Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru I(CEEA) CE
Rezultatele 641 - 650 din aproximativ 1462 pentru I(CEEA) CE.
... aminte și împrejurările. (Era pe vremea...) Câteva... stai la îndoială. Iată una pe care vrei s-o citești de zece ani și nu știi pentru ce n-ai reușit încă, cu toate că o ai în bibliotecă. Pe aceasta, deși ilustră, ai ocolit-o necontenit. De ce?... Câteva, mai interesante, ai să le comanzi cu siguranță. Le însemni cu o cruce. Pe cele mai importante, cu două. De la o vreme observi ... micile stațiuni ,,balneare" și ,,climaterice" toată lumea asta, și mai cu seamă femeile. Neavând nici o ocupație și lipsind aici clasa de sus care să-i comprime și să-i pună la locul lor -- ca păpușile cu resort când închizi capacul --, acești mici burghezi se simt în adevăr boieri. Senzația de clasă nu-i o stare de suflet absolută. Rezultă dintr-un raport. (Admirabilă tautologie!) Un militar de un grad inferior trece în fiecare zi printr-un sistem ecosez ... a oprit trăsura. Se ducea la Mănăstirea Neamțului. Avea lângă el o femeie și patru fete. Oricât ai fi de spiritual și demonic, ceea ce nu-i ...
Vasile Alecsandri - Constantin Negruzzi (Alecsandri)
... Vasile Alecsandri - Constantin Negruzzi (Alecsandri) Constantin Negruzzi. Introducere la scrierile lui de Vasile Alecsandri Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 Note I Pentru a judeca și a prețui meritul unui autor, trebuie a cunoaște bine timpul în care el a ... va părea fabulos în ochii oamenilor tineri din generația actuală; însă mulți sunt încă în viață care îl vor recunoaște și-l vor declara exact. Acel tablou arată societatea semiorientală în care C. Negruzzi s-a găsit rătăcit chiar la primii pași ai juneții sale, el, ce avea o inimă fierbinte și un spirit luminat de razele soarelui occidental. II În capul guvernului un domn ieșit din monstruoasa împreunare a suzeranității ... atât de absolută, încât dacă s-ar trezi din morminte toate nenorocitele victime care au pierit în schingiuri aplicate lor fățiș, ne-am înspăimânta de acel nour de umbre sinistre ce au rămas nerăzbunate! Și însă... oamenii care comiteau acele delicte și crime nu erau răi la suflet, nu erau cruzi în natura lor, ci, din ... ...
Ion Luca Caragiale - O blană rară
... criză... o nouă combinație ministerială... adunarea unui grup parlamentar... și o tânără slujnică unguroaică servește domnilor ceaiul — și face patul domnului... mai știu eu ce? Doamna elegantă a intrat în salon. Un vârtej de tineri din lumea mare au dat năvală împrejuru-i, ca tot atâți fluturi de noapte, ce s-ar repezi orbește asupra unei lămpi aprinse deodată într-o pădure întunecoasă! Ce triumf pentru frumusețe! Și frumusețea e lumină! Ce vârstă să aibă doamna Cuțopolu? O, doamne! Femeile n-au decât vârsta pe care o arată — minus cât nu le convine. Dar e tânără ... de viața prozaică și greoaie a unui arendaș, ea nu spera să-și vază încununat sacrificiul așa degrabă. Cine o hotărâse să facă acel sacrificiu? Necazul... Căpitanul... Mișu ! „Ah! Mișule, poate că să mor!" iată ce și-a zis ea, într-un moment de desperare amestecată cu dispreț. Îl iubise pe Mișu! pe acel nenorocit! Amorul ei nu fusese considerat de omul acela decât ca prilejul unor plăceri brutale și stupide! Amor și înjosire! „Nu! nu mai voi ... primul moment n-a vrut să crează că-
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda III
... pre cer vă jură al său prieteșug, Fugiți de-a lui cuvinte căci sunt otrăvitoare, Și vă menesc un jug. Când inima năuntru i s-ar putea străbate, Atunce s-ar cunoaște ipocritismul său, Deși s-arată-n față având simțiri curate, Dar sufletu-i e rău. El nu se cârmuiește decât de a sa voie, Cu orice-ndatorire nu-i intri în favor. Nu așteptați la dânsul vrun sprijin la nevoie, Sau vreun ajutor. De va vedea la altul un lucru ca să-i placă Înfierbântat de pizmă e-n stare a crăpa, În vecinic neastâmpăr nu știe cum să facă, Să-l poată căpăta. Când poate ... el nu mărginesc, De-a limbii lui viclene iuțeală veninoasă, Cu toții pătimesc. Acela numai care norocul îl păzește De n-are cunoștința-i nu e ținut de rău; Dumnezeiescul nume acel om nu hulește Căci n-are Dumnezeu. Cerescule părinte! Tu cârmuiești zidire Acea alcătuită cu însăși mâna ta; De a ipocriziei vicleană plăsmuire ...
