Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI
Rezultatele 641 - 650 din aproximativ 4759 pentru ȘI.
Mihai Eminescu - Urât și sărăcie
... trec, cum trec cu toate... și făr- să le oprească Nimic... Astfel te-ntuneci o stea în vecinicie Și ce-ți rămâne-n urmă? vreme și sărăcie. Da, vreme! numai vreme să aibi să simți deplin Ce mult puteai în lume, și cât, cât de puțin Ți-a fost dat. Dacă nobil ai fost și blând și drept, Dacă prin a ta minte ai fost un înțelept, Având darul pe care natura-l poate da, Frumsețe, minte, ajuns-ai cineva ... minți, A urgisi pe-acela care ți-a făcut bine, A împle a lui nume de pete și rușine  Aceasta nu e nobil... Dar toți  și-ndeosebi O fac ușor  tu numai stai vecinic să întrebi. Tu numai îți pui vorba și gândul la cântari, Tu numai vrei a-ntrece caracterele mari, Privind peste mulțime cu multă nepăsare... Ei bine! P-astă dramă și soarta ta cea mare. Din astă cumpănire de drept și datorie, Ce ți-a rămas la urmă? Urât și
Titu Maiorescu - Poezii populare române
... rangul necontestabil ce această colecțiune de poezii ne pare că ocupă înaintea tutulor publicațiunilor din ultimul deceniu al literaturei noastre, cartea d-lui Alecsandri este și va rămâne pentru tot timpul o comoară de adevărată poezie și totdeodată de limbă sănătoasă, de notițe caracteristice asupra datinelor sociale, asupra istoriei naționale și, cu un cuvânt, asupra vieței poporului român. D. Alecsandri împarte poeziile, culese și întocmite de d-sa din gura poporului, în balade (cântece bătrânești), doine și hore. În ele găsim poezia aproape a întregului popor: Moldova și Țara Muntenească, Transilvania și Basarabia sunt deopotrivă reprezentate. Mai la fiecare poezie, la fiecare aluziune socială din ea, la fiecare cuvânt mai greu, d. Alecsandri a făcut ... asemenea lucruri; dar el când face poezie, nu face politică, când inima îi saltă, încetează sarcina reflecției. Și la români se găsesc poezii contra Rusiei și a Austriei, dar nu fiindcă Rusia este "cnuta colosală de la nord" și Austria "despoticul absolutism", ci fiindcă străinul îi rămâne străin sub orce formă politică l-ar subjuga. Exemple aflăm multe în cântecele din Basarabia și ...
Vasile Alecsandri - Legenda rândunicăi
... chip fermecătoare Și ca bujorul mândru de ochi atrăgătoare. Apoi zâna-i aduse o dalbă de rochiță, Din raze vii țesută, cu stele prin altiță, Și-i zise: "De-ți e gândul să ai parte de bine, Rochița niciodată să n-o scoți de pe tine, Și cât vei fi al lumii frumos, iubit odor, Să fugi în lumea-ntreagă de-al luncii zburător, Căci el țintește ochii și dorurile sale Pe oricare ființă cu forme virginale, Pe dalbele copile, a dragostei comori, Ce-s jumătate fete și jumătate flori, Pe zânele născute în atmosfera caldă, Ce sub văpaia lunii în lacuri lin se scaldă, Și chiar pe luna plină de o lumină moale, Ce-atinge iarba verde cu albele ei poale. II Copila descântată de zâna ei cea bună Creștea ... unda răcoroasă, Ea-noată cu-o mișcare alene, voluptoasă, Lăsând ca să albească prin valul de cristal Frumoasa rotunzime a sânu-i virginal. Și iarba de pe maluri se pleacă s-o privească, Și trestia se-ndoaie voind ca s-o oprească, Și apa-n vălurele de aur se-ncrețește, Și
Ion Luca Caragiale - Ultima oră
... ziar foarte belicos. - Ai aflat? - Ce? zic eu. - Care va să zică, nu știi nimic? - Ce, frate? - Aseară s-au prins doi inși, un bulgar și un italian... - Unde? - Pe bulgar l-au prins la Valea Largă când se cobora din tren și pornea pe jos către Sinaia. Au găsit la el două revolvere, două cuțite și mai multe scrisori iscălite de Sarafoff, de Dimitroff, de Trifanoff și de ăsta... cum îl cheamă, frate?... de... - ...De Ciciu Penciu... - Da, de Ciciu Penciu... - Ei! Și? - Ei! și... a vrut el s-o întoarcă, s-o răsucească; s-a contrazis și l-au arestat. - Și acuma, unde e? - E închis la cazarma vânătorilor în deal. - Ei! dar italianul? - Care italian? - Italianul pe care l-a prins. - Nu, nene ... lumea! Pe urmă, cătră mine: - Ei, cum îți vine dumitale să crezi așa baliverne? - De! domnule ministru - zic eu - știu eu ce să mai crez și ce să nu mai crez? De exemplu, istoria cu evaziunea bulgarului. - Care bulgar? - Care a fost prins aseară la Valea Largă și închis la cazarma vânătorilor din deal... zice că a reușit să fugă. Ministrul
