Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru O ZI
Rezultatele 661 - 670 din aproximativ 877 pentru O ZI.
Ioan Slavici - Păcală în satul lui
... e a lui Păcală, fiindcă piele avuse juninca și când venise ca vițelușă în sat. Dumeriți odată astfel, tăiară juninca, îi luară carnea și o mâncară, iară pielea o aruncară peste gard în curtea lui Păcală. Nu-i vorbă, a fost cam scurtă socoteala aceasta, dar în satul lui Păcală multe se ... cum ar fi încurcat a bunăoară pe oamenii din satul lui Tândală. Întinse dar pielea să se usuce, iar după ce se uscă, o luă în vârf de băț și plecă cu ea la târg, ca s-o vândă. Așa ajunse Păcală iar pe drumuri. Se duse și tot se duse mereu, de dimineață până la prânz și de la prânz până seara ... bărbatul acasă, că ce va zice lumea; Păcală ținea și el să rămână așa într-un unghi al casei, într-un șopron, în pridvor, unde o fi, numai ca să nu fie casa pustie. N-avea biata muiere încotro, trebuia să-l primească, dar îi și spuse să se culce și ... fript, frumos și rumen de-ți pocnește șoricul în dinți, costițe cu varză călită și plăcinte de cele bune; cum ar face ca să bea o ...
Ion Luca Caragiale - Abu-Hasan
... avuției pe care o grămădise tată-său o viață întreagă. Fiul a făcut altfel de cum făcuse tatăl. În tinerețe nu căpătase niciodată o para mai mult decît îi trebuia ca să-și ducă viața ; acum a pus de gînd să cheltuiască potrivit cu mijloacelepe care i ... la așa vîrstă coaptă ; dar s-a jurat că n-are să mai cheltuiască apoi nimica peste această sumă, după ce ce și-o face toate chefurile. În acest scop, Abu-Hasan a strâns împrejuru-i o ceată de tineri de vîrsta și de teapa lui, și de acolea s-a gîndit numa cum să-i facă a-și ... de migdale. Hasan a adus niște urcioare cu vin și bărdace, le-a pus lîngă el și a rugat-o pe bătrînă să-i dea de mîncare robului care venise cu musafirul. Cînd s-au așezat iar la masă, Abu-Hasan a luat ... mine, drept să-ți spun, omul care urăște vinul, vrînd să se arate înțelept, nu-i înțelept de loc. Veselia e lucru bun ; trebuie s-o ...
George Coșbuc - Tulnic și Lioara
... ar trăi pământul oricât să mai trăiască, Alt domn așa ca dânsul nu cred să se mai nască. Era-mpărat puternic și mare nume-avea, O țară, cât o lume, toiagu-i stăpânea, Și oști avea din plinul, și-a gurii sale graiuri, Treceau poruncitoare pe zece mii de plaiuri, Căci mejdele ... ale sale Mari capete de spaimă, a zis: Mi-oi face cale Pe vânturi și furtune și volbure, ca vânt Voi trece țări o mie și-o lume de pământ, Izbi-mă-voi ca fulger, ca trăsnetul de vară, Și voi răpi lui Stâlpeș frumsețile din țară! Am paloș și-al meu ... sub neguri și s-ascunde Sub norul greu, cu ochii departe-n zări pătrunde Și țintă ține ochii la Stâlpeș Împărat, Pândește pe Lioara, s-o vadă prin palat Și, când va fi copila mai veselă, dodată S-o fure și s-alerge prin zarea depărtată. III Prin dalba grădinuță cu strat de toporași Și crini, ce poartă rouă pe sânul drăgălaș, În zorii ... caută copila de frumoasă Și râde când zărește doi ochi sărini și mari Clătindu-se, ca fața izvorului mai clari, Obrazul ei s-aprinde d-o ...
