Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE MINE
Rezultatele 651 - 660 din aproximativ 1232 pentru PE MINE.
Dimitrie Anghel - Prinosul unui iconoclast
... edilii noștri nu vor decreta hecatomba, pînă ce selecția adevărată între marmure nu se va fi făcut, — cel de piatră astăzi va fi străin pe soclul unde l-ați așezat. Noi cei care am dibuit pe urmele lui gigantice, noi cei care l-am iubit și l-am urît, o simțim aceasta. L-am urît, pentru că în umbra pe care o face un munte uriaș, arar mai poate ceva să crească. Personalitatea lui covîrșitoare încremenise formele în tipare cu neputință de sfărîmat, adunase toate ... trezi prin ritm sensibilități adormite, a face din cuvinte un leagăn cu care sa adormi durerile altora, a desena un surîs pe o gură ce-a uitat poate de mult să rîda, printr-o fericită corespondență de imagini sau de sunete și din toate acestea ... și-au întins aripele și-au zburat din casă în casă ; e a cărții în care și-a închis visurile și pe care aplecați am visat cu toții ; e a graiului însuși, pe care el l-a făurit în adevăr și îl vorbim noi astăzi. Deci, stăpînește-ți fericit fragmentul de univers pe ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Paraziții
... favoarea bancherului; de la fr. raser — a rade. — Vasăzică, ai pierdut? — Eu?... din contră... am câștigat... Cine pricepe jocul ca mine? Eu totdeauna voi câștiga, iar Mănoiu totdeauna va pierde. Îndată ce am văzut pe Titeanu tăind, l-am rugat să mă ia cu o sută. Are un noroc... idiot! E singurul bancher... mon cher ami , trebuie să fii bÄ ... Da, mon cher , în natură știm de mai nainte care va fi deasupra și care va fi dedesubt, în lume, însă, sunt nebuni care conduc pe oamenii cuminte, sunt pungași care împart dreptatea oamenilor cinstiți, sunt arlechini care legiferează pentru popoare serioase. Ei, ce i-a făcut pe nebuni, pe pungași și pe arlechini ca să se ridice și să domnească? Examenele? Universitățile? E altceva, Cosmine... e altceva... Este marea artă de-a nu roși de ... A ta, te costă? când n-ai de unde, cum te costă?" — Numai eu am fost așa de copil ca s-o iubesc sincer, pe când ea ar trebui să mă iubească. Și, să-ți spun drept, n-am de ce mă sfii, ...
Traian Demetrescu - Din glasul tău
... Traian Demetrescu - Din glasul tău Din glasul tău de Traian Demetrescu Ai stat o seară, lîngă mine. Pe-o bancă, și-am vorbit De cîte-n lună și în stele — Și-apoi ne-am despărțit. Firește, cine ține minte Aceea ce-a ...
Petre Ispirescu - Cele trei rodii aurite
... mi-a dat măcar o bună ziua, și să-mi zică frate. Acest om ne-a scăpat de urgia ce era pe noi, și ne vom căuta de treabă. Fiul împăratului, care făcuse întocmai cum îl învățase bătrâna, se întoarse pe la dânsa și după ce-i mulțumi și-i dete și ei câte ceva, plecă să se întoarcă la împărăția tatălui său. Pe drum, ce-i veni lui, văzând că nu mai poate răbda, scoase cuțitașul și tăie una din rodii, ca să guste și să se încredințeze ... rodii și de la fetele cele frumoase ce muriseră; și tot gândindu-se se aprinse în el dorința de a gusta din rodia pe care o mai avea, încât nemaiputându-se ține, otărî să o taie și pe aceasta, dară temându-se să nu i se întâmple ca și cu celelalte, căută o fântână, luă apă în căciulă, și acolo, la umbra unui ... și o trimise iară. Țiganca, cum ajunse la fântână, cătă în sus și văzu de unde venea în fântână acel chip îngeresc. - Suie-mă și pe ...
