Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU BINE
Rezultatele 641 - 650 din aproximativ 944 pentru CU BINE.
Alexandru Vlahuță - Inter arma...
... lumină, Pe sufletul întunecat de ură Al bietei noastre lumi, de patimi plină. Și cîntecul zbura din gură-n gură, Și omul se simțea mai bine cîntîndu-l... Deodată toți să murmure-ncepură: "De ce nu se coboară și ea-n rîndul Mulțimii ce de veacuri o ascultă? Prea șade-n ... atunci Prostia zise Răutății: "Tu arme ai, eu am oștire multă, S-acea prieten-a singurătății Va trebui să ni se-nchine nouă !..." Cu urlete, la porțile cetății. S-au năpustit puterile-amîndouă. Tac vechile cîntări înfricoșate, — Mulțimea cere-o poezie nouă... Tu dormi, senino,-n veșnica-ți ...
George Topîrceanu - Eminescu și epigonii lui
... žaceluia care a fost ziaristulâ€� Eminescu. Acum, în preajma reformelor, când și poetul este la modă, s-a găsit că e bine să se amintească în mod concret conservatorismul lui teoretic. Facem o reflecție banală: Ce bine ar fi fost dacă, cu jumătate din banii cheltuiți acum pentru bustul „aceluia care a fost ziaristulâ€� Eminescu, s-ar fi ușurat atunci existența chinuitului ziarist! Și ... senzațional și reclamă a făcut pe unii biografi să dea în vileag — nulla ratio — chiar și acele scrisori care conțineau pasagii cu desăvârșire intime și rușinoase. Ba ceva mai mult. Inocenții biografi nu s-au mulțumit să fie singuri ridicoli cu comentariile și extazul lor în fața prieteniei curate dintre Eminescu și Veronica, pe timpul cât trăia Micle. Ei au reprodus, fără nici o necesitate , o ... alături de o scrisoare din același timp, în care Veronica se adresa amicului ei: „Mițicule, dacă vii la Iași, voi fi atât de blândă cu tine și te voi legăna pe brațul meuâ€�... S-a bovaryzat astfel, din prostie, un om cu ...
... 7. Dl Sadoveanu e cel dintâi cântăreț al pământului țării sale, vreau să zic că nimeni nu e legat ca dânsul, prin atâtea fibre tainice, cu sufletul acestui pământ, cu câmpiile lui, cu apele lui, cu oamenii lui, -- cu tragedia lui. 8. Arta [...] are menirea să prindă, să imobilizeze o clipă din viața capricios fugară și s-o fixeze, pentru totdeauna, prin formă. 9 ... 31. ... dacă oamenii se strică prin cărți, se strică puțin și prin cărțile lipsite de talent, căci atunci nu-s impresionante, și prin cele scrise cu talent, căci atunci emoția estetică luptă cu oarecare șanse în contra senzațiilor de ordin inferior. 32. ... nici un moralist, oricât ar pretinde el că zugrăvește pe ,,om", nu zugrăvește în realitate decât ... uitare, rămâne în circulație numai opera lor bună -- și ei devin din nou mai mari. 41. Într-un roman, un personaj principal trebuie redat complet, cu calitățile și defectele lui, pentru că romanul trebuie să dea complet ceea ce dă: un mediu, un tip, o problemă etc. Nuvela dă felii din ... acestea. Într-o nuvelă, un om apare numai în aspectul sau în aspectele necesitate de temă sau de intrigă. 42. Actul creației poetice arată mai
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Odinioară
... grânar, s-a schimbat în moș cutare, de unde și până unde un bujor de fată, să o fi sorbit într-o lingură cu apă de dragă ce-ți era, să te pomenești cu ea zbârcită, cărunțită, apoi albă-colilie. Așa curge vremea, și pe noi nu ne lasă în urmă, ci ne târăște cu ea până la hotarul vieții. Ne așează frumușel pe două scânduri, ne întinde pe deasupra o pânză albă cu cruce în mijloc, ne stropește cu vin și cu untdelemn. Bulgării și țărâna cad și astupă. Și tot vremea din mușuroi face neteziș, surpă crucea de la cap, bătătorește locul și acoperă cu bălării cel din urmă locaș al nostru. Ei, câte se duc cu zilele și ce triste minuni ni se arată de ieri până azi! Câte ne mai așteaptă de azi până mâine! În curtea bisericilor vechi, cruci ... vezi mândrețea de-odinioară. La marginea capitalei, departe de zgomot și de făpturile pizmașe, între oraș și ogoarele țărănești, se întindea, înflorind, mahalaua grânarilor. Mergea bine de la Dumnezeu. Unde își punea creștinul vatra, se prindea pe tălpoaie neclintite. Casele văruite se afundau în grădini cu rogodele, veselia copiilor. Pe-alocurea viile se mlădiau, încărcate
Constantin Negruzzi - Sobieski și românii
