Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE VIAȚĂ
Rezultatele 631 - 640 din aproximativ 1573 pentru PE VIAȚĂ.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sultănica
... o casă, albă ca laptele, cu ferestrele încondeiate cu roșu și albastru. Pervazurile ușei - curate ca un pahar; prispa din față - lipită cu pământ galben; pe creasta casei, d-o parte și de alta, scârție, la fitece bătaie de vânt, două limbi de tinichea, așezate pe două goange cât gâgâlicea. Curtea, îngrădită cu nuiele de alun; hambar de fag, obor de vite și grajd pus la pământ pe patru tălpoaie groase. Ăst cămin fusese odinioară cu rost pe când trăia jupân Kivu. Fusese chiabur răposatul, dar biata Kivuleasă, rămasă singură, ca femeia, a luptat cu inima, iar nu cu gândul. S ... ajunsese fată mare. Dar când e să-i meargă rău omului, pe orice-o pune mâna să sparge. De câte ori n-o podideau lacrămile pe biata bătrână, privind acareturile mari, dar pline de sărăcie și de pustiu... Nu cerea de pomană... da' și viața de azi până mâine viață e, or foc? Doi juncănași, o vacă, doi cârlani, zece oi ș-un berbec e sărăcie lucie la o vatră de care alt'dată țineau ... mângâindu-și odorul
... că-n juru-mi se revarsă Un pal amurg ce umple de-ntristare Văzduhul mirosind a piatră arsă. Și-n aburi de pucioasă, pe cărare, Văzui venind spre mine fără grabă Un om cu nasul dezolat și mare. Părea că Cerul pe figura-i slabă A pus stigmatul dragostei și-al urii, Eternizând profilul lui de babă: Tristețe-amară-n colțurile gurii, O frunte devastată ... patriei zâzanii, Mărunte intrigi, lupte intestine, Cu ură grea m-au prigonit dușmanii. În crud exil, pribeag prin țări străine, Visai atunci o vastă trilogie Pe care-am prins-o-n șiruri de terține Săpate în granit pe veșnicie; Și ca o răzbunare milenară Am publicat Divina Comedie. Un op, pe care anii-l îngropară Sub comentarii sterpe și pedante, Ce-mi fac contemporanii de ocară... — Cum, tu, ești tu nefericitul Dante, Cel care-a ... fiecare, Când el, când eu, să stăm privind cu rândul. Văzui atunci, aproape de intrare, Un pudel gras și plin de panglicuțe, Cu scabie canină pe spinare. O lebădă și câteva maimuțe Înconjurau dihania neroadă, Ce se lăsase moale pe
Ion Luca Caragiale - Mici economii...
... d-a dreptul că el, ocrotit de stăpânul destinelor omenești, mi-a răpit partea mea de bine în această scurtă trecere pe sub lumina soarelui!..,, Ei bine, el — nu!... el mă poftește la un aperitiv... Admirabil caracter!... Gândind astfel, pe când el salută în dreapta și-n stânga cu cea mai senină amabilitate pe trecătorii cunoscuți, ajungem la Episcopie, tăiem drumul și intrăm la Tripcovici. — Două vermuturi franceze! comandă Iancu. Scoate punga din buzunar, apoi, din pungă, două ... repede la noi. A!... este încântătoarea soție a amicului meu, madam Aglae Verigopolu. — M-aștepți de mult, cocoșelule? întreabă ea pe soțul ei, care-i sărută cu multă galanterie mănușa albă. — De câteva minute, puică... răspunde el, pe când eu fac mănușii albe omajul pe care i l-a făcut și soțul. — Știi că ne mutăm mâne? — Unde? întreabă el fără cea mai mică turburare de ... Atunci, ce? — O bere... — Bine... eu iau tizană, tu ia bere. Intrăm la Cooperativa... ...Sunt douăsprezece trecute... — Țal! strigă Iancu. Și aruncă pe ...