Petre Ispirescu - Ileana Simziana
... clănțănind de te lua groaza; se uita drept la dânsa cu niște ochi cari strălucea ca două făclii, și se repezi la ea ca să o sfâșie. Fata, care înghețase sângele în ea de frică, își pierduse cumpătul și, dacă calul nu făcea o săritură la o parte, lupul înfigea ghearele într-însa; ea o luă la sănătoasa înapoi. Tată-său, care se întorsese înaintea ei, ieși să o întâmpine, și-i zise: - Nu-ți spuneam eu, fata mea, că nu toate muștele fac miere? - Așa este, tată, dară eu n-am știut că ... își va pune puterile cum să-și sfârșească cu bine slujba ce lua asupră-și. După multe rugăciuni și făgăduieli, se înduplecă tată-său și o lăsă și pe dânsa să se ducă; dară păți și ea ca soru-sa cea mare, și întâmpinând-o tată-său, când se întorcea, îi zise: - Ei, fata mea, nu ți-am spus eu că nu se mănâncă tot ceea ce zboară? - Adevărat este ... de coada măturei și de zarzavaturile de la bucătărie. Mai trecu ce mai trecu, și iată că și fata cea mică zise tatălui său, într-o ...
Ion Heliade Rădulescu - Fata lui Chiriac
... Ion Heliade Rădulescu - Fata lui Chiriac Fata lui Chiriac de Ion Heliade Rădulescu Aveam o rudă, și acea rudă avea un vecin, pe care îl chema Chiriac. Acel Chiriac avea o fată tânără și cam frumușică, ca toate fetele tinere ce nu sunt urâte. Ruda mea iară avea soție, ca toți oamenii însurați, și soția lui ... fetișoară. Fetele frumoase adeseori sunt criminale în ochii femeilor de ce să fie frumoase, și de aceea începeau și dispute; se formau numaidecât două partiduri. O dată, de două, de trei ori, de zece ori, de o sută de ori fură aceleași laude și aceleași dispute. Ruda mea, stăpânul casei, venea de la trebile sale, afla partidurile formate, disputa fierbinte, asculta în ... pe câte unul să exclame: "Hei, vai de noi, iar de fata lui Chiriac este vorba?!" Tot omul, toată împerecherea, tot partidul își are câte o fată a lui Chiriac a sa: mai slută, mai frumoasă, mai isteață, mai toantă, cum a dat Dumnezeu! Spre ... altuia mai ghindoacă; a unuia blondă, a altuia brună, a altuia castanie; a unuia năsoasă, — bat- ...
Ion Luca Caragiale - Om cu noroc
... a cumpărat moșia asta? - N-o să credeți, căci în adevăr eu însumi n-aș crede, dacă n-aș ști pozitiv. Cu cât?... Cu o pereche de cai roibi… atât! Frumoși cai, ce e drept: dar, oricum, să capeți o moșie, care face două sute cincizeci de mii de lei ca o para, pe o pereche de cai, care mult-mult să facă cinci mii, cinci mii cinci sute! Aci însă a lucrat un alt factor mult mai ... de atunci n-a mai avut pace nici somn. Astea le povestește însuși amicul nostru comun, Guvidi. Caii aceia au devenit pentru N... o marotă, o idee lixă, o boală, cum vreți s-o numiți. Ce n-a făcut ca să-i capete? I-a urmărit pretutindeni; a legat cea mai strânsă prietenie ... părut rău. E în adevăr un loc încântător, și am petrecut în sânul acestei familii model cum nu se poate mai bine. Dar nu era o petrecere ordinară: se rupea turta Nicuții - copila unică împlinea cinci ani. Câte și ce daruri - o avere!... între altele
Petre Ispirescu - Voinicul cel cu cartea în mână născut