Ștefan Octavian Iosif - Lenore (Iosif)
... La dânsul nu te mai gândi, Și-l vei uita cu anii, Când el răsplata-și va găsi În ghearele Satanei! — Ah, mamă, ceea ce-am pierdut Pierdut rămâne, mamă! La ce, la ce m-am mai născut? O, moarte, vino, ia-mă! Mâini! În zadar vă frământați; Ochi! în zadar mai plângeți. Ah, viața mea! Lumina mea! Apuneți ... frâu Nu știe, vai, ce spune! Ascultă, fată, sfatul meu! Te du la mânăstire Mireasa fără de noroc În cer găsește mire! — Ah, mamă, ce mi-e cer și rai! Ah, mamă, ce mi-e raiul? Cu el, cu el e raiu-ntreg Și fără Wilhelm, iadul! Nici nu mai vreau să cred nimic, Nimic din câte-mi ... — Cling-cling-cling, fără veste... Și de la ușă, lin de tot, Vin șoaptele aceste — Veghează încă, draga mea? Lumina nu e stinsă? Ce face porumbița mea? E veselă sau plânsă? — Ah, Wilhelm, tu!... Așa târziu?... Vai, ce dureri cumplite! De plâns mi-e sufletul pustiu... De-unde vii, iubite? — Noi noaptea doar plecăm la drum, Când zările-s senine. Și tocmai ... La dreapta și la stânga lor, Pe drumul nins de lună, Cum zboară dealuri, văi, câmpii! Greu podurile sună! — Urra!... E luna sus... Urra! ...
Gottfried August B%C3%BCrger - Lenore (Iosif)
... La dânsul nu te mai gândi, Și-l vei uita cu anii, Când el răsplata-și va găsi În ghearele Satanei! — Ah, mamă, ceea ce-am pierdut Pierdut rămâne, mamă! La ce, la ce m-am mai născut? O, moarte, vino, ia-mă! Mâini! În zadar vă frământați; Ochi! în zadar mai plângeți. Ah, viața mea! Lumina mea! Apuneți ... frâu Nu știe, vai, ce spune! Ascultă, fată, sfatul meu! Te du la mânăstire Mireasa fără de noroc În cer găsește mire! — Ah, mamă, ce mi-e cer și rai! Ah, mamă, ce mi-e raiul? Cu el, cu el e raiu-ntreg Și fără Wilhelm, iadul! Nici nu mai vreau să cred nimic, Nimic din câte-mi ... — Cling-cling-cling, fără veste... Și de la ușă, lin de tot, Vin șoaptele aceste — Veghează încă, draga mea? Lumina nu e stinsă? Ce face porumbița mea? E veselă sau plânsă? — Ah, Wilhelm, tu!... Așa târziu?... Vai, ce dureri cumplite! De plâns mi-e sufletul pustiu... De-unde vii, iubite? — Noi noaptea doar plecăm la drum, Când zările-s senine. Și tocmai ... La dreapta și la stânga lor, Pe drumul nins de lună, Cum zboară dealuri, văi, câmpii! Greu podurile sună! — Urra!... E luna sus... Urra! ...
Ion Luca Caragiale - Noaptea învierii
... o mișuială, o forfoteală, o fierbere, o pornire de trai proaspăt: muguri verzi, flori de toate firile de tort ale curcubeului, musculițe șăgalnice, gândaci nebunateci... Ce viață și ce veselie în totul și în toate... Totul trăiește, toate se bucură. O! primăvară, junețea anului! O! junețe, primăvara vieții! O! nouă și sublimă antiteză! Și ... doi tineri altruiști, el în egoismul său înțelegea instinctiv că, în organizația actuală, care e încă foarte departe de idealul lor sublim, Gheorghe poate să-i facă peste noapte ceea ce tâlharii ceilalți făcuseră dimineața trecută la tactul poștii... De aci, îndată după plecarea dilijenții rămânând singur, pe înserate, fricosul jidan intră într-o grijă omorâtoare ... să deschiză poarta de perete, și să intre la jidan, să-l apuce în culcuș. La această închipuire jidanul, care urmărea dinăuntru, dârdâind de groază, ce se petrecea afară, fu coprins de toți fiorii: era pierdut! era față-n față cu moartea neîmpăcată, moartea pe care nu forțe inconștiente i-o preparau cu toată rafinata cruzime de care numai omul este capabil. Care va să zică, e prins în laț, în laț!... "În laț! Iehova ... alta îi rătăciseră mințile... Nebun! căci atunci când propria lui balabustă și toți țăranii, care, natural, de la Înviere veneau la cârciumă, l-au întrebat: "
... împărțise nici în rai. — Lucrul acesta îl șoptise o ciocârlie care, la răsăritul soarelui, ducea totdeauna lui Dumnezeu câte o sămânță din fiecare floare ce creștea pe pământ, să o păstreze, Preasfântul, pentru răsad. Până la amiază trandafirul se acoperi întreg cu flori. Drumeții treceau și rămâneau locului, puneau mâinile ... rupă câte o floare. După câteva zile trandafirul se mâhni: el se-mpodobea și oamenii îl despuiau. „Uite, își zicea, spinul de lângă mine. Ce nalt e, ce chipeș, și nimeni nu-l atinge; și pe mine mă dezbracă toți de frumusețile mele.â€� Un stigleț, care tocmai atunci se așeză pe o ... că-ntr-adevăr spinul avea ghimpi. Și nu mai pregetă: se rugă îndată lui Dumnezeu să-l acopere și pe dânsul de ghimpi, ca să-i păzească floarea. „Vezi, își zise Atotstăpânitorul, era dat ca pe pământ să nu rămâie ceea ce numai în rai trebuia să dăinuiască.â€� Și, bucuros, îndată a făcut semn și tulpina lucie s-a acoperit de ghimpi ... că prea nu-l bagă nimeni în seamă. „Uite cum se închină toți tradafirului, și mie nimeni.â€� Și se rugă de Dumnezeu să-i ...
