Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA ȘI CUM

 Rezultatele 641 - 650 din aproximativ 1929 pentru CA ȘI CUM.

George Topîrceanu - Rapsodii de vară

... săpun... Cu mâinile sub tâmplă Cum stau așa culcat, Se-ntâmplă Un fenomen ciudat: Privirea mea distrată Prin negre rămuriști Mi-arată Doi ochi adânci și triști Și-n orice strop de rouă Văd două brațe, mici Ca două Picioare de furnici. Dar dacă o lăcustă, Din verdele talaz, Robustă Îmi sare pe obraz, - Din ochii mei dispare Mirajul interpus, Pe care L ... de flori. Se-ntreabă - ce să facă? Și făr-a pregeta, Ea pleacă Întins, la casa ta. Și nici nu bagi de seamă Cum pasu-i furișat Cu teamă S-apropie de pat, Ci doar treasari deodată Și parcă-ți pare rău. Mirată, Te uiți în jurul tău... Iar ea-ntr-un suflet vine Cu părul desfăcut La mine, Să-mi spuie ce ... atâtea ori Aleargă Pe drumuri lungi de flori. V Târziu, când peste lanuri Coboară spre câmpii Noianuri De umbre argintii; Când luminosul crainic, Luceafărul stingher Și tainic S-aprinde iar pe cer Și cu lumina nouă Sclipește ca un strop De rouă Pe vârful unui plop, Iubirea mea fugară De-abia s-a liniștit, Și-afară,

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VII

... înapoi aceea ce ai luat nedrept. Atunce l-a mea râvnă el mânios răspunde: Nu-i treaba ta, băiete, să dai bătrâne sfaturi! Și bine zice omul; eu încă n-am ajuns A iernii înturnare să văd de treizeci ori, Și nici un păr din capu-mi nu și-a schimbat colorul, Cum dar în așa vârstă să-ndrept eu barbe albe Și căzături cinstite ce poartă ochelari? Pre cei ce n-au în gură mai mult decât trei dinți, Țiu minte ciuma Moscvei, și spun ca de deunăzi, Campania și lupta la Cighirin [1] urmată? Aș răguși zadarnic vrând să le dovedesc Că mintea-n om nu crește cu lunile și ani, Cu toate că cercarea pre minte sprijinește, Și ce câștigă numai cu anii; însă vremea Nu dă esperiență la cei ce nu pricep A lucrurilor reguli; iar omul silitor La ea ... averi multe, Cu astă îngrijire noi numai ne muncim; Cum însă se petrece copilăria lor, La doi sau trei în minte abia le trece poate; Și

 

George Topîrceanu - Problema râsului și humorul românesc

... de om cuminte, poate fi foarte erotic, foarte senzual în plăsmuirile lui literare — ba uneori poate chiar să frizeze pornografia prin felul arzător, colorat și amănunțit în care descrie unele scene de dragoste și toate realitățile fizice ale erotismului, de care el pare obsedat. Și invers: un autor îndeobște cunoscut ca temperament erotic prin excelență, cu o viață plină de aventuri amoroase, scrie numai lucruri surprinzător de pudice și de caste, e foarte rezervat în expresii, ba uneori exclude cu desăvârșire amorul din opera lui literară. Un sentimental naiv în viața de toate zilele ... de Lautrec, traducătorul lui Mark Twain în limba franceză. „Humorul, zice acest autor, e o chestie de temperament. Fiindcă totul e să prinzi raționamentele și icoanele sub un unghi particular, ca acei pictori care găsesc atitudinea cea mai potrivită ca să-și așeze modelul într-o lumină nouă.â€� <...Ați înțeles d-voastră acum, din aceste cuvinte ale lui Lautrec, ce e humorul? Vă mărturisesc că nici ... clar ar fi ideea că humorul este o chestiune de temperament. Firește. Dar aceasta nu e o explicație, aceasta are numai aerul unei explicații... ca și ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira I

... că mulți în domni fălesc, Sfiindu-se, acele ce în supuși defaimă! Eresul, dezbinarea sunt fiicele științei. Mai mult mințește-acela ce e mai învățat, Și care tot citește curând se face-ateu. Criton trăgând metanii oftează și cârtește, Rugându-și sfântul suflet cu lacrimi umilite Să vadă câte rele de la știință vin, Cum oamenii printr-însa ades se rătăcesc. Copiii noștri care erau mai înainte Supuși și blânzi la toate pe calea mântuirii Pășeau ca și strămoșii, cu frică ascultând Idei și lucruri care nicicum înțelegeau; Acuma prin biserici scot scandal din Scriptură, Răstălmăcesc și cată să afle începutul, Pricina și sfârșitul; puțină cinste dând La tagma preoțească. Năravul acel bun Cu totul îl pierdură. Ei cvas nu vor să beie, Și n-ar mânca păstramă măcar orice le-ai face. Ei nu mai știu ce-i postul, și lumânări nu duc La sfintele biserici, cum fac creștinii buni. Socot că popii trebui să-și caute de slujbă, Iar nu să se îndese în trebi politicale; Și zic cum că aceia ce lume-au părăsit, Nu trebuie să aibă oriunde și moșii. Silvan o altă vină găsește-nvățăturii; Știința, zice, este a foametei pricină. Noi am trăit ...