... cum era, se pune jos, stă de vorbă cu mine și, cu un grai blajin, îmi arătă drumul pe unde să ies acasă, și îmi zice să mă întorc, căci râvna noastră a ascultat-o Dumnezeu. - Și ăsta a fost semnul de pe ștergarul meu? - Se vede că asta. Atunci și ei se hotărâră ca să nu se ... răpește din mijlocul lor și se înalță cu dânsul în sus. N-apucară oamenii să bage bine de seamă, și pieriră din ochii lor ca o nălucă. Ba că o fi rămas prin turn, ba că o fi pe după biserică, ba că o fi pe colo, ba pe dincolo. Ași! El s-a dus cu călugărul ce-l răpise, și dus a fost. Toți ... a scos din mâna duhurilor rele și că este viu; dară alt necaz acum! nu știa unde se află. Se scoală el d-acolo, și o pornește la drum. Și aide, și aide până ce d-abia ieși din prăpastie. Apoi o luă într-acolo unde mila Domnului l-o
Alphonse de Lamartine - Imnul nopții
... de Lamartine - Imnul nopţii Imnul nopții de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu Publicată în Curierul românesc , III, nr. 16, 19 martie 1831 O, nopți, deschideți acu-n tăcere Cereasca carte ce-nfățișați ! Stele șoptinde, a mea vedere P-a voastră cale o ațintați ! În aste ceasuri de slavă pline, Zefiri, a voastre aripi aline ! Pămînte, echole-ți aromează ! Mare, întinde al tău senin, Leagănă-n ... sînu-ți cel luciu, lin, Chipul ce unda-ți învolvorează ! Al său sfînt nume cine îl știe? Natura glasuri mii a propus, Ș-o stea pe alta, șoptind, îmbie: Legile noastre cine ne-a pus? Unda cu undă se sfătuiește: Cin'e acela ce ne smerește? Trăsnetul ...
Ion Heliade Rădulescu - Imnul nopții
... Heliade Rădulescu - Imnul nopţii Imnul nopții de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu Publicată în Curierul românesc , III, nr. 16, 19 martie 1831 O, nopți, deschideți acu-n tăcere Cereasca carte ce-nfățișați ! Stele șoptinde, a mea vedere P-a voastră cale o ațintați ! În aste ceasuri de slavă pline, Zefiri, a voastre aripi aline ! Pămînte, echole-ți aromează ! Mare, întinde al tău senin, Leagănă-n ... sînu-ți cel luciu, lin, Chipul ce unda-ți învolvorează ! Al său sfînt nume cine îl știe? Natura glasuri mii a propus, Ș-o stea pe alta, șoptind, îmbie: Legile noastre cine ne-a pus? Unda cu undă se sfătuiește: Cin'e acela ce ne smerește? Trăsnetul ...
Mihail Kogălniceanu - Prefață la Cronicile României sau Letopisețele Moldaviei și Valahiei
... ei cei mai energici, cei mai plini de credință în vitalitatea gintei române desperau, tocmai atunci providența lua de mână pe națiunea noastră ca pe o fiică iubită între fiicele cele mai iubite, o scotea din toate pericolele și o reînălța mai tânără și mai zdravănă decât fusese înaintea orei pieirii. N-avem, dară, drept, noi românii, de a susține că la gurile ... greșita și se întoarce la politica dreaptă din timpul tratatelor de Kainargi și de Adrianopol. Alăturea cu Francia, ea sprijină ideea Unirii, pe care deja o recunoscuse și o garantase în principiu prin Regulamentul organic din 1832. Prusia și Italia, și apoi și Anglia, iau sub scutul lor dorințele și trebuințele națiunii române. Și ... egala îndrituire a tuturor claselor societății române; sufragiul universal; înstrucțiunea publică generală, gratuită și obligatoare; înarmarea întregii națiuni, ca principiu, și în fapt o armată numeroasă și bine organizată, cum Dunărea de Jos nu văzuse o asemenea din timpurile lui Ștefan și Mihai! Și câte alte reforme, adevărat liberale! Unificarea codurilor, cu maritagiul civil, cu juriul, cu oborârea pedepsei de moarte ... ...
... drumul greu: ți-am dat nădejdea vieții mele, Un cer senin cu mândre stele — Și floarea sufletului meu. Dar floarea, când ai vrut s-o scuturi, S-a veștejit în mâna ta. Acu-n zadar îmi ceri săruturi, Aleargă iar: vei prinde fluturi Și alți obraji vei săruta ...