Dimitrie Anghel - Reveria unei statui
... birje grăbite cu cai fantastici, chipuri străine de jidovi adulmecînd după chilipiruri au început să roiască spre vechile curți unde ținea el sfat odată. Și i se păru parcă ciudat că nu mai vede nimic din vechile ziduri cu metereze ce împrejmuiau curtea, că nu mai vede turnul străvechi de la poartă cu clopotul lui și cu străjerii de pază, și, uimit, căuta iarăși să-și ... de vînt, se îngeamănă și se despletesc, și un nor gros de fum, ca o cortină, se lasă peste această vedenie. Și meșterul amintirii, după ce perdeaua de fum s-a dat într-o parte, a prins să-l clădească din nou mai frumos și mai mîndru ... tot alți boieri se adună în sălile mari la sfat. Dar geana de foc ca un blăstăm din veac în veac aleargă sub streșini, pînă ce din palatul străvechi n-a mai rămas piatră peste piatră. Și acum, în clădirea sinistră ridicată îndărătul lui, în clădirea aceea unde necurmat ... se adună acuma și se strecoară misiții, iată lumea pe care o aduc valurile vremii. Piatră peste piatră n-a mai rămas din
... pe el îl cheamă Ion; că mai are o soră gemenă, cu care de mititel nu s-a putut împăca; iar părinții, văzându-i că necontenit se ceartă, și, cu cât cresc, din ce în ce mai rău se ocărăsc și se bat pân' la sânge, i-au gonit pe amândoi de-acasă, să se ducă-n lume, unu-ncoace, altu-ncolo, încotro i-o lumina Dumnezeu; că soră-sa a avut noroc; iar el, ba: ea a ajuns procopsită, doamnă mare, primită pe la ... pot stăpâni... mă reped ș-o apuc de piept... Chiar aseara am avut o întâmplare cu dumneei... M-au bătut ei, prietenii dumneei, strașnic, nu-i vorbă... halal să le fie!... așa mângâietură, n-am ce zice, de mult n-am mai căpătat; dar... nu-mi pare rău; încai mi-am sărat sufletul — i-am dat eu dumneei ce i se cuvenea... Pe urmă, după ce soarbe din bărdacă, povestește, cui are vreme să-l asculte, întâmplarea. Ieri, plimbându-se pân cetatea de scaun, a auzit sunând trâmbițe; a ... mai tare Ion — să mă iertați, dar sunteți toți niște... — Niște
Constantin Negruzzi - Sobieski și românii
... măria sa atât de tare. Auzind aceste, leahul s-au făcut foc de mânie și dasă acum poroncă să împușce, când unul din hatmanii lui i-au zis nu știu ce. Cum îmi spunea oamenii, i-au zis că nu se cade să facă așa lucru, să strice casa Domnului și altele multe. Îndestul că l-au înduplecat să deie pace ... apoi, după ce am văzut că dușmanii și-au luat drumul spre țara lor, am apucat de-a dreptul piste codri... Dar oare ce buciumă străjerul? — Fă-i semn să se coboare de pe zid, și să vie încoace. Nu trecu mult și plăieșul de strajă viind, spuse că o oaste mare se ... auzit noi, și tot nu ne-am spăriet. Mai bine măria sa și-ar căuta de drum și ar da pace unor oameni care nu i-au făcut nimică. Cetatea n-avem gând să i-o dăm cu una, cu două, macar că nu sunt în ea nici averi, nici merinde. Tot ce-i putem da este plumbul din pușce, pre care i ...