 

Ion Luca Caragiale - Arendașul român

... iar? Arată-i-o dumneata. — Ba eu nu mă duc la el, că m-apucă de datorie. Țăranul se duce la târg cu chirie și dă o hârtie prefectului, jeluindu-se de încărcarea la datorie din partea arendașului și de bătaie. Prefectul nu-și mai vede capul de treburi, căci e aproape să se declare o dizidență în partidul local guvernamental, și dacă guvernul pierde câțiva partizani, pierde și el funcția și... are familie grea. Deci, recomandă subprefectului plângerea țăranului. Și subprefectul, având de regulat oarecare interese private cu arendașul, trimite pe țăran acasă, spunându-i că-l ajunge pe drum. Și-l ajunge în adevăr și-l și lasă. Sosind în comună, trage firește la arendaș. Mănâncă, bea bine, doarme un ceas, două, vine la primărie la braț cu arendașul și cheamă pe țăranul cu hârtia la cercetare. Îndată ce țăranul se ivește, arendașul, roșu de furie, începe să-i strige: — Opincarule, mămăligarule, țopârlanule, să ... de el și începe să-i care la pumni în cap. Subprefectul zice cu blândețe: — Cocoane Arghir, cocoane Arghir... Însă arendașul e prea mânios ca să-l audă. Dă înainte ...

 

Ion Luca Caragiale - Știe carte băiatu lui Papuca!...

... se pune băiatul pe răsfoială: o noapte întreagă consultă dicționarul favorit, citește, scrie, calculează, își sparge capul cu meditația, îsi revarsă în spirit toate amintirile, și geaba! Până la ziuă nu ajunge să dezlege problema: cum poate să umble speța bovină pe tavan ca muștele? A doua zi, fericita lui mamă, văzându-l obosit de atâta luptă cu dicționarul și aflând ce problemă îl chinuise toată noaptea, îi explică procopsitului tot misterul, și adică: când se făceau casele, bârnele erau trântite în ogradă; un bou al unui cărăuș, care aducea materiale, a comis o mânjitură pe ... bine într-însul elementele, că putea zice cu mândrie: Iacă-vă un bărbat!â€� Însă... Minunatul, strălucitul, faimosul sir John Falstaff a avut și el un cusur. Așa e soarta noastră, a muritorilor — mari ca și mici! Da, și sir John Falstaff are un cusur, și încă ce cusur! mic în sine, dar enorm, incalculabil în urmări! — un cusur care-l face să-și piarză toate calitățile, un cusur care-i nimicește cu desăvârșire memoria... ...

 

Antim Ivireanul - Învățătură cînd se face parastas

... parastas de Antim Ivireanul Un lucru peste fire văz în Sfânta Scriptură la a doaoa carte a Împăraților, în 12 capete și foarte mă face de mă minunez. Împăratului David i-au fost bolnăvit copilașul cel dintâiu, ce avea din Virsavea. Și, pentru căci se afla în nevoia morții, era pururea trist și mâhnit și nici mânca, nici bea, nici putea nimeni să-l mângâe. Iar după ce au murit, zice Sfânta Scriptură, îndată s-au spălat și s-au uns cu mirosuri și s-au îmbrăcat în haine luminate și, mergând în casa Domnului, au dat mulțemită lui Dumnezeu. Și eșind afară s-au ospătat și s-au veselit, de care lucru stau de mă mir, cum putu fi aceasta? Ca până era viu și bolnav plângea și să întrista și, după ce au murit, s-au veselit. Răspunsul acesta ni-l dă însuș David. Până era zice bolnav, mi să cuveniia să mă mâhnesc pentru ... cum iaste zis. Și de vrĂ©me ce și această cinstită cocoană ce să pomenĂ©ște astăz, cu cuvioasă slujbă besericească au viețuit în lume ca

 