Ion Luca Caragiale - Abu-Hasan
... vreo treizeci de ani strîns de aproape în toate privințele. Neguțătorul a murit, și Abu-Hasan a intrat în stăpînirea avuției pe care o grămădise tată-său o viață întreagă. Fiul a făcut altfel de cum făcuse tatăl. În tinerețe nu căpătase niciodată o para mai mult decît îi trebuia ca să ... și băuturi care de care mai rare și mai scumpe ; a mai adus și tarafuri de lăutari și cîntăreții cei mai vestiți ; și pe urmă, dănțuitoarele și dănțuitorii cei mai aleși din orașul Bagdad. Toate chefurile astea, din zi în zi mai costisitoare, l-au aruncat pe Abu-Hasan în cheltuieli atît de nemăsurate, încît n-a putut-o duce așa mai mult de un an. Cum n-a ... astfel încît să-i ajungă de cheltuială în fiecare zi regulat, dîndu-i mîna să poftească în toate serile la masă cîte un singur musafir, pe care să-l ospăteze cumpătat, dar cuviincios. Pe urmă s-a jurat că acel musafir să nu fie localnic din Bagdad, ci un străin care ar fi picat chiar în ziua ... ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XI
... a ținea și ce-i de-a mai crede. PĂ¡rtnicii să hulesc, să defaimă, Să luptă, să gonesc și să sfarmă. Jidovul pe toți goi-urgisește Și, de-ar putea i-ar strânge cu totul, Ca pe filisteni, că socotește Că așa-i porunci SavaĂ³tul!... Pe musulmani Coranul învață A lipsi pe ghiauri de viață. [9] Creștinul pe necredincioși încă Ardea, cum incviziția sfântă Îi arde-acum. Toți vor ca să vincă Ducând pe cei ce nu cred, la țântă, Nu cu dovezi încredințătoare, Ci cu măciuca și cu topoare. Toți acește să mustră-între sine A cui ... Din sine sângur, nici rea, nici bună, Precum nici poate să să zică Că din firea sa-i rea ună ș-alta, Căci o pricină pe toate strică Și pe toate direge-o unealtă, Adecă-obiceaiurile bune Sau rele, direg pe-alte, strică pe-une. [14] Un popor blând, spre-îmbunătățite Năravuri învățat din pruncie, Măcar supt ce legi învolnicite, Măcar supt ce slobodă domnie, Totdeuna va fi bun ... Cel mai înțălept încă rămâne În urmă-om pătimaș ca și noi: Și deacă-i vom da bici să ne mâne Încătro va vrea, ca pe ...
Ștefan Octavian Iosif - Mergeam în întuneric și fără nici o țintă
... mai trist și mai înfrînt ! Și ai venit odată cu mîndra primăvară, Tu, primăvară mîndră a vieții mele, Li ! Cum te văzu pribagul, pe loc se-nveseli. Și soare-n cer s-aprinse, și ciocîrlii cîntară, Și-un rai de viață nouă deodată ne-nvăli. Și s-a pătruns de farmec ființa mea întreagă Cînd tu mi-ai spus o vorbă și mi-ai ...
Ion Luca Caragiale - Între Stan și Bran
... de o snoavă veche de la noi din sat... Zice că umbla un țigan de vreo câteva nopți cu o potcoavă 'n mână și căuta pe 'ntunerec, ba pîn sat, ba pe lături, la pășune, încoaci, încolo, tot căuta... Paznicul satului l-a 'ntrebat: - Ce tot te învârtești pe aci, mă țigane, noaptea întreagă ? ce tot cauți ? - Ce să caut ? a răspuns țiganul. Ia căutam un cal, să-l bat la potcoava ... drept... Eu pe omul de înaltă valoare politică și socială, pe acel bărbat, cu care s'ar putea făli orce societate europeană, - vreau să zic pe doctorul Vaida, al cărui prieteșug mă răsplătește cu prisos de nesocotirea multora, - îl stimez cu deosebire; dar acuma n'aș vrea să fiu în locul ... și decretează geniul; cari, ca orce înaltă Curie, judecă, încoronează sau osândește în cea din urmă instanță, definitiv, fără apel, orice produs de artă frumoasă - pe toți mi i-am făcut dușmani... Ce mai mă fac eu acuma, eu care sunt așa de vanitos ?... te întreb pe tine fragul meu amic Goga !... Iată, că înalta Curie a Republicei Literelor mă ia și peste picior ca ...
