Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI CU
Rezultatele 641 - 650 din aproximativ 2100 pentru ȘI CU.
Titu Maiorescu - O cercetare critică asupra poeziei române
... și în strofe, totuși nu sunt și nu pot fi poezie, ci rămân proză, o proză rimată. Pentru a demonstra acest adevăr, demonstrațiune cu atât mai importantă cu cât din ignorarea lui multe din poeziile noastre nici nu intră în categoria operelor de artă, ci sunt proză stricată prin rime, vom intra în ... cuvintele ce le întrebuințează, aceleași imagini sensibile în conștiința auditoriului, ce trebuie să le aibă el în fantezia sa, are a se lupta cu o primă greutate foarte însemnată: cu pierderea crescândă a elementului material în gândirea cuvintelor unei limbi. La început cuvintele corespundeau unei impresii sensibile, și cine le auzea atunci își reproducea prin ele acea imagine materială din care se născuseră. Cu cât înaintează însă limba, cu cât experiența se întinde peste mai multe sfere și cuprinde cunoștința a tot mai multe obiecte de același fel, cu atât cuvântul ce le exprimă devine mai abstract, caută a se potrivi cu toată suma de obiecte câștigată din nou, pierde una câte una din amintirile sensibile de mai nainte și ...
Alexandru Macedonski - Rondelul orașului mic
... Alexandru Macedonski - Rondelul oraşului mic Rondelul orașului mic de Alexandru Macedonski Orașul mic te fură-ncet Cu ale lui tăcute strade, Cu oameni proști, dar cumsecade, Ce nici nu știu că sunt poet. Cu centrul intim și cochet, Și fără case cu arcade; Orașul mic te fură-ncet Cu ale lui tăcute strade. Prin umbra parcului discret, Nu se strecoară mascarade Și
Ștefan Octavian Iosif - Elegie (Iosif, 2)
... Ştefan Octavian Iosif - Elegie (Iosif, 2) Elegie de Ștefan Octavian Iosif În amintirea poetului I. Păun-Pincio O, scump prieten, mă gândesc la tine Și-s ani de când ai fost uitării dat; Nu știu de ce mereu în minte-mi vine Surâsu-ți bun și-atâta de ciudat. Și răsfoind azi răvășita-ți carte, Mă năpădesc, făcându-mă să plâng, Miresme dulci de flori și frunze moarte, Parc-aș străbate într-un veșted crâng. Parc-aș vedea iar toamna ce-ntârzie Pe lunca fermecatului Siret, Și-aud cea de pe urmă poezie Ce mi-o spuneai așa duios și-ncet. Prieten mort, ți-aduci aminte oare De zilele seninei primăveri, Când îndrăgeam un fluture, o floare, Ca doi șăgalnici și naivi truveri? Ori, rătăcind pe lună prin alee, Visam la vreo domniță-ntr-un castel, Balconu-mpodobit cu azalee Și scara de mătase către el? Ți-aduci aminte-acele sfinte zile Când dibuiam întâiul ritm din vers?... Tu te-ai oprit la colțul unei file ... De drumul spre mormânt de la spital, De steagul roșu ce-l purtau nebunii, Cari tot aveau pe-atunci un ideal! Căci inima ta nobilă și mare ...
Vasile Alecsandri - Ursita mea
... vesel îngerelul, Mult gingaș, tinerel! Avea cerești blândețe, Pe frunte-i dulci albețe, În ochii-i dulce foc, Ș-o tainică zâmbire, Ș-un suflet cu iubire, Ș-o soartă cu noroc. Eram eu încă june... Acea scumpă minune Era ursita mea! Așa avui eu parte Într-un castel, departe, A mă-ntâlni cu ... a mea țară, În urmă văzui iară Ursita ce-am iubit. Ș-acolo, fără frică, Pe Mare-Adriatică Gondola ne-a primblat, Și-n leagăn de iubire, Pierdut în fericire, Tot sufletul i-am dat! Pe soare și pe lună. Cu mine împreună A fost ursita mea... Așa avui eu parte, Într-un palat, departe, A mă iubi cu ea! * Iubitu-ne-am în lume, Plutind pe-a mării spume, Călcând pe verde plai, Și, lumii dând uitare, Cu-o lungă sărutare, Trecut-am lin prin rai, Dar într-o noapte lină O palidă lumină Se stinse în eter, Și îngeru-mi cu jale, Zburând pe-a stelei cale, Se-ntoarse iar în cer. Eram atunci pe mare... În dulcea-i legănare Muri ursita mea! Așa ...