... fixa un punct sub încrețitele sprâncene, buzele gurii se umflase crețe în meditațiune, iară barba îndoită de aplecarea pieptului își răstea în sus capătul stufos și argintiu, dând întregii fețe o arătare nemulțumită și rebelă. Lumânarea subțire și încolăcită de ceară arămie care sta lipită de masa plină cu cărți deschise întindea mucul negru și crestat și lumina roșie și turbure în cămară, abia ajungând icoanele călugărești de pe pereți, adâncind umbrele din fața visătorului zahastru și îngălbenind părul său cel alb și trăsurile cele bătrâne a feței. Mâna mică și păroasă întorcea, cu degetul muiat, paginile unse aăleî unui manuscript grecesc de astrologie zugrăvit cu cercuri și figuri geometrice roșii. Literele începătoare ale fiecărui capitol erau ca de tipar și roșii... Ce căta el în acea carte? Adesea nimerea între foi zăloage de mătase cadrilată ori verde, acolo-și oprea privirea mai multă vreme, apoi iar întorcea și scria cifre pe o hârtie, însă bisericește — adică cu slove; o tăcere adâncă era în cămară și numai pana cea veche de gâscă scrâșnea pe hârtia vânătă și grunzuroasă ori suna izbită de călămările pline c-o cerneală cleioasă și oțetită. În urmă el închise manuscriptul vechi, plin de
Mihai Eminescu - Rime alegorice
... ntunecoase Ici roze negre, colo flori albastre Și pe ferești perdele de purpură. Un miros răcoros simțirea-mi fură; Deschisă lin e ușa unei sale Și noi minuni uimiții ochi văzură. Un pictor a-nflorit plafonul, murii, Cu basme mândre, cu frumoase hurii Și din cățui de-argint, copăr miroase Cu fum albastru formele picturii. Iar pe-un divan, ascuns între perdele Albastre, înfoiate și cu stele, Ședea regina basmelor măiastră Â Lumină lumea gândurilor mele. Ea înșira mărgăritare-n poale Și pe-un covor persan, frumos și moale, Ea-ntinde surânzând ca-n vis și leneș A ei picioare de zăpadă Â goale. Ochii adânci ca două basme-arabe Samăn cu-aceia ai reinei Sabbe, Cum împăratul Solomon ... cadă De pe-ai tăi ochi de gheață vălul morții. Îngenunchind atunci am zis în sine-mi: ,,O, dulce chip, cu mâna fruntea ține-mi Și de pe ochi ia-mi vălul trist și rece, Căci simt bătaia renviatei inimi." Și de pe ochii-mi cade ceața sură Și noi minuni uimiții ochi văzură, Căci înaintea mea stai vrăjitoare
Paul Zarifopol - Alecsandri (Zarifopol)
... română până în cap și nu vrea să fie alta, nici lamartiniană, nici byroniană, nici hugoliană, de aceea e frumoasă ca limbă, limpede în idei și adâncă de gândire folositoare, precum înțelegem și este de dorit să fie tot ce se scrie și se cugetă la noi. Este, putem zice, aproape programul poeziei lui Alecsandri. Zicem: aproape programul poeziei lui Alecsandri, fiindcă poezia acestuia este, în bună parte ... Lamenais și Michelet. Însă transpunerea este făcută în o românească exact echivalentă originalelor. Acum sentimentul unei limbi literare este sigur la scriitorii români: ei Russo și Alecsandri îndeosebi au gust literar și judecată literară matură: sunt oameni care știu ce pot și ce vor să extragă din cultura apuseană, astfel ca să poată crea un stil propriu al culturii noastre în general și un stil comun literar. În Cântarea României, se zice, de pildă, așa: Lumea întreagă are tot o poveste... strâmbătatea care se lăcomește la bunul altuia ... inspirările franceze ale lui Alecsandri, pe care atât de minuțios le-a dezvăluit, într-o serie de excelente studii, dl profesor Ch. Drouhet, și- ...