... vrâstei, posomorât, gânditor, necăjit, și doi mai bătrâni. Tustrei în haine poloneze. În sfârșit venea duiumul oștei: trăsuri, bagaje, pedestrași, șleahtă pospolită, amestecați, în neregulă, cu steagurile strânse, cu capul plecat, cu armele răsturnate, cu întristarea pe față și cu durerea în inimă. Nu se auzea nici surlă, nici dobă, numai tropotul cailor, și pasul oamenilor ce abia se mișcau, pentru că de zece zile ... puțin. Vânătorul astfel înfruntat se trase rușinat și se sui pe ziduri. În vremea aceasta, oastea se apropiese. Regele trimise un ofițer ca să vorbească cu cei din cetate. Solul veni la poartă. Bătrânul îl salută de pe zid. — Bine ai venit, domnule, ce poftești de la noi? — Măria-sa regele Poloniei, mare ducă de Lituania ș.c.l.(urma titlurile), vă face cunoscut că să ... ștreang. — Spânzurați-i! Pe loc ostașii încungiurară pre plăieși, carii, depuind jos răniții, își făcură semnul crucii și, răzămându-se pe sănețe, se uitau cu nepăsare la pregătirile ce se făceau pentru moartea lor. Ofițerii priveau cu înduioșare această scenă. — Fie-mi iertat, sire, zise atunci Iablonovski, apropiindu-se cu ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Văduvele
... dinaintea caselor lor, furișează câte-o privire, și-ascut urechile, doar d-or prinde ceva, să alerge apoi să spuie că "ce e nu e bine", "s-a făcut lumea rea", "se dă răilor și umblă cu șoalda". Mama Iana și mama Ghira erau văduve. Mama Iana avea pe Irina, mama Ghira pe Răducanu. Atât rămăsese din două neamuri harnice, c-adusese ... fără porc, la Paște fără veșminte noi și la Moși fără doniți și ulcioare și pomană morților. Amândouă aveau de la răposați acareturi bune, așezate cu temei, să tot ție și să nu mai putrezească; ceva bani cheag, ogrăzi cu pruni și zarzări, grădini cu flori și legume, toate ocolite cu garduri-pleturi, să nu vezi prin ele, și umbrite cu streșini de mărăcini. Că după cum se sfătuiau între ele: "Omul e sărac numai când dorește ce nu are și nu se mulțumește pe ce ... fată? — Să dea Dumnezeu, cumătră! — Ce, n-ai luat seama cum se-nvoiesc ei? Apoi o veni vremea și s-or alege bătrânii cu bătrânii și tinerii cu tinerii. — Să dea Dumnezeu! — Că așa se primenește omenirea. Ca mâine o să te văd cu
Nicolae Filimon - Despre teatrul italian. Impresiuni din sezonul anului 1858
... 1858 Despre teatrul italian. impresiuni din sezonul anului 1858 de Nicolae Filimon Teatrul de operă italiană peste puțin va începe cursul reprezentărilor sale. Publicul așteaptă cu ansietate să auză pe artiștii aceia pentru care, cu toată criza monetară ce sfîșie societatea întreagă, au să plătească enormele prețuri stabilite prin contractul încheiat de guvernul principelui Ghica cu antreprenorul de astăzi, fără a se consulta abonații, precum se urmează în toate părțile lumii, unde teatrul și administrațiunea teatrală esistă în faptă ... mai reprezentat pă teatrul nostru, iar patru vor fi noi, alese din cele mai bune și împărțite cîte două de fiecare trimestru, combinindu-se reprezentarea cu o bună rotație spre a nu osteni publicul cu darea unei opere de mai multe ori etc. Art. 25. Din testul muzical al operilor ce se vor da, nu se va putea retracta nimic ... direcția teatrelor va aduce de oriunde va găsi, în socoteala antreprenorului și a chezașului, alt artist capabil în locul celui depărtat.“ Cu asemenea obligațiuni și cu un adaos aproape de o mie cinci sute ducați pe an peste ceea ce să da antreprenorilor de operă pînă acum, eram în drept a
Grigore Alexandrescu - Memorial de călătorie
... mai-nainte de voiajul nostru, își arăta părerea de rău că n-a putut să ne însoțească și sfârșea zicând că se mângâie cu ideea că literatura noastră se va îmbogăți cu vreo producție vrednică de... Neînțelegând tocmai bine spiritul celor din urmă fraze, convocai îndată consiliul meu obișnuit, care se compunea de mine și de Ioan Ghica, tovarășul călător și statornic părtaș al ... a poștă, numită Baciul, pe drumul Slatinei, era un om foarte glumeț; el avea vreo zece câini de o grăsime nepilduită, care ne-au primit cu lătrături vrednice de câinii cei mai vestiți în istorie. Contrastul grăsimii lor cu slăbiciunea cailor, din care aduseserăm cu noi numai cinci, ne făcu să întrebăm pricina, căci bănuiam că poate căpitanul, abuzând de puterea sa, împarte la câini nutrimentul ce se cuvine cailor ... pe mulți surugii, trecând pe acolo, lucru ce făcea totuna după părerea lor. Înșelați în iluziile noastre, căutarăm un loc unde să ne putem despăgubi cu somnul; un umbrar sub care se odihnise strălucita persoană ne servi spre aceasta. Ne flatam cu speranța că sub un asemenea acoperiș ne vom odihni mai ...