Constantin Stamati - Înțelepciunea lui Solomon
... de piatră nu pot avea milă, Dar și răutatea e deșertăciune! Și apoi noi însuși în ticăloșie, Trăind dorim, cerem să câștigăm multe, Le avem, și-ndată altele mai cerem, Așteptând să moară clironomii noștri, Și ei iar, din contra, vor a noastră moarte, Când și avuția e deșertăciune! Deci pe acest luciu a mării vieții, Ne zbuciumăm groaznic în putrede luntre, Înotăm cu frică, prin furtuni și neguri, Și tragem de vâsle s-ajungem la țărmuri, Dar vântul se-ntartă, sfarmă luntrișoara, Și-n hiola mării ne aflăm mormântul, Apoi viața noastră nu-i deșertăciune? Omeneasca minte este de tot oarbă, Măcar că strămoșii ni se par filosofi ... este minciuna? Ce este-adevărul? Căci acest fel numai Cugetele noastre nu pot să greșească. Nu fiți la nimică aspri peste samă, Iertați nătărăii îngâmfați și mândri, Iertați neînvățații, iubitori de sine, Și făr’ de mânie cu greșiții voștri, Căci aceste fapte sunt gloria voastră, Iar acele rele, hulă și ocară. Iertând slăbiciunea celor cu prihane, Vă vor iubi cei slabi cu inimi curate; Și ...
Ion Luca Caragiale - Câteva cuvinte
... mâna pe ce-i cade din întâmplare sub ochi, având unul la mie sorț să dea peste o lucrare de seamă. Omul ia din grămadă și, la citirea unei secături literare, ori e amăgit cu totul, dacă e prea simplu, și ia secătura drept un talent, ori, dacă are bun-simț, rămâne nedomirit, zicându-și: dacă asta se cheamă literatură, apoi nu-i o artă literatura, e o secătură. Dar cine o să aibă răbdare și vreme — vorbim de public, nu de critici — să pescuiască în vastul nomol de publicațiuni actuale pe cea în adevăr bună? Și cum, dacă n-are priceperea și deprinderea făcute, o s-o știe prețui lucrarea cea bună când va avea norocul să dea peste dânsa? Iată rezultatul lipsei unei publicațiuni literare și ... inima și fără pretenții de preseanță, direcție sau orice fel de gloriolă toți acei ce țin o pană în mână nu pentru a-și bate joc de ea. Dăm la lumină foaia noastră, sperând că o dreaptă linie de purtare profesională ne va atrage încetul cu încetul sprijinul publicului cult iubitor de literatură românească mai îngrijită, și că, astfel, vom avea doar cu vremea alături cu ...
... George Coşbuc - Inima mamei Inima mamei de George Coșbuc după o legendă franceză Era băiat frumos la chip și blând, El a venit acasă azi oftând; Și mamă-sa, văzându-l supărat, L-a strâns la piept, pe ochi l-a sărutat Și-a zis, privind cu drag în ochii lui: Tu ai ceva pe suflet și nu-mi spui! Parcă te temi că-ți mustru gândul tău, De ce nu-mi spui? Nu vezi cât ești de rău! Și ea plângea, cum plânge fiul mic, Și-a plâns și el, și n-a răspuns nimic. Să-i spuie mamei! Da, când a plecat De la iubita lui, el revoltat Venea nebun și ... gândul că-ntr-o zi Această fată-l poate birui. Să-și piardă mama-n chip atât de laș, De doua ori să fie ucigaș! Și-a doua zi s-a dus și-a întrebat Pe draga lui, dar ea și-acum i-a dat Răspunsul vechi. și el gemea plângând Și nu putea să fugă d-acest gând Și ...
