Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FACE CE VREA
Rezultatele 661 - 670 din aproximativ 1603 pentru FACE CE VREA.
Anton Pann - Grădinarul pagupaș
... mergînd Cu poclon de zarzavat, Într-acest chip l-a-ntrebat: -Cocoane, ești înțelept, Și toate le judeci drept. Rog, ca un supus ce sînt, Să am parte de cuvînt; Cînd în grădina cuiva Va intra vrun bou cumva Și o va călca de rînd, Răsadurile păscînd, Acel sărac ... Vaca dumitale chiar -Mă mir cum n-a dat în par Că sărind gardul ș-întrind, A păscut toate de rînd. -Ce ? zapciul s-a răstit, Vaca mea zici c-a sărit! Și cine ț-e vinovat ? De ce nu faci gard înalt ? Șl încă mai îndrâznești Să vii sâ te jeluiești ? leși afarâ d-aci-ți spui, C-acum să te bată pui ...
... i subțire, ci-mplinită, Cum e bună de iubită, Nici prea mică, nici prea mare, Plinuță la-ncingătoare, Plinuță la sâni, la față, Încât ai ce strânge-n brațe. Tot ce-ar zice i se cade, Tot ce-ar face bine-i șade, Și la vorbă de s-o-ntinde, Vorba dulce bine-o prinde, Și de tace iarăși place, Că are pe vino-ncoace ... mândru vis: Un părete-a stat să cadă, Nu mai e defel zăpadă, Codrul tremură-nfrunzind, Izvoarele-ntinerind Și ea vede mândru tei Ce umbrește casa ei, Că-nflorea bătut de vânt Cu crengile la pământ; O cântare sună lină, Iar în zare lună plină, Iar băiatu-n somn ... o spune, Geaba caut și gândesc, Nu știu să le potrivesc. Nu-i dați daruri trecătoare Cum dați altora sub soare, Dăruiți-i lui ceva Ce în lume nimenea N-a avut, nici n-o avea. Atunci danțul se oprește, Zâna-a treia trist privește, Către mumă ... cerut în ceasul sfânt, Sfânt în cer și pe pământ. Pe copil se pleacă zâna, Peste el și-ntinde mâna: Numai tu vei mai avea ...
... adese, Iluminat de gânduri nespuse, ne-nțelese... Înfioratu-mi suflet nu s-a-ntrebat vreodată Făptura ta de zee pe cine îl îmbată; Ce frunte se-nnorează, gândind că steaua lină Împarte și la alții bogata ei lumină?... Nimic nu știu de tine senina mea iubire Dar ochii mei ... în cale-ți culeg numai uimire; Cărarea mea pustie se umple de lumină. Încât mă-mpac cu viața-mi și uit că mi-ești străină... Ce vrea și unde merge un fulger? Cui ce-i pasă!... Destul că face noaptea, o clipă mai frumoasă. Dar uneori, când luna e prea strălucitoare, Din adâncimea serii vin vrăji turburătoare Aș vrea să cânt, să cuget, dar nu mă-ndemn... nu pot... Și-atât mă simt de singur, că mă-nfior, de teamă, Și ochii mei, din ... n-a mai putut să-ncapă... Tu arde-aceste rânduri și cată, visătoare, Cum izbucneste para din ele – și cum moare... E flacăra ce-n taină ființa-mi pustiește, Dar în vrăjitu-mi suflet nu moare, ci tot crește... O creangă pe cărare, s-apleacă somnoroasă; Izvoarele stau mute ...
Ion Luca Caragiale - Duminica Tomii
... așa fericit eram eu în copilărie! și așa era toată lumea împrejurul meu! Cu adâncă pietate mi-aduc aminte de bisericuța albă din mahalaua noastră! Ce limpede suna toaca de fier subt atingerea ciocanelor măiestre ale dascălului Haralambie! ce vuiet armonic făceau cele două clopote, pe care le trăgeam de frânghii, noi, copiii, pe când, de jos, de la toaca de fier, fără să ... parale și ouă roșii, ca să ne lase sus în clopotniță... Dar venerabilul nostru preot, cuvioșia-sa părintele Marinache! Îl am aci încă, dinaintea ochilor. Ce înfățișare frumoasă! Barba lui strălucește mândră ca un fuior de borangic alb pe patrahirul roșu. Și ce glas! îl auz încă: "Veniți de luați lumină!" și când năvăleau mahalagioaicele credincioase să ia, care mai de care, lumina, cu ce ton demn de autoritate le striga: "Ho! că nu sunteți la cocină!" Pe urmă evlavia aceea adâncă și caldă, de care erau pătrunse sufletele tutulor ... Încordat asupra lucrului meu, țip: - Nu mă-ntrerupe, Tomițo! Și urmez a scrie mai departe încheierea: "...Mi-ați luat cu știința voastră măseaua!... ce mi-ați dat în schimb?... redați-mi măseaua!... îmi trebuie!..." Pun puncturile și linie de sfârșit și, după ...
