Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU BINE
Rezultatele 651 - 660 din aproximativ 944 pentru CU BINE.
Ivan Andreievici Krâlov - Vulturul și paingănul
... Ca a corbului aripă înnegrind până departe. Sumețul vultur de-aceste atunci mirându-se foarte: „O! Jupiter, au strigat, îți dau laudă, mărire! Cu cale de ai găsit, mie debilă zidire, Să-mi dai putere să zbor acolo unde gândesc Și pe toți să covârșesc, Și să mă învrednicesc ... „Tu ești fălos peste samă, iubite, această dată, Căci eu mai jos decât tine nu sunt nici de un grăunte.â€� Vulturul ia sama bine și vede adevărat, Deasupra sa un paingăn ce mreaja și-au rășchirat, Ca când vrea perdea să țese între vultur ș-între soare, Deci vulturul ... făcut, Să mă înalț așa tare, de unde mai apoi vrând, Să mă scobor iar la vale în alt fel n-aș fi putut Decât cu grumazul frânt.â€� „Este drept ceea ce-ai spus, Paingănul i-au răspuns, Însă eu de tine m-am aninat, Și fiind ascuns sub ... minunat, Și-naintea mea de-acum nu te făli altădată...â€� Atunci eu nu știu de unde se porni vifor deodată, Care suflă pe paingăn cu a sa mreajă întinsă, Prăvălindu-l jos de râpă, de unde el se suise. Eu nu știu dumilorvoastre, însă mie mi se pare ...
Ștefan Octavian Iosif - Se-ntorc iar zilele noroase
... Ştefan Octavian Iosif - Se-ntorc iar zilele noroase Se-ntorc iar zilele noroase... de Ștefan Octavian Iosif Se-ntorc iar zilele noroase, Cu negurile somnoroase, Și-amurgurile timpurii — Vin diminețile urâte Și nopțile posomorâte Și lungi, și negre, și pustii... Copacii, despuiați și jilavi Și triști ca ... ce zboară Și-i tăvălită în noroi... Veni-vor zilele senine, Vor râde florile-n grădine Sub arcul cerului senin... Veni-vor toate iar, știu bine... Ci eu, cu
Nicolae Filimon - Ciocoii vechi și noi
... a face foc fără să iasă fum Confidențele Chir Costea Chiorul Adevărul e proastă marfă Una la mână! Ce dai să te fac ispravnic? Ținte bine, arhon postelnice! Scene de viață socială Fă-te om de lume nouă să furi cloșca de pe ouă! Muzica și coregrafia în timpul lui Caragea ... Slugile boierești Cochii Vechi Marea hătmănie O scenă dramatică Blestemul părintesc Un suflet nobil Lagărul de la Cotroceni și trădarea Alesandru Ipsilant și Eteria grecească Cu rogojina aprinsă-n cap și cu
Mihai Eminescu - Povestea magului călător în stele
... gigantic se mișca. Dar nu se miră lumea de brațu-i ce supune, Ci de a lui adâncă și dreaptă 'nțelepciune. În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară, Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond, Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară, Cu stele, ca flori roșii pe - albastrul ei plafond, Cu arbori ce din iarnă fac blândă primăvară Și 'ntind umbre cu miros pe-a salei întins rond, Acolo sta 'mpăratul... — boierii lui de sfat — Pe tronu-i de - aur roșu sta mut ... fie fapte bune, Să n'ascult decât glasu - adevărului senin; Și sarcina vieți-mi să-mi fie cât de grea, Voiu ști s'urmez, părinte, cu râvnă calea ta». II În munți ce puternici din codri s'ardică, Giganți cu picioare de stânci de granit, Cu fruntea trăsnită ei norii despică Și vulturii 'n creeri palate-și ridică Ș'uimiți stau în soare privindu-l țintit . Acolo prin ruini, prin stânci ... copacii de fag. Vuind furtunoasa-i și strașnică arpă Trec vânturi și clatin pădurea de brad, Prăval pietre mari din culmea cea stearpă, Aruncă bucăți cu ...