Iuliu Cezar Săvescu - Prieteni
... fumegau. Grădina, sub ferestre, dormea în nemișcare; Cu fruntea în lumină, cu buzele deschise, Părând că cere-n somnu-i o dulce sărutare, Iubita, ostenită, pe brațe-mi adormise, Cu fruntea în lumină, cu buzele deschise. Mă îmbătau miresme, suflarea-mi tremura; Strângând la sân comoara de scumpă fericire, Cu ochii ... la nemurire, Strângând la sân comoara de scumpă fericire! Dar fericirea-i scurtă și visul schimbător! Din raze, din lumină, din viață fericită, Zăceam întins pe-o masă de-un negru-ngrozitor, Cu buzele-nghețate, cu mâna-nțepenită, Din raze, din lumină, din viață fericită! La creștetu-mi iubita plângea îngenunchiată ... soarta, cosițele-și smulgea, Se repezea nebună la fruntea-mi înghețată, Sub mutele icoane plângând îngenunchia, Și blestemându-și soarta, cosițele-și smulgea. Venind spre mine-atuncea o ceată rea de umbre, Cu fețele ascunse sub măști îngrozitoare, Îmi înconjoară masa, de sub mantale sumbre Trăgeau cu nepăsare cuțite și topoare ... pe trupul meu cădeau, Mă străpungeau cuțite din piept și până-n spate, Iar unii din picioare și oase-mi ciopleau, Și brațele-n cadență pe ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de martie
... a lungu-ntinsă, de abia scăpă cu zile... Moartea groaznică, ce-n umbră mulțumirea și-o rânjea, Înghețată sărutare-și-aplecase peste ea Și pe-obraz îi scuturase flori de vinete zambile. Doctorul, care-o scăpase, în acea învălmășeală, Vrând să șeadă pe un scaun, doborât de osteneală, Ca pe-o minge de nimica mă turtea nemijlocit, Dacă doica ce, prin leafă, se afla interesată, Nu sărea ca o leoaică să-l oprească deodată Printr ... de alte urme noi? Toți îmi fură împotrivă într-acea fatală noapte, Și zdrobit de-mpotrivire m-am născut și am trăit; Dar nici Muzele pe-atuncea, legănându-mă în șoapte, Nu puteau ca să prevadă c-am să fiu un urgisit. Muzicile răsunară la botezul meu cu fală, Și părea ... Mă plimbam din brațe-n brațe, fraged ca un trandafir. Pare că fusese-o lume destinată să m-aștepte, Și că am de moștenire tronuri pe-ale căror trepte Pun coroane seculare toți feciorii de-mpărați. A! batjocură amară!... Eu eram din condamnați, Făceam parte din ocnașii ce pe ... lor zile ca ghiulele-obositoare, Și de-aveam să urc, cu timpul,
Constantin Stamati - Zburătorul la zăbrea
... la prunci visul sunt mai ușor încă, Sunt fiu primăverii, și sunt iarna oaspe, Când fetele sara fac clacă de furcă, Căci atunci mă aflu pe-acolo pe-aproape. Iar în ziuă astăzi un flăcău cu-o fată Se dezmierda fraged și c-o sărutare M-au prins de-o aripă între buzișoare ... să-mi fie masul? Dă o bucățică de pat lângă tine, Și o perinuță fiului luminii, Și nici ca cum grijă să n-ai despre mine, Căci eu fug îndată la ivirea zilei. Frații mei mai ageri s-au dus după soare, Alții ce rămase prin flori se culcară, Iar eu ... ce o văd că vine! Văd că joacă morții cu lină săltare, Și luna senină holbat îi privește. Văd că tricoliciul groaznic târâiește De păr pe un cioclu, vrând ca să-l omoare. O, tare mi-i frică nu cumva vro strigă Să mă ia cu dânsa în mormântul rece, Sau ... mi ușa, iar de nu, m-oi duce Ca să răpesc cuibul vrunii rândunele... Deschide-mi, fetică, să-ți dau floricele, S-auzi de la mine ...
Victor Hugo - Zburătorul la zăbrea
... la prunci visul sunt mai ușor încă, Sunt fiu primăverii, și sunt iarna oaspe, Când fetele sara fac clacă de furcă, Căci atunci mă aflu pe-acolo pe-aproape. Iar în ziuă astăzi un flăcău cu-o fată Se dezmierda fraged și c-o sărutare M-au prins de-o aripă între buzișoare ... să-mi fie masul? Dă o bucățică de pat lângă tine, Și o perinuță fiului luminii, Și nici ca cum grijă să n-ai despre mine, Căci eu fug îndată la ivirea zilei. Frații mei mai ageri s-au dus după soare, Alții ce rămase prin flori se culcară, Iar eu ... ce o văd că vine! Văd că joacă morții cu lină săltare, Și luna senină holbat îi privește. Văd că tricoliciul groaznic târâiește De păr pe un cioclu, vrând ca să-l omoare. O, tare mi-i frică nu cumva vro strigă Să mă ia cu dânsa în mormântul rece, Sau ... mi ușa, iar de nu, m-oi duce Ca să răpesc cuibul vrunii rândunele... Deschide-mi, fetică, să-ți dau floricele, S-auzi de la mine ...