Nicolae Gane - Stejarul din Borzești
... parcă s-ar fi răsturnat stâncile cele mari de la obârșiile Trotușului. Iar în timp ce Ștefan și întreaga lui oștire stăteau nedumeriți de vuietul ce se apropia, în timp ce micul Gheorghie în brațele văzduhului se gândea la cei ce-s spânzurați aievea, deodată se văzu o ceată nenumărată de adevărați tătari venind în goana mare a cailor spre dânșii și-atunci... vai ... înălța răsunetul restriștei de pe pământ; iar tătărimea, cuprinsă din două părți, se măcina și se mistuia ca pleava într-un vârtej de două furtuni ce se ciocnesc. Roș era soarele sus ca în timp de grea cumpănă, roș era pământul jos de sângele ce gâlgăia. Dar sufletul bătăliei, acel ce vedea și stăpânea toate era chipul blond al lui Ștefan, care se arăta pretutindene ca o icoană de îmbărbătare, dând inimă oștenilor lui și făcându ... în acel moment avu neauzita obrăznicie să scuipe asupra moldovenilor făcându-i câni; iar bătrânul hatman Arbore zise următoarele: — Măria-ta!... N-am avea ce face cu viața acestui tătar ce ne batjocorește, căci țara s-a adăpat cu îndestul sânge păgânesc, și sângele unuia mai mult n-ar spori întru nimic roada pământului ...
Titu Maiorescu - Din experiență
... când, din contră, adevărata cultură nu va fi mai bine întemeiată decât în proporția restrângerii acelei maxime, adică atunci când lucrurile simple vor fi din ce în ce mai ușor înțelese și mai îndeobște primite. Confuzia ce domnește ast[...]n atâtea discuții publice și private de cel mai mare interes, confuzia, d. e., în politică, în educația tinerimii, în etică, în relațiile ... Să facem abstracție de această greutate oarecum artificială. Oamenii mai pot să nu se cunoască din cauza facilității intenționate, adică din cauza deosebirii între ceea ce gândesc și ceea ce spun. Să înlăturăm și această greutate etică. Să presupunem, din contră, pentru a simplifica problema în prima ei stabilire, că avem a ... că sunt amândoi de bună-credință, că nu vor să se înșele unul pe altul, ci își spun cu sinceritate cugetările și simțirile lor. În ce va sta totuși de la început greutatea lor de a se cunoaște unul pe altul și pentru ce se va cere cu necesitate un timp îndelungat până să poată ajunge la această cunoștință, și încă în margini destul de restrânse? Cauza proprie a ... ...
... lui necontenit și fără de astîmpăr, el singur, ca un păstrător al datinilor și al obiceiurilor, nu se putea împăca cu noua stare de lucruri. Ce era omul acesta ce răsărise așa pe neașteptate în casă, cine era acel ce-l necăjea pe ascuns, aruncîndu-i priviri dușmănoase de asasin și încerca să-l drăgostească și îi spunea vorbe mîngîietoare față de ceilalți, de ce ... uriaș, revedea în somnolența ei infimele bărci mînate de oameni negri ca noaptea, ridicîndu-și licăritoarele vîsle în aer, retrăia cu amintirea auzului stridentele glasuri ce se chemau, sonorele rîsete ce se urmăreau printre perdelele de liane, neastîmpăratele aripi ce mutau umbrele din loc, luîndu-și zborul, — și ofta prelung, deschizîndu-și arare licăritorul iris de aur subt greaua pleoapă... Într-un amurg însă ... lacrimi cristalizate ce s-ar fi rostogolit din înaltul unor ochi, clipeau pe plastronul parvenitului ; iradiante ca trei mustrări ardeau frumoasele diamante, orbind privirile celor ce cădeau pe ele ; și nimeni nu vedea ce vii și licăritori se aprinseseră ochii pasărei ce privea de sus, de pe ramul candelabrului. Beat și mulțumit de sine zîmbea parazitul, scoțîndu-și pieptul înainte, cu gesturi mari, ca și cum ar ...
