Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU MAI MULT DECÂT
Rezultatele 651 - 660 din aproximativ 875 pentru NU MAI MULT DECÂT.
Ion Heliade Rădulescu - Mihaida
... Allah!- altÅ• hu! Cambana solemnelă cu totul amuțise Pe lâng-aceste hule, blasfeme inspirate; Și ruga pietoasă, ascunsă, spăimântată, Abia cuteza, mută, pe Crist să mai adoare... . . . . . . . . . . . . . . . . . . Acum pe România plana al nopții angel Și ușura-mpilarea și dorurile zilei, Când repede, mai iute decât clipirea însăși, Arhangelul s-avântă de pe Carpați spre Istru Și-și îndreptează svolul spre vetrele lui Bucur, În noua rezidență, și iată-l față ... E un profet în planuri, al doilea Elie Ce pe un car de flăcări s-avântă către ceruri Să-nveste majestatea c-o frunte radioasă! Nu poate sta eroul, e drept la orologiu... E mult până la ziuă! ci poate napoiază! Și trece la fereastră să caute afară. O aură ușure îi mângâie-ncet fruntea Și părul îi răsfiră și ... mă vedea îndată?... Mi-e foarte necesariu Cu el a mă-nțelege. Păstorul ce veghează Când turma e-n pericol, și prințul ce nu doarme Când îngenunche țara, din ochi își cunosc păsul, Nici unul nu e iudă... Se cere-aci unire, Bărbați a te încrede, făcuți a te-nțelege... Mult ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domnița Voichița
... și razele aurii. În toiul luptelor, în grabă cu spada-ntinsă spre Ștefan se-arunc-orbește un oștean. Dar lovitura lui e slabă Și vodă nu-i atins defel. Prin oțelitele lui zale nu trece paloșul de-oțel Și mândru-n fruntea oștii sale se-arată tot mai teafăr el. Pesemne-a fost să-l dăruiască Și soarta c-un destul noroc, căci n-are fala strămoșească un alt Ștefan să ... triumfătoare. Sublim li-i somnul-n veșnicie! Eu moartea lor o pizmuiesc Și-un astfel de sfârșit doresc să-mi fie hărăzit și mie! Căci mult mai bun mi-ar fi ca traiul trândav al patimei lumești În care nu poți să-ntâlnești decât trădarea, putregaiul Și amici din cei cu două fețe, cu suflet sterp și venetic, nesimțitori la frumusețe, vicleni și lași și de nimic. Rănit în ... fără de prihană nădejdea toată-n Cel-de-Sus. Acum ea zace zăvorâtă Într-o chilie mohorâtă de dorul patriei tânjește Și-n nimeni milă nu trezește. O vorbă nimeni nu-i să-i spuie că-n preajma ei un altul nu e ...
Alexandru Macedonski - Cântecul și poetul
... închisă și-n citire nedeprins Cartea i-o silabisește. Dar de ce de insomnie doborât, — poetul cântă, Ș-având toate împotrivă inima și-o mai frământă Să mai lase pe hârtie ca să treacă-al său condei, Ce fixează note de-aur pe al foilor temei Pentru ce mai împletește cu argint și cu mătase Stofele predestinate urme multe să nu lase. Visul ce ne tot șoptește? Liliacul alb și roșu harpa sa o coronează, Al său cântec, ca sideful strălucește, — și vibrează Mai curat decât un sunet de cristal. — Armonios Ca un țipăt de vioară sub arcușul mlădios, Smulge lacrimi. — Blând și dulce se înalță; — câteodată, De ...
