Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru O?EL
Rezultatele 631 - 640 din aproximativ 1042 pentru O?EL.
Calistrat Hogaș - Amintiri dintr-o călătorie
... îngăima vorbe neînțelese, care nu puteau fi decât niște puternice protestări conjugale... Pentru a sfârși mai iute cu toate acestea, îl întrebai încă o dată pe gospodar despre drumul la Almaș. Ogheal — plapumă. — Pe aici, ne răspunse el în cele din urmă, arătându-ne spre deal; și spre acolo apucarăm și noi. Desigur că speriatul nostru cicerone ne va fi urmat multă vreme ... lanurile de aur, stătea tot atât de neclintit ca și firul de iarbă din fânețele înflorite. Roua avea înfățișarea unor mărgăritare ce nu așteptau decât o rază de soare spre a se schimba în strălucitoare diamante. Umezeala și răcoarea dimineții dădeau întregii firi o nespusă frăgezime. Totul începuse a se deștepta sub întâile raze ale zilei, dar totul era cuprins de o liniște, de o tăcere, de un fel de înmărmurire solemnă: și firea întreagă părea că se află în o religioasă așteptare. La răsărit se ivea geana de aur și de purpură a unui soare tânăr, care într-o clipă șterse într-o nemăsurată depărtare umbra de pe fruntea munților neguroși. Noi ne urmarăm drumul cu sufletul stăpânit de măreția priveliștii, iar rarii drumeți ce întâlneam, și pe ...
Petre Ispirescu - Pasărea măiastră
... Pasărea măiastră Pasărea măiastră de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat evlavios și bun. El avea trei feciori. Pe lângă multe bunătăți ce făcuse oamenilor din împărăția lui, a ridicat și o monastire de care să se ducă pomina. A împodobit-o cu aur, cu pietre nestemate și cu tot ceea ce meșterii din acea țară au socotit mai scump și mai frumos. O mulțime de stâlpi de marmură și poleiți erau prin biserică și pe dinaintea ei. Zugrăvelele cele mai prețioase, policandre de argint suflate cu aur, candele ... mea. - Iacă te ascult, povestește-mi tot ce vei voi. Atunci ciobanul începu: - Am tată și frați. Am plecat din casa părintească ca să fac o faptă care să veselească pe tata, căci el era trist că nu putea să-și împlinească dorința. După o călătorie de câteva zile, am ajuns la o câmpie frumoasă, de unde de deschidea mai multe drumuri. Acolo am voit să conăcesc. Mi-am făcut un focșor bun, am scos merindele ce aveam ... ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski)
... așez privind în clarul lunii sub transparența atmosferei Și-n aeru-mbătat de roze sfidez atingerea durerei Cu cântece nălucitoare cum sunt candorile de crin. O! feerie a naturii, desfășură-te în splendoare, Regret suprem al fiecărui în tainicul minut când moare, Fiindcă tu ești pentru suflet repaos dulce ... privighetoare. Veniți, privighetoarea cântă în aeru-mbătat de roze. Voind să uit că sunt din lume, voiesc să cred că sunt din cer... Vestalelor, numai o noapte de fericire vă mai cer, Și-această noapte fericită la gâtul ei cu sălbi de astre S-a coborât pe flori roz ... albastre, A-ntins subțirile-i zăbranic și peste câmp și peste văi, A-nsăilat nemărginirea cu raze de argint și aur Și o cusu cu mii de fluturi și o brăzdă cu mii de căi; A revărsat peste tot locul dumnezeiescul ei tezaur, În atmosfera străvezie împăciuirea și-a întins, Făcu ... să-l îngâne, pădurea să se-nveselească, Orice durere să-nceteze, și poezia să vorbească. Pe om în leagănul ei magic îl adormi — și el
... mai comod, Te lași numa-n papuci. Nimica nu te doare, Și totul meprizezi, Căci posedezi mandatul Și mergi ca să-l scontezi. Da! da! el să trăiască! Sau daca nu, murim; Căci fără dânsul oare Putem noi să trăim? Amor și fericire Le ai în buzunar, Când ți-ai scontat ...