Titu Maiorescu - O cercetare critică asupra poeziei române
... trestii tinere-nverzite Un stejar întinde brațe veștejite. Astfel după dealuri verzi și numai flori Stă bătrânul munte albit de ninsori. partea materială din ceea ce este frumos în această poezie sunt imaginile provocate în fantezia noastră prin cuvintele poetului: „Mircea încărcat de ani, ca un stejar ce-și întinde brațe veștejite printre trestii, ca un munte albit de ninsori de pe dealuri verzi“ etc. Prima condițiune dar, o condițiune materială sau ... arăta cum o sumă de particularități esențiale ale poeziilor frumoase se explică numai pe baza acelui adevăr. Poetul, chemat a deștepta, prin cuvintele ce le întrebuințează, aceleași imagini sensibile în conștiința auditoriului, ce trebuie să le aibă el în fantezia sa, are a se lupta cu o primă greutate foarte însemnată: cu pierderea crescândă a ... vechiul meno, care însemna a fi înălțat, a se ridica peste un nivel dat; de unde cuvântul mensa, care mai înainte vrea să zică orce ridicătură, masă, bancă, scenă pentru vinderea sclavilor etc.; e-minere arăta o ridicătură mai frapantă decât celelate, scoasă la iveală dintre toate ...
... Doi câini de Alecu Donici Un câine, de pe neam dulău, Prielnic, credincios către stăpânul său, Odată au văzut Pe vechiul cunoscut, Juju, cățel tărcat, Ce din ogradă an în curte s-au luat Și carele acum la o fereastră-n casă, Șezând pe un covor de cele mai frumoase, Afară ... Îți mulțumesc, mon cher! răspunse lui Juju. Sunt bine. Dorm, mănânc, alerg, mă hârjonesc Și pe saltele moi când vreau mă tăvălesc. Dar spune-mi: ce faci tu? — Eu sunt ca purure. Rabd foame, ploaie, ger, Păzind ograda la boier; Dorm lângă poartă, sau cu caii, Și de la bucătari ... bătaie. Ba ieri și un fecior trei lovituri mi-au tras, Pentru că n-am lătrat la vreme și la ceas. Dar tu, Juju, cu ce-ntâmplare Ai căpătat favor asupra-ți așa mare? Ce slujbă la stăpân în faptă împlinești? Fiind atât de mic, în ce te bizuiești? — Eu! au răspuns Juju. Mă mir de întrebare! Eu fac apporte și joc ca omul în picioare! Din oameni iarăși sunt la ...
Ioan Slavici - Semitismul (1902)
... stare să trăiască în pace și bună înțelegere. Urmărind îndelungata viață a poporului evreiesc, în deosebitele fase ale desfășurăriÄ eÄ, ne întărim din ce în ce mai mult convingerea acĂ©sta. După-ce s’aÅ stabilit în Canaan, deși stăpânÄ în noua lor țară, eÄ n’aÅ fost în stare să întemeieze o viață comună, ci aÅ trăit ... meÅ.â€� Chiar aceia, carÄ îÄ apără pe EvreÄ, îÄ apără numaÄ pentru-că nu cum-va, alungați de alțiÄ, să vie la dĂȘnșiÄ. De ce Ă³re EvreiÄ le-aÅ fost tot-d’auna și le sunt și astă-zÄ tuturor atât de nesuferițÄ? Pentru că în eÄ lipsesce ceea ... om în puterea cuvîntuluÄ. NoÄ, Ă³meniÄ adevărațÄ, suntem determinațÄ în faptele nĂ³stre maÄ mult de compătimire de cât de egoism. De Ă³re-ce bucuria ivită în inima unuia ne înveselesce pe toțÄ și toțÄ suntem atinșÄ de durerea orÄ și căruia, numaÄ împreună putem să găsim mângâierea vietiÄ ... când eÅ, omul adevÄ•rat, mÄ• înduioșez, când îl vÄ•d pe EvreÅ sbătându-se în mizerie și sunt pornit a căuta mijlĂ³ce
Vasile Alecsandri - Românii și poezia lor
... românesc unul din neamurile cele mai înzestrate cu daruri sufletești! Ce puternice simțiri se deșteptaseră atunci în noi, la dulcele și sfânt nume de patrie! Ce entuziasm măreț ne cuprinsese la falnicul nume de român! Cât eram de veseli; cât eram de fericiți atunci! Îți aduci și tu aminte? În ceasurile ... ideile, de judecățile lui și nu a găsit o mare plăcere a asculta vorba lui împodobită cu figuri originale? De pildă: Vrea să grăiască de un om bun? El zice: E bun ca sânul mamei. De un om nalt și frumos? E nalt ca bradul și frumos ... poștă românească cu opt cai? Caii aleargă cât le apucă piciorul; postașii chiuiesc cât îi ține gura, pocnind necontenit din harapnice, și căruța sau caleașca ce coboară văile, trece podurile, suie dealurile cu repejunea drumului de fier... din Austria. Tot drumul e un vârtej spăimântător în care călătorul are prilej de ... sufletul de bucurie! cum îi crește inima în piept ca frunza în pădure! cu câtă mulțumire el cată la noua podoabă a naturii ce acoperă locul nașterii sale, cu câtă veselie el vede luncile înverzite, câmpiile înflorite, holdele răsărite! Românul se renaște cu primăvara! El întinerește cu natura, căci ...