Petre Ispirescu - Voinicul cel fără de tată
... încoa și-ncolo prin pădure. Apoi se așeză în scorbura unui copaci mare și gros ca butia. Acolo stete ea mai mulți ani, hrănindu-se cu ierburi și rădăcini, ori cu roadele unor copaci. Ea își creștea copilul cu drag. Ea făcu din ramurile unui copaci un leagăn în care își punea copilul ziua; iară noaptea nu-l depărta de la sânul ei, și ... era cu greu. Ajunsese ca el să fie tare și mare în pădure. Nu era cine să-i stea împotrivă. De multe ori nu venea cu zilele p-acasă. Într-una din zile, zmeul ieși din pivniță și veni milogindu-se la muma voinicului ca să-și facă pomană cu el să-l priimească la curtea ei, căci zicea el că pribegește nu știu de cât timp orbăcăind prin acel bunget de pădure. Spuse că ... îl rugă să aibă milă de ticăloșia lui, căci, zicea ea, nu știm cum ne va mai aduce și pe noi Dumnezeu. Voinicului îi păru bine de astă întâmplare, mai cu seamă, gândea el, că va fi barim o slugă în curte care să ție de urât mă-sii, în lipsa lui, și să-i dea ...
Andrei Mureșanu - Către martirii români din 1848-1849
... ura nu răzbește, Nu cumperi cu vieața pământul de trei coți. Voi v-ati plinit chemarea și sânta datorință, Când pentru-a Patrii bine cu glorii v-ați luptat! Păstrând viitorimei modelul de credință, Ce Patria ni-l cere ș-augustul împărat! A voastre brave fapte sunt scrise ... dovadă vie, Că nu e laș românul, nu fuge de dușman! Un Iancu, un Buteanu, un Dobra ș-alți o sută Vor sta pururea față cu orișice eroi, Și până când națiunea română-i prevăzută Cu stâlpi așa gigantici, nu-i pasă de nevoi! Uniți-vă cu Mircea, voi umbre glorioase, Al cărui nume-însuflă respect și la păgân, Precum a lui bravure și fapte generoase Fac sacră suvenirea-i ... recunoaște întreaga Europa de erou, Supt care românimea scăpată d-apăsare, Putea cu drept să zică, c-a re-nviat de nou! Sau cu Mihai eroul și cu Ioan Corvinul, Genii românimei d-a căror rari numiri Ce luce-n Istorie întocma ca rubinul, Și astăzi se înfioară a turcilor ... pentru pururea suspinul dureros, Surori, nu plângeți frații, căci ei vă liberară De turmele rebele, al căror scop au fost: Să taie tot, să arză,
Vasile Alecsandri - Nevasta tâlharului
... Vasile Alecsandri - Nevasta tâlharului Fost-am eu la părinți una Precum e în ceruri luna, De părinții mei iubită Și de dânșii potrivită Cu luna, cu stelele, Salba cu mărgelele, Grădina cu florile Și ziua cu zorile. Ei pământul au umblat Să-mi găsească un bărbat. Bărbățelul ce mi-au dat Era tânăr și bogat, Avea bani, avea inele De-mi ... ele, Dar vezi, frate, ce păcat! Erau toate de furat. Nu trecu chiar săptămâna Și pe el puseră mâna Și la ocnă-l înfundară Și cu lacrimi mă lăsară. Decât m-aș fi măritat, Mai bine-n foc m-aș fi dat, C-am rămas cu rod în sân Și nu-i rod de bun român Ci e rod de om mișel, Sărăcuț, amar de el! De-ar fi fost el ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Palatul de cleștar
... până unde praștia minții nu azvârle, se povestește, așa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci și cioplit din altă bardă. Tot cu mâini și cu picioare era și pe-atunci, tot cu ochi și cu urechi, tot cu nasul deasupra gurii și cu călcâiele la spate, dar de învârtea copacul smuls din rădăcină și mi-ți izbea la mir leii pustiilor, dihăniile cădeau tumba, cu labele în sus, marghiolindu-se a moarte. Apele curgeau la vale și munții se ridicau în sus. Nu se pomeneau flori pe cer ... și-i dăruiau naframa, inelul, paloșul, stema și gonaciul, ca să poată împărăți și război în locul lor. Apărarea și dreptatea atârnau de tăișul paloșului. Cu mintea cântăreau și hotărau, iar cu paloșul împărțeau. Și spun unii că pe atunci mergea mai bine cu minte dreaptă și fără de legi, decât, ca în zilele noastre, cu legi drepte și cu minte strâmbă. Pe-așa vremuri se zice că ar fi văcuit împăratul cu stema ruptă din soare, în cel mai frumos palat de cleștar și peste cel mai înțelept și mai viteaz norod. Nu era crai pe care ... ...