Alexandru Macedonski - Geniurilor
... sa terreur. Que peut sur l'Ă©clat de ta vie Son obscure et lâche fureur!... (LEBRUN) Invidia neagră în van se tot luptă C-o inimă vilă, perfidă, conruptă. Să sfarme aceea ce voi ați creat, Căci Iadul la ceruri s-atingă nu poate Și-n sumbru-ntuneric Satana să ... dânșii-i domnește Când micul lor suflet amar vă hulește!... Triumful lor însă e-n veci momentan! Byron n-a fost oare, chiar el, a lor pradă? Și-ndată pigmeii putură să vadă Că luptă în van! O! Geniuri! vouă această cântare Închin, căci voi singuri fuserăți în stare Invidia oarbă a nesocoti, Urmând înainte pe calea frumoasă Atâta de dulce ... cea sacră cu flacăra-i dulce, Debilele-mi versuri și ție dedic; Mergi dar înainte și nu privi-n urmă Mulțimea de oameni compacți într-o turmă Cu sufletul mic! Derâdă! derâdă! ființele brute Și geniul vostru ș-a voastră virtute!... Voi mergeți-nainte!... Lăsați-i pe ei! Desfrâul ...
Dimitrie Bolintineanu - Elegie la o tânără fată
... Dimitrie Bolintineanu - Elegie la o tânără fată Elegie la o tânără fată de Dimitrie Bolintineanu Eu trec pe frunza ce-ngălbenește Și cade tristă sub arbore jos; Eu trec pe valul ce murmuiește; Eu trec ... varsă lacrimi pe calea sa, Eho al văii cu șopotă dulce, Trecând, ne spune că el ofta. Eu sunt ca iarba primăvăroasă Ce vântul toamnei o va usca. O, tu, fetiță dulce, frumoasă, Atunci pe mine nu mă uita! Dar, vai! se uită acel ce moare, Astfel în gându-ți voi fi uitat. Fecioara ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova
... să spuie drept — deși abia era de șase ani — căci simțea pe mă-sa bolnavă greu, și tot zadarnic ar fi fost s-o mai mâhnească și el cu foamea lui. — Du-te, răspunse Bălașa închizând ochii. Știu eu ce te mână pe tine, dragul mamei, știu eu, numai Dumnezeu nu știe ... Nică deschise sperios ochii săi albaștri, înecați în lăcrimi, sări de lângă sobă și strigă, neputându-și stăpâni plânsul: — Dadă Irină, nu vreau s-o dați popii!... De ce s-o bage în groapă?... Mama e a mea, nu e a popii!... Nu vreau să-i dea țărână în ochi... N-a ... făcut nimic... Dacă e săracă... când m-oi face mare o să fie bogată... O să-i cumpăr scurteică, rochie și șorț... Să nu mi-o dați popii!... Nu s-a dus la biserică c-a fost bolnavă, dadă Irină... dumneata știi cum se ducea înainte... dumneata ... a rugat, a plâns, a țipat, că popa n-a voit să-l asculte. Pe mă-sa au pornit-o cu picioarele înainte. Degeaba le-a zis tuturor: "Lăsați-
Ion Luca Caragiale - Cele trei zeițe
... a mamiții, și Venus, sora ei mai mică. Și câtetrele zeitele țin sfat. Și mândra Juno zice: — Cunosc pe Popescu, profesorul de istorie: el are un frate, care nu-i împământenit și care dorește a fi; eu am un bărbat care e deputat, orator, Jupiter Tunătorul. Mă ... din cinci! * Minerva cea cu socoteală a zis: — Știu bine că Vladimirescu, profesorul de Matematice, a pierdut aseară la poker o sumă-nsemnată și că n-are cu ce pleca la băi în vacanță. Mă însărcinez eu cu Vladimirescu. Și a plecat înțeleapta zeiță ... din trei! * Mai a rămas Morala... Și Venus zice: — Asta e partea mea — Morala. Îl cunosc bine pe Mititelul Parisache, profesorul, el nu e în stare să reziste poruncilor mele... Mă-n-sărcinez eu cu Morala și cu Parisache. Și a plecat frumoasa zeiță... și ...
