Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU MAI PUTEA DUPĂ
Rezultatele 641 - 650 din aproximativ 936 pentru NU MAI PUTEA DUPĂ.
Ion Luca Caragiale - D'ale carnavalului
... Nae nu este aici ? IORDACHE: Nu, domnule; îl aștept: trebuie să vie foarte curând... PAMPON: Atunci îl aștept și eu... Se poate? IORDACHE: De ce nu? Poftiți... ( i dă un scaun ) PAMPON ( după o mică pauză ): Mă rog, la d-voastră se fac și abonamente? IORDACHE: Da: 12 rasuri 3 franci, ceva a la „vivat ... zece luni de zile, până să băgăm noi de seamă... Mușterii mulți... l-ai ras, i-ai tras dunga, te culci pe urechea aia, și nu-i mai ții altă socoteală. Într-o sâmbătă seară, vine spițerul, și nu știu cum din vorbă, — era lume multă în prăvălie, — lui d. Nae i se pare că spițerul cere un bilet, și-mi zice ... La ieșire se lovește cu Mița, care intră foarte agitată ) A! pardon, madam!... SCENA II IORDACHE, MIȚA MIȚA: Iordache! Unde e Nae ? IORDACHE: Nu știu; a plecat de azi-dimineață și până acuma nu s-a mai întors. Trebuie să vie, ca să mă pot duce și eu la masă. MIȚA ( trântindu-se pe un scaun ) : Am să-l aștept și eu ... ...
Ion Heliade Rădulescu - Calul, vulpea, lupul
... coadă măciucheată, vrun cap pletos și mare, E roșu, pătat, negru, gălbui? Ce piele are?" [1] "D-istoria naturii o știi că n-am habar, Nu mă cunoști de dascăl, geambaș ori maimuțar. La ce mă-ntrebi, cumetre, nu mă pricep de loc: Îți spui că-i «ăla mare, un frunteș dobitoc»." Așa vorbea-ntre ei Meseriașii mei; Și-n sfatu-nsuflețit Nici ... e vicleană, Și viclenia zboară; O ia după poiană, Prin tufe se strecoară Și iese înainte, când calul se oprește, Și-ncepe să-i vorbească, nu aspru, ci vulpește: "Stăpâne, plecăciune! Sunt roaba dumitale. Ești slobod și e jale Cu-atâta-nțelepciune Să umbli preste câmpuri. Îți spun, drept datorie, Că ... vorbe vulpea îndată o sfeclește, În laturi cam privește, Încet coada își strânge, se trage la o parte. "Cât pentru mine, zise, vă spun că nu știu carte, Căci răposata mamă, fiind cam scăpătată, Și tata, fără slujbă, la școală nu m-au dat; Iar domnul lup se trage din casă lăudată, Și cartea, câtă este, de rost o a-nvățat." Domn lupul, greu ...
Titu Maiorescu - Despre progresul adevărului în judecarea lucrărilor literare
... părerile altora despre înțelepciune decât cu îns[...]nțelepciunea. La noi, ce e drept, se scrie mai puțin, dar tot se scrie câte ceva; și poate nu se va găsi de prisos ca să ne întrebăm odată într-un mod mai general: pentru ce scriem? Scriem pentru a ne răspândi gândirea mai departe decât o duce vorba. Vorba nu poate trăi mult nici în timp, nici în spațiu. Rostită acum, ea amuțește apoi: auzită aici, ea se pierde acolo. Uneori o prinde cel ce ... a scrie frumos și ceea ce îi condamnă să rămâie totdeauna mediocri este tocmai mărginirea personalității lor la interese exclusiv individuale. Prin negura egoismului nu străbate lumina adevărului, nici căldura frumosului. Așadar, entuziasmul impersonal, iată semnul hotărâtor al celor chemați! Măsurată la această scară, cea mai mare parte a literaturii zilnice nici nu merită să existe, nici nu poate exista; și dacă se pare astăzi a fi, se vede mâine că nu este și rămâne ca cum n-ar fi fost. Să restrângem, prin urmare, cercul cercetării noastre la literatura în propriul înțeles al cuvântului și, după ...
... Vai de mine!... de-abia însurat ș-o și uitat cărărușa casei? SUZANA: Apoi, de când poruncile aieste nouă care curg pe nică, pe ceas, nu mai are cap omu să-și mai vadă bordeiul. Când îi la subprefecătură, când la cășărie... CATRINA: La cășărie?... la stână? SUZANA: Ba nu, fa, la sameșu cel cu cășăria. Ia păcate! CATRINA: Și tu rămâi cuc pe prispa casei. SUZANA: Și torc pân’ ce nu mai văd bine; dar voi? CATRINA: Noi? Nu mai înțelegem ce-o pățit oamenii noștri, că nu mai sunt ca mai-nainte veniți de-acasă. Spun lucruri de pe ceea lune. Mai ieri, bărbatu-meu era cu chef și se lăuda că mi-o cumpăra malote de covenție. Ce să fie aceea, Suzano? SUZANA: Cică-i o ... grăiește cam de peste deal. TOADER: Apoi dă, ce să-i faci? A învățat carte la Brașov. SUZANA: De-aceea vorbește brașovenește? TOADER: Nu știu, că eu nu-l înțeleg. Dar să vezi, nevastă, altă belea! Mai deunăzi vine jăndaru c-o hârtie în care se poruncea să serbăm cu solenitate ziua onomastică a lui sfântu... ...