Ion Luca Caragiale - Noaptea învierii
... și fierbintelui său mire care o căuta de mult, care a regăsit-o în sfârșit, și care vine să dezlege vraja de gheață cu farmecul unei sărutări de foc. Este tânărul și zburdalnicul copil favorit a lui Paște-Împărat, este minunatul făt-frumos April cu părul auriu, care o ia în brațe pe adormita fecioară, o alintă, o leagănă, o mângâie și, cu mii și mii de sărutări, una mai înflăcărată decât alta, o recheamă la o nouă și strălucitoare viață! Pretutindeni este o mișuială, o forfoteală, o ... însoțit de o puternică oaste, el așteaptă prins de frigurile groazei... Noaptea a sosit într-un târziu, iată sosește și momentul oribil. Tâlharii, cu Gheorghe în frunte, încep atacul cetățuiei. Ei au un plan lesne de înțeles: să facă patru găuri cu un burghiu mare în scândura groasă de stejar a porții; pe urmă, cu un ferăstrău, să unească toate găurile, și, când acestea vor fi toate unite, pătratul dintre ele să-l tragă afară, apoi, prin locul rămas gol ... în timp ce cu mâna dreaptă ținea strâns celălalt căpătâi. La momentul dat, jidanul dă drumul ochiului și apucând repede ...
Nicolae Filimon - Jocul bănățean
... lăsînd loc în mijlocul lor la văile cele mai încîntătoare; aci, la umbra unui pom, pe marginea unei fîntîne, vezi un june român înalt, spătos, cu fruntea largă, cu ochii scînteind, reprezintația cea mai fidelă a tipului roman; aci, costumele, moravurile, tradițiunile, legendele naționale, toate se conservă cu mai multă stăruință, cu mai multă puritate decît în orice parte a României. Aci, naționalitatea și patriotismul nu este un nume, nici o vorbă de fanfaronadă, ci ... amabilitatea sa. Fiecare pereche se ia de mînă. Bărbatul merge în fața junei fete, formînd din picioare cele mai grațioase și mai săltătoare figuri; femeia, cu un aer modest și plecat, urmează pe cavalerul său, ținîndu-l numai de mînă, conformîndu-se cu ondulațiunile lui, însă fără săltări, fără zgomot, ci ușor și grațios. Figura are acum aerul veseliei după trecerea celui dintîi moment a furiei ... or fi puținei, Să te uiți în ochii mei. Și altădată îi adaogă: Nu te uita-n față la mine, Că or gîndi că trăim bine, Ci te uită preste sat, Că or gîndi că ne-am uitat, Și te uită peste rît (livade); C-or gîndi că ne-am urît ...
Gheorghe Asachi - Grierul și furnica
... Gheorghe Asachi - Grierul şi furnica Grierul și furnica de Gheorghe Asachi Săltând, grierul la țară Șuierat-au toata vară, Și când iarna au venit, Cu nemică s-au trezit, Neavând macar de dor Muscă sau un viermișor Pe furnica sa vecină Au rugat să-l împrumute C-un grăunte, c ... Dar furnica econoamă I-au zis: Vara ce-ai făcut? Prin câmpii și prin grădine Am cântat păn-au dat bruma. Tu cântai, îmi pare bine