Titu Maiorescu - Asupra poeziei noastre populare
... artă. Ceea ce constituie defectul operelor de artă celor rele este confundarea acestor sfere, este lipsa de inspirare sentimentală și producerea sub impresia reflecției. Cei mai mulți poeți ai noștri cântă fără cauză firească, simulează inspirări ce nu-i agită, descriu sentimente ce nu-i insuflă, și nu este o excepție junele de 17 ani care în anul trecut trimisese spre publicare un caiet de poezii plin de „iluzii piedute asupra sexului ... Care mă ucide rău. Sloi de gheață netopită E chiar inima-ți răcită Și de mine deslipită! (pag. 53) BUSUIOCUL — Busuioace, busuioace, N-ai mai crește, nici te-ai coace! — Dar de ce să nu mă coc, Că mă port fetele-n joc? — Trandafire, n-ai mai fi, Nici în cale-ai înflori! — Dar de ce să nu mai fiu, Că mă poartă lelea viu? — Tu ești viu, dar eu sunt mort, Și de-abie-n lume mă port. — Mergi în horă ... cale-ți, mergi cu bine, Făr-a te gândi la mine. Că e lumea-ncăpătoare Pentr-o pasăre ș-o floare! (pag. 31) Nu mai
... colnic Trece-o pruncă ș-un voinic, Voinicelul hăulind Și pe murgul netezind, Iar pruncuța suspinând Și din guriță zicând: ,,Ia-mă, bădiță, călare Că nu mai pot de picioare. Drumu-i greu și grunțuros, Nu mai pot merge pe jos!" ,,Puiculiță, chip frumos, Eu te-aș lua bucuros, Dar mi-e murgul sprintenel În picioare subțirel, Murgu-i mic și drumu ... pica rob la turci, Cu picioarele-n butuci Și cu mâinile-n cătuși! Să te-ajungă dorul meu [2] Unde-a fi drumul mai greu! Să te bată jalea mea Unde-a fi calea mai grea! Murgul să se poticnească, În creștet să te trântească, Mâna dreaptă să-ți sclintească, Mâna stângă Să ți-o frângă, Să ții dârlogii cu ... înainte într-o chingă lată de curea țintuită ce se numea seleaf (cuvânt turcesc) și care cuprindea mijlocul trupului. [2] Pentru cine înțelege puterea dorului, nu poate fi blestem mai amar decât acela exprimat cu atâta poezie în strofa aceasta. Dorul ce alungă pe călător și jalea ce îi bate sufletul reprezintă o imagine de o rară ... 3] ,,Mulțimea copiilor, averea omului" , zice românul. Partea aceasta a blestemului e cu atât ...
... miezul nopții Nimerit-au haiducii, Nimerit-au, năvălit-au, Paloșele zângnit-au, Pe ciobani legatu-mi-au, Dulăii-mpușcatu-i-au. Iar pe baciul cel mai mare Îl fereca și mai tare Cu coatele la spinare, De striga că rău îl doare: ,,Căpitan Caracatuci, Vătăjel peste haiduci! Peste cinci sute și cinci Tot haiduci de cei ... răi A Șalgăi, a vădanei A Șalgăi, a vădanei De pe malul Dunărei! [1] Șoimul e pasăre răpitoare, mai mare decât uliul și mai mic decât vulturul, însă foarte îndrăzneț și rapid în zborul său. El trăiește în munții Carpați și-și face cuibul pe stânci înalte. Șoimul vânează păsări mari ... Un cal sprinten zboară ca șoimul . În balada lui Serb-Sărac descrierea alergării cailor pe câmpul de la Haidar-Pașa e făcută în chipul cel mai poetic: Alalah! cai arăpești, Alalah! cai tătărești, Cum mișcau copitele Ca șoimii aripele. [2] În letopisețele noastre se zice că semnalul de război se da ... buciuma când oastea română era gata a se încleșta la luptă cu dușmanul. Este dar de presupus că în secolele de înainte buciumul nu ...
Vasile Alecsandri - Chirița în Iași
... v-ar dalacu... prohodi-v-ar cioarele!... CHIRIȚA (scoțând capul repede): Tacă-vă gura, bețivilor, că vă aud copilele. SURUGIUL: Ian lasă-ne, cucoană hăi... nu ne mai necăji, că destul necaz avem noi cu rădvanul ista, ardă-l focu!... CHIRIȚA: Ba să te ardă pe tine focul... auzi?... rădvan!... trăsura mea de ... urechile! (În parte.) Îi un păcat cu niște ghiorlani. (La țigancă.) Da tu, cheramo, ce stai acolo parcă clocești ouă... de-te gios să se mai ușureze trăsura. ȚIGANCA: Cuconiță, nu mă pot scoborî făr’ de scară. CHIRIȚA: Scară?... ți-oi da eu la scară, coțofană... deschide-ți aripile și sai la pământ... da doar mi ... Tronc! parcă-nadins i-am zis să mi-o strice!... Of! săracan de mine! că-mi vine să țip și să ieu câmpii!... Mult oi să mai stau în drum? (Aleargă la oblon și lunecă.) Carnacsî! că mi-o plesnit șireturile de la rochie!... Aristițo, Calipsițo, dați-vă gios și voi, doar ... dă pe gheață cu mine. FECIORUL: Ce să fac?... că doar n-am zece capete de stricat... GUGULIȚĂ (mânios): D-apoi dacă-ți poruncesc eu?... nu ...