Mihai Eminescu - Andrei Mureșanu (Tablou dramatic într-un act)
... țipă-n doliu, ce liră jalnic cântă?... Sunt eu!... Privesc trecutul, și-icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. Și gândul meu nu poate să rup-acea perdea, Ce-ascunde viitorul teribil după ea. Cântarea? Cea mai naltă și cea mai îndrăzneață Nu e decât răsunet la vocea cea măreață A undelor teribili, înalte, zgomotoase A unui râu, ce nu-l vezi.  Sunt undele de timp Ce viitoru-aduce, spre-a le mâna-n trecut. Deși privesc nainte-mi noaptea bătrână suptă ... ducă greul, astuții să domnească... La ce-ar fi-atuncea lumea în două împărțită? La ce-ar esista proștii  și iar la ce șireții? Nu merită nătângii să fie stăpâniți? Nu vezi că stăpânindu-i le împlinești dorința? Mai de dorit ce soartă pot ca să aibă-n lume Decât să-i ducă-n turme sunetul unui nume? Ei nici nu-s pentru alta decât ca să trăiască, Să moară-ntru-mplinirea unei deșertăciuni. Și-apoi nu vedeți voi Că ei admiră toate ce le-aduce pieire? Omoară fericirea unui popor întreg, Liniștea unui secol și ești numit erou. Beată de bucurie ...
... oricine cu permisiunea sa. Timpul și-l petrece înotând continuu 23 de ore, însă numai în direcțiunea nord-sud, de teamă de a nu ieși din neutralitate. În ora liberă ce-i mai rămâne se inspiră de la muze cu bocanci. A reușit în curând să ne dea o nouă îndrumare în politica noastră externă, emițând ... iubitului său unchi să o libereze din pension și să fie acasă la câmp… Încurajată că a fost atât de ușor satisfăcută, ea nu pregetă mai târziu să ceară să i se garanteze și accesul la mare. Gayk atunci, drept orice răspuns, sări brusc asupra ei și o ciuguli de nenumărate ... se mai trimitea de neutri nici fasole, nici benzină. Primul schimb de prizoneri îl făcură la casa Teatrului de operațiuni, obținînd pentru el prețuri modeste. După aceea conveniră să încheie o pace rușinoasă. Gayk își luă angajamentul să renunțe pentru totdeauna de a mai ciuguli pe cineva, mărginindu-se de aci înainte numai la câte o litră de grăunțe ce se obliga nepoata să-I aducă zilnic sub garanția ... amândoi rămaseră pe deplin satisfăcuți, căci o clauză secretă a tratatului le dădea dreptul să-și poată ridica fiecare pe viitor cât va putea
Ion Luca Caragiale - Educațiunea sentimentală la vite
... ia înainte și să aducă laudele pe cari noi ne simțim datori a le aduce d-lui administrator al domenielor coroanei. Dar să nu fim adulatori cu un bărbat, care nu poate suferi adulațiunea! să nu facem reclamă unui personaj așa de sus-pus, care, știm bine cu toții, n-a umblat și nu umblă după reclamă; și să venim d-a dreptul la fapt — faptul va vorbi de sine. Iată. Un negustor econom de vite a ... Câte parale? întrebă negustorul. — Un franc kilogramul, i se răspunse. Negustorul, om fără educație sistematică, crescut pe alte vremuri și locuri, zice: — Apoi, nu vreau să-l tai... îl iau de prăsilă. — Nu face nimica; dacă-l iei, poți face ce poftești cu el; noi ți-l dăm pe cântar. — Foarte bine. Îl trag pe tăurel la ... am crescut... asta e vită cu educatie de familie... Glumesti cu dorul de mamă?... Dacă-i așa educația lui! — Mie mi-e frică să nu fie mai mult educația cântarului. — Domnule! nu ...