Ion Luca Caragiale - Epigrame (Caragiale)
... căci iată că tot amicul meu Teleor s-a supărat de asta. În două numere consecutive ale „Secolului XXâ€� se leagă de mine. Epigramă' lui I.L. Caragiale Și după ce pe la Regie Fuseși atâta timp mai mare, Este păcat să-ți zică lumea, Că n-ai și tu nițică sare — P-cest „Moft ... ce acest cineva nu are? Sau dacă acest cineva are acel ceva fără să fie al lui, atunci opinia publică trebuie să osândească mai întâi pe acel cineva care a răpit acel ceva dela altcineva... Prin urmare, să lăsăm deocamdată, onor. Curte, pe Teleor, și să regulăm pe Domnul Cuzaâ€�. Și după această pledoarie de înaltă știință, avocatul produce în fața Onor, Curții, următoarele documente: Neamțul' (Fliegende Blaetter, de acum 16) Manch Kleiner ... in der Hoeh' noch kleiner ist. urmează epigramele: A.C. Cuza (1886), Teleor (1901). Și în fine avocatul lui Teleor, ca să dispună și mai bine pe Onor. Curte în favoarea clientului său, ilustrează apărarea cu un truc ingenios... Așează cele trei epigrame la rând, pe a lui Cuza întâi, apoi pe cea nemțească și la fine pe
Constantin Negruzzi - Alexandru Lăpușneanu
... Dar tu, Moțoace? învechit în zile rele, deprins a te ciocoi la toți domnii, ai vîndut pre Despot, m-ai vîndut și pre mine, vei vinde și pre Tomșa; spune-mi, n-aș fi nătărău de frunte, cănd m-aș încrede în tine? Eu te iert însă, c-ai ... și urmeze drumul la Constantinopol, unde, prin jalobe și dare de bani, să mijlocească mazilia lui. Dar văzînd că el venea cu însuși învoirea Porții; pe de alta, sfiindu-se a se întoarce fără nici o ispravă la Tomșa cerură voie să rămîie a-l întovărăși. Acesta ... fapte, își aflaseră scăpare lîngă Alexandru, care, plătindu-i bine, îi avea hărăziți; iar oștile moldovene, sub căpitani creature a lui, le ținea pe margeni; slobozînd însă pre ostași pe la casele lor, le mărginise în puțin număr. Întru o zi el se primbla singur prin sala palatului domnesc. Avusese o lungă vorbă cu Moțoc ... Iliaș, urmînd în tronul părintelui său, după o scurtă și desfrînată domnie, se duce la Constantinopol, unde îmbrățoșă mahometismul și în locul lui se sui pe
Petre Ispirescu - Porcul cel fermecat
... Fata cea mică însă nu voia să se ducă. Cele mai mari nu o lăsară în pace, ci, cu voie, fără voie, o aduse și pe dânsa lângă masă, și cam cu îndoială întoarse și ea foaia și ceti: "Pe fata cea mică a acestui împărat are s-o ia de soție un porc ". Trăsnetul din cer de ar fi căzut, nu i ... chinuiești mult timp. - Dacă dumneata, tată, găsești cu cale așa, răspunse fata, te ascult și-mi pui nădejdea în Dumnezeu. Ce o vrea el cu mine! Așa mi-a fost triștea; văz eu că n-am încotro. Între acestea sosi și ziua nunții. Cununia se făcu cam pe sub ascuns. Apoi, puindu-se porcul cu soția sa într-o căruță împărătească, porni la dânsul acasă. Pe drum trebuia să treacă pe lângă un noroi mare; porcul porunci să stea căruța; se dete jos și se tăvăli în noroi, până se făcu una cu tina, apoi, suindu ... Așa să trăiești, bătrânico, ia spune-mi, d-a minune ce are bărbatu-meu de este ziua porc și noaptea, când doarme lângă mine ...