Mihai Eminescu - Aur, mărire și amor

... dreptunghi de lemn de nuc lustruit, dar cari cu orice ocazie se puteau desface și întoarce astfel încât reprezentau un patrat îndoit, așa de mare ca dreptunghiul, îmbrăcat în postav verde. N-am nevoie să adaog că-n săltare găseai orișicând cărți și cridă. Am vrea să-i dăm a înțelege cititorului cum că acesta nu era un salon principal de paradă, căci într-acelea l-ar fi uimit luxul sau mai bine zis acea barbară superfluență de ... de veselă le povestea lucruri, pe care un arhimandrit n-ar trebui să le știe. Mai mulți ofițeri tineri, din acea clică de adiotanți domnești și de oameni fără nici o treabă cărora domnul le dădea, după naștere, un rang în armată și pe care ei le solicitau pentru ca să poată avea dreptul de a purta o uniformă bine tăiată și încărcată cu fir ca să se miște astfel cu mult succes împrejurul damelor, a căror imaginațiune rămăsese ăaprinsă*î de când plecase oștirea rusească. Damele erau frumoase ... din aceste două afecte în sufletul nostru este în sine considerabil. Pe secături însă nu se supără omul cuminte, pentru că n-are pe ce și

 

Mihai Eminescu - Diamantul Nordului

... piatra luminei gândirea i-apasă. De ani e pe cale... Se vede în fine Cuprins de pustiuri, de negură pline, Încet poticnește al calului pas, Și-n noapte departe se pierde-al său glas. El vede munți mândri, asupra cărora Pădurile negre nu știu aurora Și toate formează clădire înaltă De stânci ce grămadă stau una pe altă. Un munte e poartă și streșini păduri Și scările-s dealuri... În falnicii muri, Prin aspru arcate boltiri de fereastră, Priveai o lumină ca cerul albastră. Cum marea de valuri nu știe repaos, Astfel se frământă al norilor caos, O stea nu lucește pe bolta cea largă ­ Pornit ca de vânturi sirepul aleargă. Un tunet cutremură lumea-n temei. Venea parc-o oaste călare de zei... Cu-a lui erghelie-nspumată de ... scutură haina cea umedă, plină. Balconu-l privește și tare suspină. Zădarnic făcut-au ghitara paradă: IÅ„ez nici visase să vie să-l vadă. Și ce-i mai rămâne să facă săracul? În lac să privească cum joacă malacul? Mai bine prin tufe se fură cu pază... Ca nimeni s-auză ...

 

Mihai Eminescu - Diamantul Nordului (Capriccio)

... piatra luminei gândirea i-apasă. De ani e pe cale... Se vede în fine Cuprins de pustiuri, de negură pline, Încet poticnește al calului pas, Și-n noapte departe se pierde-al său glas. El vede munți mândri, asupra cărora Pădurile negre nu știu aurora Și toate formează clădire înaltă De stânci ce grămadă stau una pe altă. Un munte e poartă și streșini păduri Și scările-s dealuri... În falnicii muri, Prin aspru arcate boltiri de fereastră, Priveai o lumină ca cerul albastră. Cum marea de valuri nu știe repaos, Astfel se frământă al norilor caos, O stea nu lucește pe bolta cea largă ­ Pornit ca de vânturi sirepul aleargă. Un tunet cutremură lumea-n temei. Venea parc-o oaste călare de zei... Cu-a lui erghelie-nspumată de ... scutură haina cea umedă, plină. Balconu-l privește și tare suspină. Zădarnic făcut-au ghitara paradă: IÅ„ez nici visase să vie să-l vadă. Și ce-i mai rămâne să facă săracul? În lac să privească cum joacă malacul? Mai bine prin tufe se fură cu pază... Ca nimeni s-auză ...

 

Ion Luca Caragiale - Sărbători mâhnite

... înviat, gazdă bună ! - Adevărat a înviat, om bun ! mi-a răspuns femeia... Poftește ! Un argat mi-a luat calul și stăpâna m'a dus în casă. A ! ce chibzuită așezare de oameni cuprinși ! ce frumoasă casă, caldă și luminoasă ! și bogată, cum spune înțeleptul din vechime Ťnimica de prisos și toate cele de trebuințăÅ¥ ... și ce prietenoasă întâmpinare ! Iar stăpâna - ce mândrețe de femeie ! Ce înfățișare deosebită: cinste din creștet până 'n călcâie; liniște și armonie în mișcări !... și prestigiul acela al nobilității, cu atât mai strălucitor, cu cât vrea să se învălue în severă modestie ! - Iartă-mă, gazdă bună, am zis, că 'ndrăznesc ... îndelungă, a urmat gazda, și neclintita-mi nădejde în Dumnezeu au obosit parcă până la urmă pornirea potrivnicilor mei... Or fi ei mai puternici ca mine, dar pe semne au înțeles și ei că tot nu sunt atât de tari încât să mă poată nimici. Și-așa, am simțit bine că și ei au început să se pătrundă că trebue să-mi dea pace: să cinstească dreptul meu, cum și

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>