nimică, Noi, am pierdut orice curaj! Tu Tramontana ... sunt, poete, Decât oaza-nchipuită De ochii îmbătați de sete.â€� Să vie! Pe felibru-ntrebe-l Când vom sosi limanul?... Când? Felibrul, sigur ca și
Paul Zarifopol - Poezia românească în epoca lui Asachi și Eliade
... muntele eredității tale În locul, preparat locuinței tale, o Eterne, În sanctuarul, Doamne, edificat de mâinile tale. Aceste versuri, Eliade Rădulescu le dă ca mostră și model în cursul său de poezie, după ce polemizează contra limbii neromânești a gâscănarilor adică a limbii cu slavonisme și grecisme și recomandă limba Văcăreștilor, care prin rime regulate (prin rime, Eliade Rădulescu înțelege aci versuri) se exprimă ca să priceapă toți și să placă tuturor. Înainte de a arăta, prin exemple, înfățișarea originilor poeziei românești celei noi, epocă pe care am intitulat-o cu numele lui Asachi și Eliade Rădulescu, trebuie să pomenesc doi versificatori: pe boierul Alexandru Beldiman și pe cărturarul Budai-Deleanu, autorul poemei eroicomice Țiganiada. Amândoi aceștia beneficiază, prin sinceritatea scrisului lor, de aceeași situație față de conștiința literară actuală ca și ... înseamnă cu epitete ce sună din plin a neaoșă lovitură: Între ei mai era încă un curbet posomorât, Un Levidis Nikulaki, suflet scârnav și urât, Celălalt e Floreșteanul, viclean ademenitor, Ipocrit de cei de frunte și de țări vânturător... ...Și Romandi pârcălabul, un giugea, un om pocit; O stârpitură grecească, ieșit dintr-un vas clocit. Insistent atrag atențiunea asupra frumuseții emistihului: Și
Ștefan Octavian Iosif - Bunica (Iosif)
... Ştefan Octavian Iosif - Bunica (Iosif) Bunica de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cu părul nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aieve parc-o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus, Din zori și pînă-n seară ; Cu furca-n brîu, cu gîndul dus, Era frumoasă de nespus În portu-i de la țară... Căta la noi așa de blînd, Senină și tăcută ; Doar suspina din cînd în cînd La amintirea vreunui gînd Din viața ei trecută. De cîte ori priveam la ea, Cu
Mihai Eminescu - La aniversară
... se lăsase pe garduri și zăplazuri de-amândouă părțile ulicioarei. Zăpada încărcase crengile de copaci și acoperămintele caselor. Ghețușul trosnea sub pași și el trecea cu dânsa de braț... ea în scurteică cu guler de blană, roșie la față, capișonul alb de lână înconjura fața, fruntea. Ea era blondă, foarte blondă, cu părul ca un caier de cânepă și scurteica — oricât de groasă ar fi fost — accentua totuși liniile unei talii fine și mlădioase. O broască. Râdeau vorbind — adică mai mult râs decât vorbă. Cine nu-și aduce aminte de tinerețea sa — și fiecare a avut una — de acele hotărâri de a fi serioși în amor, că-i pe viață, acea defensiune în ... — gândi tot ea. Apoi nu mai gândi nimic sau Dumnezeu știe ce — destul, după ce tăcu mult fără s-asculte, zise cam întins și cam ca și când n-ar fi băgat de seamă: — Tu , Ermil, — și speriată de ceea ce spusese, nu mai zise nimic. Fața ei era roșie de rușine. El stătu pe loc, îi strânse mâna și zise încet: — Mai zi o dată. — Nu. — Nu? Mă supăr... s-o știi. — Tu. .. repetă ea încet, cu
George Topîrceanu - Tudor Arghezi: Psalm
... Psalm Tudor Arghezi: Psalm de George Topîrceanu Ajuns acum la pragul tău, mă iată. Cremene dură, mă putui în pisc Să mă găsesc prin stânci și să mă isc Din pulbere, cu glezna-nsângerată. Îngerul tău merinde nu-mi prea dete. Eu însă niciodată din bărdace N-am fost băut fără să-mi fie sete, Nici am ... mâncat vrodată ce nu-mi place. Grădina florile și le-a deschis Care-o făceau să-mi amăgească drumul Cu ispitiri de rouă și de vis. Eu am lăsat în urma mea parfumul. Vrui, Doamne, să te pipăi pe spinare Și mai de-aproape să-ți dau ghes Cu recea mea-ncruntată întrebare: De ce nu vruși să mi te-arăți mai des? Dar caprele-amintirilor și iezii, Care mă duc să cad întru ispită, Și-au risipit prin iarbă căcărezii Și
Ion Luca Caragiale - Slăbiciune
... în stat; în mână capătă 135; care va să zică, 1620 de lei pe an; prin urmare, are venit, din munca lui, câte 4 lei și 44 de bani fără ceva pe zi, în anii comuni, iar în anul bisextil câte 4 lei și 42 de bani și ceva. E cam prea puțin, ce e drept; dar pentru un tânăr fără viții și cu socoteală, poate să ajungă. Ia, să-l privim, mă rog. Unde-o fi mergând așa gătit acest june? Se oprește în fața cofetăriei Riegler să ... A! Domnule! e un băiat plin de frumoase sentimente morale; niciodată n-ar fi în stare să gândească măcar pe departe la o infamie. Și pe urmă, e înamorat de o jună modistă foarte frumușică, pe care e vorba să o ia în căsătorie. Și ea e o fată foarte cumsecade și meșteră. Are o mică economie și o s-o mai ajute și o mătușă ca să deschiză un magazin de mode... O să fie o căsnicie foarte potrivită. A! tocmai iat-o și pe ea. Așa că-i foarte drăguță?... ...