Friedrich Schiller - Cavalerul Toggenburg
... cere, Căci îmi face mare dor. Vino placid, că îmi place, Du-te-n pace, mă dileg; Plânsul ochilor ce tace Nicidecum nu-l înțeleg." El pricepe, mut cu dorul; Sângeră determinat, Arde,-o strânge-n piept cu-amorul, Și pe cal e avântat. Toți vasalii își adună, Toți elveții săi din drept; La mormântul sfânt detună Toți cu ... părinților focar; Armele nu-și mai revede, Nici fidelul armăsar. De la Toggenburg apune Jos spre văi, necunoscut; Peste membrii nobili pune Vestmânt aspru, răsțesut. O colibă izolată Își clădi-mprejurul ei, D-unde closterul s-arată Printre frunzele de tei. Aștepta de dimineață Pân' l-al soarelui apus, Cu speranța ... sufletul său dus. Către closter sus din vale Ore-ntregi în sus căta Spre fereastra scumpei sale Pân' fereastr-a răsuna, Până când el s-o mai vază, Până ce chipu-i venea Ca d-un angel dulce rază Jos spre vale-a se pleca. Și-n dulcea lui ... vază, Ori chipu-i a s-arăta, Ca d-un angel dulce rază Jos spre vale-a se pleca. Astfel, într-o
Ion Heliade Rădulescu - Cavalerul Toggenburg
... cere, Căci îmi face mare dor. Vino placid, că îmi place, Du-te-n pace, mă dileg; Plânsul ochilor ce tace Nicidecum nu-l înțeleg." El pricepe, mut cu dorul; Sângeră determinat, Arde,-o strânge-n piept cu-amorul, Și pe cal e avântat. Toți vasalii își adună, Toți elveții săi din drept; La mormântul sfânt detună Toți cu ... părinților focar; Armele nu-și mai revede, Nici fidelul armăsar. De la Toggenburg apune Jos spre văi, necunoscut; Peste membrii nobili pune Vestmânt aspru, răsțesut. O colibă izolată Își clădi-mprejurul ei, D-unde closterul s-arată Printre frunzele de tei. Aștepta de dimineață Pân' l-al soarelui apus, Cu speranța ... sufletul său dus. Către closter sus din vale Ore-ntregi în sus căta Spre fereastra scumpei sale Pân' fereastr-a răsuna, Până când el s-o mai vază, Până ce chipu-i venea Ca d-un angel dulce rază Jos spre vale-a se pleca. Și-n dulcea lui ... vază, Ori chipu-i a s-arăta, Ca d-un angel dulce rază Jos spre vale-a se pleca. Astfel, într-o
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XII
... care tăind ucisă Și la țara morților trimisă? Tandaler oblicind că nu-i șagă Și ciurarii vor să-l împresoare, Pusă mâna pe cioarsă să-o tragă, Dar' tocma când era la strâmtoare, Cărăbuș zlătariul i-o furasă, Și viteazul spăimântat rămasă. Spre norocul său un ciolan vede Zăcând pe pământ, de moartă vită. Iute-l rădică și să răpede Între ciurărimea ... face tot capul fleacă, Rumpe lui Băluț din umeri mâna, Iar Muțului frânge cioarsa în teacă, Lui Colbeiu zdrobește dinții-în gură. Câte poate face-o lovitură!... [12] De-aici rădicând furca cumplită Vede pe Bratul voinic că vine Cu ceata lui Tandaler vestită. AcestĂ¹i acum el drumul ține Și-l nimerește tocma la tâmplă, Unde grabnică moarte să tâmplă. Tandaler văzând trista cădere A Bratului, întracolo pleacă, Căci inima ... întrarmate Socotindu-să pe cine-ar bate. [15] Corcodel voievod era la frunte Vrând a sa noduroasă măciucă De corn cu sânge și el s-o crunte. De tânărul Parpangel s-apucă; Umflă să deie, dar' cestĂ¹i nu-i pasă, Căci cu mult mai nainte să-înflasă Și zvârli buzduganul ...