Mihai Eminescu - Miron și frumoasa fără corp
... a trimis s-adun tot satul, Să dau știre tuturor Că el caută în latul Lumii-aceștei pe-un ficior, Ce din toți va fi mai tare, Mai frumos și mai cuminte. Deci vă strângeți mic și mare Și să țineți bine minte... Căci se poate, cine știe, Ca la voi prin sat să fie Voinicel ... a ochilor lumină; Cum prin șiruri ea colindă Se uita într-o oglindă Cu un aer curios, Ce-i menită ca să prindă Chipul celui mai frumos. Din oglindă ea nu vede Decât vecinic chipul ei, Dar deodată, mai nu crede, Ce văzură ochii săi? În oglinda fermecată, Dintr-o negură s-arată, Ca-ntr-un vis frumos în somn, O figură minunată Într-o ... și făceau grabă, Și moșneag juca mărunta , Curtenind pe lângă babă. Dar deși ferice încă, Totuși el în pieptul lui O dorință are-adâncă, Neștiută decât lui, Dorul după ce-i mai mare N-astă lume trecătoare, După ce-i desăvârșit, Și tot sufletul îl doare După cum a fost menit. Și pe toți el ... Rămâind în nemișcare. Este albă ca zăpada, Iară păru-i stă să cadă La călcâiu-i rotunzit, Cine oare-ar fi s-o vadă, Să ...
... ferea, ca de o molimă, să se întâlnească cu cei doi vecini, faptul era vechi de peste șase ani. Atunci am căutat să văd lucrul mai de aproape... Cărțile se jucau numai la cuconul Gavrilaș, într-același loc, lângă fereastra a doua din partea stângă. Eu, unul, nu i-am văzut începând jocul; îl începuseră cu șapte ani înainte; acum îl urmau. Poate aveau un răgaz de un ceas, două pe zi, și ... începuseră să treacă numai din casa cuconului Gavrilaș dincolo. Norocul îl părăsise cu totul: într-o săptămână rămăsese numai cu paturile. Pe ce o să mai joace? mă gândeam eu. Când, într-o seară, slugile purtară din ograda nenorocosului cel din urmă lucru: un tablou mare, acoperit. Ținuse mult, tare mult, conul Gavrilaș la dânsul, și mai cu seamă nevasta lui. Când l-au scos pe poartă, amândoi îl urmăriră cu privirile de la fereastră. A doua zi îl câștigă ... privind într-acolo; pe fereastra deschisă, ca printr-o ciudată întâmplare, se zărea, într-un colț, tabloul. Am lăsat să pornească mortul, apoi, pentru că nu era nimeni, m-am apropiat. Am stat
Ion Creangă - Povestea poveștilor
... mătușa! Dar așa sînt sute de sute și mii de mii, în cur să le ții!… ’Tu-i așa și pe dincolo că nu știu ce să mai fac. Îmi vine să mă spânzur, nu altăceva. — Ia las’, nepoate, zise baba uitându-se cu jale la pule… De unde știi c-aista nu-i un noroc de la Dumnezeu pentru dumneata? — Norocul aista să nu-l mai dea Dumnezeu nici dușmanilor mei, mătușă, dar unde s-a mai auzit o chiznovăție ca asta - să mănânci pule în loc de păpușoi! Ia învață-mă și dumneata ce să fac? căci pe mine nu mă mai ajunge capul. Stă ea baba oleacă pe gânduri și apoi zice: — Nepoate, eu te-aș învăța ce să faci ca să te desfaci de ... pule, fără știrea lui Dumnezeu. Și, pula mea și trei bani, ș-o căruță de jidani, să ierte cinstită fața dumneavoastră. — Dar bine le mai zici pe nume, mânca-le-ai pe ceea lume! — Apoi, dă, cucoană, dac-așa le cheamă, cum hastă pulă să le mai zicem? — Măi omule, oare ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Obrezaniia lui Hristos
... Antim Ivireanul Și când s-au umplut 8 zile ca să tae pruncul împrejur, chemat-au numele lui Iisus, carele au fost zis de înger mai înainte, până a nu să zemisli el în pântece. Zice la cartea Facerii, în 17 capete, cum că au tocmit Dumnezeu cu Avraam împăcare și spre semn de adeverință ... zice Luca evanghelistul: Și când s-au umplut 8 zile ca să tae pruncul împrejur, chiemat-au numele lui Iisus, care nume iaste cu adevărat mai presus decât tot numele, după cum zice fericitul Pavel, că să înțelĂ©ge mântuitor. Și să poate adeveri și de pe alte multe numiri cum că să ... că așa va să zică Hristos la judecata cea înfricoșată, cătră oamenii cei drepți: Veniți, blagosloviții părintelui mieu și moșteniț împărățiia, carea iaste gătită voao mai nainte de începutul lumii. A șasea să chiamă coroană, că așa zice Ioann la Apocalipsis: Ține ce ai dobândit, ca să nu ia nimeni coroana ta. A șaptea să chiamă ban că așa zice la Mathei, în 20 de capete: Și deaca veni seara, tuturor ... și pentru acĂ©ia ...