Vasile Alecsandri - Istoria unui galben
... fabula lui Fierul și argintul , în care aceste două metaluri țin un dialog atât de înțelept, deodată zic, o lumină cerească îmi trecu prin minte, și am înțeles următorul adevăr: că și metalurile au suflet, mai ales aurul și argintul, de vreme ce ele însuflețează și mai de multe ori desuflețează oamenii; în urmare trebuie să aibă și grai. Sprijinit de această frumoasă descoperire, m-am simțit îndată cuprins de o femeiască curiozitate și, fără dar a pierde vreme, m-am lungit într-un jilț elastic, am așezat cutioara lângă mine pe masă și, cu țigareta aprinsă, m-am pus pe ascultat. Razele lunii, precum am zis, se jucau pe covorul din odaie, zugrăvind felurimi de figuri, și unele, lunecând pe cristalul călimărilor, tremurau chiar deasupra galbenului și a paralei, la care mă uitam cu ochii țintiți. Aceste două monede se aflau atunci în focul cel mai înflăcărat al convorbirii, amândouă ... epocă fericită când ne-am întâlnit în buzunarul căpitanului Costiță?... Sufletele noastre erau făcute unul pentru altul, c[...]ndată ce ne-am zărit ne-am și simțit cuprinși de dragoste. Cât de frumoasă erai tu atunci cu fața ta rotundă și albă ce sticlea ...
Alexandru Dimitrie Xenopol - Istoria ideilor mele
... intețire intelectuală s'a deșteptat prima mea copilărie. În pensionul tatălui meu lucram alături de tovarășii mei mai răsăriți: Vasile Ureche; Alexandru Radovici și Scarlat Scheletti (acești doi din urmă acum generali în retragere), Emil Costinescu (fost ministru de finanțe), Iancu Ghițescu, un proprietar de moșii și alții, al căror nume îmi scapă din memorie. Învățarea celor dintâi începuturi ale cărței și anume după sistemul de atunci al pensionatelor franceze în limba franceză, limbă ce era de obiceiu vorbită în școală și de care tatăl meu se slujea mai totdeauna față cu copiii săi, cu toate că știa germana. El voia să ne deprindă și cu limba aceasta; dar ea nu'mi era pe plac și o învățam fără gust, în cât propășirea mea în cunoștința ei, rămase totdeauna slabă. Din această practică timpurie și de toate zilele a limbei franceze se explică cum de o posed, îndestul de bine în scris și vorbire, cu toate că după cum se va vedea, studiile mele superioare le-am făcut în Germania [6] și nici odată nu am învățat în Franța. Cu toate aceste întreaga mea carieră științifică am făcut'o în aceste din urmă țări. Cea dintâi legătură ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra criticii metafizice și celei științifice
... să-mi facă observație că cererile mele, pe care le fac criticii, sunt prea vaste. Pentru că o critică, în acest sens, ar fi făcută și din punct de vedere filozofic, etic, social, și din cel artistic propriu-zis. Ce face însă dl Bogdan? D-sa îmi ia numai punctul întâi, și chiar acest punct îl reduce, îl micșorează prin observări ca următoarele: ,,Cemi pasă dacă artistul e bălan sau oacheș" și, nepomenind deloc despre punctele celelalte, tot d-sa se miră: ,,Ce e aceasta? istorie ori critică estetică?!" Și acesta nu e unicul exemplu. Așa, vorbind de tendințele mele sociale, dl Bogdan zice: ,,Cestiunea se complică aici cu cercetări etice și sociologice, pentru că trebuie numaidecât să fie lămurit: ce vei cere în acest caz la opera de artă? Vom vedea pe Gherea cerând artistului modern ... obiectul, ca să-l poată batjocori cu ironicul cuvânt judecătoresc ". Așadar, ,,critica judecătorească" e un cuvânt deșert, pe care-l întrebuințez în lipsa unei idei, și e un cuvânt ironic pe care l-am inventat eu pentru batjocură. Și ce e mai curios e că aceasta o spune un om care a învățat estetica în Germania. Criticii în general ...
Cincinat Pavelescu - Antologia epigramei românești
... Cincinat Pavelescu - Antologia epigramei româneşti Antologia epigramei românești de Cincinat Pavelescu Antologia dlor N. Crevedia și Calotescu-Neicu, apărută într-o îngrijită ținută editorială la Cartea românească din București, este incontestabil o carte de succes. Scriitorul și ziaristul Crevedia se bucură de simpatia admirativă a presei, a mai tuturor revistelor literare, de dreapta și de stânga. În plus, e și un fel de enfant gâtĂ© al unor oameni cu mare înrâurire în opinia publică și literară, ca Nichifor Crainic și Dragoș Protopopescu, care-l răsfață, considerându-l un liric nou, viguros în expresie și nu mai puțin un pamfletar incisiv și epigramist plin de savoare. Pe dl Calotescu-Neicu îl cunosc mai puțin, dar cred că nu merită ni cet exces dhonneur, ni cette indignitĂ© cu ... revoluție, Baour de Lormian, celebru prin polemici în distihuri avute cu colegul său de lirism și de academie, Lebrun. Epigrama franceză moare odată cu restaurația și e înlocuită de caricaturi și de legendele lor. Iar mai târziu de impetuozitatea presei cotidiane, care izbește în cei mai cu talent, fără menajamente și fără reticențe. Revoluția franceză cu Drepturile omului acordând libertate de a cugeta și ...