Ioan Slavici - Propaganda semitică
... toate chefurile – ca nicăierÄ aÄurea în lumea aceasta. Ceea ce ne lipsește nouÄ• e conștiința, că tot ceea ce e al totorora e și al fie-căruia în deosebÄ și că lovitura, pe care o primește unul, pe toțÄ îÄ atinge. Deși ține mult la țară și la neamul luÄ, săteanul român a perdut cu desăvîrșire simțîmĂȘntul, că pe sine însușÄ se păgubește când strică ceea-ce e al comuneÄ, al județuluÄ și amaÄ ales al statului și că propriile sale interese le servește purtând grijă de avutul comun. Ear aceasta pentru-că noÄ ceÄ-l’alțÄ l’am deprins prin faptele noastre ... o cestiune de conservare națională să nu suferim, ca EvreiÄ să ia parte la viața noastră culturală, ne vom pătrunde maÄ curînd orÄ maÄ târziu și de convingerea, că e cestiune de conservare națională să ne reîntărim conștiința comunitățiÄ de interese morale și că aceasta n’o putem face de cât combătînd cu toată energia spiritul semitic, ce care suntem cuprinși. Aceasta e adevÄ•ratul rost al mișcăriÄ antisemite, pe care numaÄ EvreiÄ și ceÄ deopotrivă cu dînșiÄ îșÄ daÅ silința s’o presente ca fiind pornită din ură de rasă ...
Alexandru Vlahuță - Vechilor ateneiști
... Alexandru Vlahuţă - Vechilor ateneişti Vechilor ateneiști de Alexandru Vlahuță Acei ce v-ați legat viața De-un vis frumos și fericit, Pentru a cărui întrupare Cu-atâta dragoste-ați muncit, Voi toți, cari-ați păzit cu cinste Stindardul sfânt ce-ați ridicat, Și cari-ați pus întâia piatră Acestui strălucit palat, Puteți în adevăr fi mândri Și fericiți c-ați izbutit: A prins ființa visul nostru De-acuma drumul e croit!... Și ce răsplată glorioasă! În templul ridicat de voi Sărbătorim un sfert de secol Din lupta voastră de eroi! Desigur, a fost grea chemarea ... a vieței Își vor aduce jertfa lor, Vor pune pace și iubire În inimile cari gem Sub valurile de-ntuneric, Ce-mping la ură și blestem; Vor șterge vrajba dintre oameni Ș-or face traiul mai senin: Aceasta-i nobila chemare A luptătorilor ce vin, Ostași cu fruntea luminată De raza unui ideal, Vibrând de marea suferință Și de suspinul general. Acum ți-s ușile deschise, Ia-ți locul, viguros popor, Ș-ascultă-ți însetat profeții Cu ...
... Vasile Alecsandri - Tiţa Merge Tița la fântână, Tița, mândra Tița! Cu cofița într-o mână, Tița, mândra Tița! Și tot merge ea cântând, Floricele culegând, Floricele lepădând; Când voinicii le-or culege, De ei dorul să se lege. Când vor da să le miroase ... doru-n oase! Tițo, Tițo, copiliță Cu sân alb de porumbiță, Nu da foc inimilor, Dă pace voinicilor, Că tu-i da peste-un păcat Cu marghiolul cel din sat! [1] Tița râde și nu crede, Dar marghiolul se repede Ș-o urmează cât colea... Tițo, Tițo, nu mai plânge, El în brațe mai te strânge Cu tot dorul satului, Cu
Cincinat Pavelescu - Muzică de cameră
... Rostit c-un glas de mahala. Cum ți se pare, scumpă doamnă? Întreabă grav, adânc și rar Un domn în păr cu flori de toamnă Și cinci proteste-n buzunar. Îți place muzica, maestre? Unui poet îi zice trist, Privind distrată spre ferestre, O virgină genre artist. Maestrul dă din cap ... ia o mască, Căscând și ea, însă mai rar. Cu toții sunt cuprinși de splinul Ce te apucă pe vapoare, Dar toți, gentili, îndură chinul Cu zâmbete admiratoare. Unul se scarpină la ceafă, Altul stă țeapăn ca un graf; Plutește-un zâmbet de caiafă Pe buze rase cu perdaf. Și toți voiesc să aibă aer C-au simțul muzicii ș-o gustă, Iar notele, ca dintr-un caier, Se torc mereu în sala-ngustă. Când ... Privirea lui libidinoasă O ia en gros și en detail. Sonata însă infinită Întinde coada-i de balaur; În aer tremură, palpită Sclipiri de lună și de aur. Apoi se stinge. Musafirii Se-nghesuiesc înspre bufet. Se smulg din piepturi trandafirii Și spre maestru se trimet. O doamnă-i prinsă de suspine. Ce zici, Dinicu? Ce deliciu! Și când te uiți la el mai bine, Aduce chiar
George Topîrceanu - Cărturăreasa
... George Topîrceanu - Cărturăreasa Cărturăreasa de George Topîrceanu — Uite, ai un dar în casă, Vorbe bune, cu temei De la dama cea de verde, Dar să te ferești să-l iei. Pentru că nu minte cartea, Ea ghicește orice gând, Vezi, cu ... pe curând. Dragoste pe drum de seară Cu un crai de ghindă, și Gând la gând cu bucurie, Chiar o veste vei primi... Serioasă, visătoare, Cu ochi negri și cuminți, A rămas privind, copila, Gura babei, fără dinți... — Cum e crai de ghindă, babo? — Nalt și oacheș, fata mea. — Și cu ochii mari și umezi, Și cam palid, nu-i așa? Seara, când să se dezbrace, Singurică în iatac, Pe obrajii ei s-aprinde Floarea rumenă de mac. Și