Antim Ivireanul - Precuvântare la gramatică
... lumina din soare, și ce este și sarea în mâncare; căci precum corpul fără de suflet mort este, precum soarele fără de lumină nu luminează și precum mâncarea nu e plăcută fără de sare, tot așa e și cetirea sau scrierea fără gramatică conducătoare. Căci dacă vrea cineva să știe firea literelor și silabelor, dacă cu glasul vrea să accentueze cuvintele drept și să însemne vorbele cu accente, acela trebue să se adreseze la prima parte a gramaticei, adică la ortografie. Dacă vrea să desfacă vorbele în părțile lor cu ... sau în orice altă limbă, aceleași le dă și în slavonească, căci ne învață să cunoaștem în proposiții deosebirile între părțile de cuvânt ale gramaticei, și declinarea numelor și conjugarea verbelor, după temele lor și după terminațiuni, și să judecăm la eteroclite sau anomale lipsa sau prisosul sau schimbarea. Cu un cuvânt, ea deprinde pe cei ce se silesc cu râvnă, să o învețe și să vorbească și să scrie bine. De toate acestea noi eram foarte lipsiți, căci ne lipsea gramatica conducătoare. De aceea, dacă cuiva i se pare,
Gheorghe Asachi - Ștefan cel Mare înaintea Cetăței Neamțu
... bis, ultimile două versuri din fiecare strofă) În cetatea părăsită, care de pe munte Cătră nouri încă nalță o căruntă frunte, Unde trecătoriul ș-astăzi cu respect se-nchină, A domnit odinioară vechea eroină; Pe atuncea se lupta păstoriul moldovan Și țara-și apăra chiar ca un aprod oștean! Ea avea un fiu puternic, Ștefan i-a fost nume, Prin acest domn strălucit-au patria noastră ... rămasă, Deși luptase atunci păstorul moldovan Și țara-și apara chiar ca un aprod oștean! De mii cete fioroase patria a fost călcată Și de sânge a ei țărână era adăpată; Monastiri, cetăți și sate fumegau aprinse, Cu bătrâni, gemeau și fete și obeze strânse. Dar nenvins era păstorul moldovan, Că țara-și apăra chiar ca un aprod oștean! Încruntat ca leul, Ștefan, voind să răzbune, Înc-o dată pre oșteni merge să adune; Mai întăi însă pre ... va să-mbrățoșeze Și pre fiul său de bine vra să cuvinteze. Că pe atunci a fost oricare moldovan, Duios părinte, fiu, barbat și aprod oștean! Când de zi se luminase, cu
Dimitrie Bolintineanu - Fecioara Daciei
... ce, mutăt de vânt, Naște lângă piatra tristului mormânt! II Abia se formă foile, A morții mână rece Pe fruntea sa cea tânără Cu răsfățare trece. Își pierde frăgezimile Și splendida coloare; Îngheață, piere repede Surâsu-i, dulcea floare. În darn înturnă fețele Cătând la raza vieții, La sărutarea soarelui, La roua dimineții; La grațioase ... lasă-n întristare Și nu-i rejună zilele Cu dulcea lor suflare. În line horuri fluturii Plutesc pe lângă sine, Dar nu-i culege lacrima Cu sărutări divine. Iar viermele mormântului Al său crud mire pare; Îi soarbe restul zilelor Cu rece sărutare. III Astfel este soarta verginei Daciei! Vine cununată de farmec ceresc, Dar abia cu roze grațiile pletesc, Florile juniei, Și plăpânda-i frunte se pleacă pe dor. Sufletul ei pierde cerescul tezaur Cum pierd flutureii grațiosul aur Din aripa lor. Omul cu
Alecu Russo - Dezrobirea țiganilor
... și ușor de a se negocia, ar mai deschide nouă căi duhului speculației și ar aduce mai strânse relații și legături între țară și ocârmuire decât acele ale birului. Și cu amortizație sau fără amortizație, se înțelege că dările dezrobiților au a sluji venitul hotărât. Pentru amortizație va fi menit prisosul și sporul dajnicilor noi și al copiilor. Fără amortizație, sporul și prisosul vor intra în lăzile visteriei pentru a contribui la cheltuielile statului. Pentru cei dedați cu chestiile economice, consecințele se văd. Iar proprietarii de astăzi pot să-și realizeze marfa dindată, marfa astă omenească reprezentată prin valorile statului sau ale visteriei... Chibzuința cârmuirii va fi în înțelepciunea sa de a cumpăni ... un lucru... dritul cunoscut în jurisprudență "user et abuser", jus utendi et abutendi . Însă, în viața privată, sunt oare un fenomen tranzacțiile pe termene lungi, și cu condiții de plată din vreme în vreme?... Nu sunt zapise, prin care se dau bani în împrumut pe cinci, șase și zece ani, plătitoare de capitale și dobânzile lor din vadele în vadele? Aceste zapise nu trec din mână în mână, și escontul lor nu se suie și se coboară după nevoile partizilor? 8.000 galbeni în obligațiile statului se vor vinde, ca