Ioan Slavici - Păcală în satul lui
... a mai făcut, ce mai știe... Aici trebuia dar să fie ceva la mijloc, și Păcală, în loc de a adormi, trăgea când cu ochiul drept, când cu cel stâng, ca să vadă cele ce se petrec în casă și împrejurul casei. Nici nu se înseră bine, și muierea începu să fiarbă, să frigă, să coacă, să gătească fel de fel de mâncări, și plăcinte, și un purcel fript, și o coastă ... când carul cu boii intrară în curte, toate erau în cea mai bună rânduială. Nu poate că Doamne ferește ce!... dar de! tot era mai bine să nu afle bărbatul. Văzându-se acasă, bărbatul, ca tot omul păgubaș, începu să se plângă, nevasta, ca toată muierea bună și credincioasă, îl mângâia ... îndemână, iar pielea cea de ju- nincă, marfa lui, toată averea lui, îi era la picioare. Bărbatul se cam mira că ce va fi având cu pielea, dar nu zise nimic. Al lui era bățul, a lui era pielea; treaba lui era ce făcea cu ele. Peste câtva timp Păcală iar trase una cu ...
Constantin Stamati - Vulturul și paingănul
... Ca a corbului aripă înnegrind până departe. Sumețul vultur de-aceste atunci mirându-se foarte: „O! Jupiter, au strigat, îți dau laudă, mărire! Cu cale de ai găsit, mie debilă zidire, Să-mi dai putere să zbor acolo unde gândesc Și pe toți să covârșesc, Și să mă învrednicesc ... „Tu ești fălos peste samă, iubite, această dată, Căci eu mai jos decât tine nu sunt nici de un grăunte.â€� Vulturul ia sama bine și vede adevărat, Deasupra sa un paingăn ce mreaja și-au rășchirat, Ca când vrea perdea să țese între vultur ș-între soare, Deci vulturul ... făcut, Să mă înalț așa tare, de unde mai apoi vrând, Să mă scobor iar la vale în alt fel n-aș fi putut Decât cu grumazul frânt.â€� „Este drept ceea ce-ai spus, Paingănul i-au răspuns, Însă eu de tine m-am aninat, Și fiind ascuns sub ... minunat, Și-naintea mea de-acum nu te făli altădată...â€� Atunci eu nu știu de unde se porni vifor deodată, Care suflă pe paingăn cu a sa mreajă întinsă, Prăvălindu-l jos de râpă, de unde el se suise. Eu nu știu dumilorvoastre, însă mie mi se pare ...
Ivan Andreievici Krâlov - Vulturul și paingănul
... Ca a corbului aripă înnegrind până departe. Sumețul vultur de-aceste atunci mirându-se foarte: „O! Jupiter, au strigat, îți dau laudă, mărire! Cu cale de ai găsit, mie debilă zidire, Să-mi dai putere să zbor acolo unde gândesc Și pe toți să covârșesc, Și să mă învrednicesc ... „Tu ești fălos peste samă, iubite, această dată, Căci eu mai jos decât tine nu sunt nici de un grăunte.â€� Vulturul ia sama bine și vede adevărat, Deasupra sa un paingăn ce mreaja și-au rășchirat, Ca când vrea perdea să țese între vultur ș-între soare, Deci vulturul ... făcut, Să mă înalț așa tare, de unde mai apoi vrând, Să mă scobor iar la vale în alt fel n-aș fi putut Decât cu grumazul frânt.â€� „Este drept ceea ce-ai spus, Paingănul i-au răspuns, Însă eu de tine m-am aninat, Și fiind ascuns sub ... minunat, Și-naintea mea de-acum nu te făli altădată...â€� Atunci eu nu știu de unde se porni vifor deodată, Care suflă pe paingăn cu a sa mreajă întinsă, Prăvălindu-l jos de râpă, de unde el se suise. Eu nu știu dumilorvoastre, însă mie mi se pare ...