Dimitrie Anghel - Nicolae Iorga (Anghel)
... Amintindu-se figura lui și cercetîndu-i-se opera, povești vor umbla desigur, viață matusalemică îi vor dărui unii, puteri supraomenești, alții, căci altfel nici nu s-ar putea înțelege, dacă nu l-ai fi cunoscut și nu l-ai fi văzut cum lucrează, cînd ar fi putut să cristalizeze atîta muncă. Povești vor umbla desigur, ca de alt rege asirian se va ... se bucura pe atunci de prieteșugul solitarului, și acela era un tînăr cu mustața blondă, spînatic la față și cu ochii albaștri. Acela singur va putea povesti mai tîrziu amintirile vremilor acelora... Simplificat de plete și cu apostolică și încîlcita barbă, l-am regăsit mai tîrziu la "Sămănătorul". Răposata revistă trecea pe atunci printr-o criză, căci numai din crize — afară bineînțeles de epoca subvenționată de minister, cînd erau ... cunoaște stavilă, avîntul neînfrînat care te duce la baricadă. El, însă, n-a făcut gestul acela care i s-a atribuit mai tîrziu, ci cu vorbe domoale și liniștitoare a povățuit pe toți să se întoarne acasă. Elocvența însă nu cunoaște frîu și elanurilor tinere nu
Antim Ivireanul - Cazanie la Vovedenie Bogorodițe noemvrie 21
... sta mulțimea norodului, întru a dooa despărțitură sta arhireii și preoții, iară întru a treia despărțitură era Sfânta Sfintelor, întru care nu putea să între nimenea, fără numai arhiereul, într-un an o dată, de tămâia locul acela și să ruga lui Dumnezeu pentru mântuirea lui și a ... înflorit al lui Aaron și năstrapa cea cu mannă și cădĂ©lnița cea de aur și lada legii. Iară eu pociu zice că să numiia mai vârtos Sfânta Sfintelor nu pentru căci era stătătoare într-însa numai cĂ©le lucruri trecătoare, carele închipuia multe taini ale besĂ©ricii noastre, ce și pentru căci s-au ... lacrămi, dintru adâncul inimii lor, stăpânului firii, ca să facă milă cu ei, să le dezlĂ©ge sterpiciunea și să le dăruiască roadă pântecelui lor; nu doară pentru ca să le rămâie după moartea lor feciori să-i pomenească, după cum pohtesc oamenii acești de acuma, sau să le moștenească moșiile ce numai cu făgăduială ca aceia ca, de vor naște vreun prunc, au parte ... lui Dumnezeu și alta că au câștigat această roadă blagoslovită cu multă durere de inimă, cu multe rugăciuni, cu multe milostenii și cu multe lacrămi, ...
Grigore Alexandrescu - Polovraci
... din dreapta: acum trebui, după o expresie țărănească, să ne luăm inima în dinți, căci poteca era râpoasă și așternută cu pietriș, care, la cea mai mică mișcare, se pornea în prăpastie. Aci un pas greșit sfârșește o viață. Ne țineam dar cu multă greutate de colțurile pietrelor și chemam în ... făcliilor, luau o formă de figuri omenești. Ici se vedea un grup de copii, ce părea a se îndeletnici la lucrările vârstei lor; mai încolo alte ființe care se împărtășeau de om și de hiare, fauni, sau silvani care se ascund după o coloană piramidală. Înaintezi, și aceleași figuri parcă au trecut înainte ca să te aștepte; unele îți râd, altele, cu un aer misterios, îți fac ... posomorâte sau zâmbitoare, după cum le privești, de aproape sau de departe, la lumină sau întuneric; toate îți cuprind cu putere simțirile, și omul cel mai fără iluzii se crede transportat într-o altă lume. Ca să lăsăm un suvenir de vizita noastră, ne scriserăm numele pe o coloană care lucea ... acelea ce licăresc dimineața pe un mal de zăpadă. Dar picătura muntelui, adăugând piatră peste piatră, va șterge cu încetul acele nume; sau, de vor ...
Ion Luca Caragiale - Boris Sarafoff
... onoare că nu-l mai întreb nimic, și mi-a promis negreșit să dejuneze aci cu noi: trebuie să vie! peste putință să nu vie!... Câte ceasuri sunt? C.: Două fără douăzeci!... (dezolat:) Nu mai vine! A. și B. (dezolați): Nu mai vine! C. (cătră D.): Pentru ce n-ai stat la ușe, să-l iei în trăsură când a ieșit? D. (dezolat): Am stat ... a uitat jos carta de vizită . - Ce-i de făcut, să punem mâna pe ea? - Bine să-i fie lui d . judecător! Vezi? daca nu fugea de noi și venea să dejunăm împreună!... Vezi ce a pierdut! - Și dobitocul de D . aleargă cine știe pe unde după dumnealui! - Atât mai rău pentru ei! și atât mai bine pentru noi! - Ce-i de făcut? - Ce-i de făcut? - Ce-i de făcut? Toate aceste replici se urmează pe șoptite foarte repede, pe ... să s-aplece spre piciorul din stânga al scaunului, și-l împinge binișor, dar cu destulă putere, la o parte. N-a trebuit mai mult decât trei-patru secunde, ca să se săvârșească această manoperă . Tipul se așază la loc pe scaunul lui, de astă dată cu