Dimitrie Anghel - Hipparc și Didona
... și mai furioase parcă băteau în schelăria de lemn și se cățărau, unul după altul, ca să vadă frumusețea Didonei. Dar a clădi pe nisip sau pe valuri este totuna, și șubreda jucărie fără temelii, non-sensul acesta înjghebat din funie și din lemn, ce purta sculptat pe proră un ochi deschis ca talisman, își desfăcu obosită încheieturile netrainice, aruncînd o floare abisului. Albă și frumoasă plecase zvelta triremă, lunecînd ca o lebădă ... ajutor străbătură, deznădăjduite rugăciuni fluturară, albe veșminte luciră o clipă ca niște giulgiuri luptând cu strălucirea spumei... Vesel însă trecu funebrul uragan, oprindu-se acum pe-o creastă, acum pe alta, ca să privească în abisuri, glasuri de trompete buciumau acum în vuietul lui, hohote de rîs izbucneau parcă, jucîndu-se cu fărămiturile pe care era, în sfîrșit, stăpîn. Cuceritoare trecea puterea de-a lungul imensei curbe, uriașe zigzaguri fluide alergau scriind pe culmi cu lumini de spumă biruința, gigantică palpita inima tulburatei mări simțind, în sfîrșit, capul desăvîrșitei ființi pe care o rîvnise culcat pe sînul ei înghețat. A lui Hipparc însă era ființa aceasta, de cînd îi desprinsese vălul alb din creștet și îi jurase credință pe ...
... Iar tei cu umbra lată cu flori pân-în pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt!" II Brigbelu, rege tânăr din vremea cea căruntă, Pe zeii vechii Dacii i-a fost chemat la nuntă. Frumos au ars în flacări prinosul de pe vatră, Pe când intrară oaspii sub bolțile-i de piatră. În capul mesei șade Zamolxe, zeul getic, Ce lesne urcă lumea cu umăru-i atletic. În dreapta ... a căror fapte te miri și te cutremuri. Spunea cum din deșerturi, ce nu mai au hotară, Venit-au de la Nilul cu tainice izvoară, Pe negrele corăbii cu mii de mii gloate, Stăpânul pe Egipet cu-averile lui toate. Apoi veni acela ce-au frânt pe Minotaur, Tezeu, să cate lâna cu mițele de aur. Apoi târziu în urmă veni străinul oaspe Clădind pe Istru poduri  Dariu al lui Istaspe, Un rege, ce în lume nu-și găsea loc să-ncapă, În Dacia venise, cerșind pământ și apă ... ei amândoi s-asamăn. Dar galben e la față și ochii ard în friguri Și vânătă-i e gura. El vine cu pași siguri Și pe pumnaru-și scapă Brigbel mâna regală. Din tron ...
Mihai Eminescu - Ce s-alegea de doi nebuni, iubito...
... azi, loviți de ale sorții goane, Viața-mi pare-un istovit izvor Și plină de-ale toamnei reci icoane. A noastre visuri cad pe rând și mor Precum în vânt rotiri de frunze-uscate... Statornic nu-i decât al nostru-amor... Renunț silit la el, căci nu se poate ...
Mihai Eminescu - Ce s-alegea de doi nebuni, iubito... (variantă)
... azi, loviți de ale sorții goane, Viața-mi pare-un istovit izvor Și plină de-ale toamnei reci icoane. A noastre visuri cad pe rând și mor Precum în vânt rotiri de frunze-uscate... Statornic nu-i decât al nostru-amor... Renunț silit la el, căci nu se poate ...