Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LE��
Rezultatele 631 - 640 din aproximativ 1947 pentru LE��.
Alexei Mateevici - Colindele Crăciunului
... și versul cu toată osârdia și sârguința, care o pot pune în acest lucru, ca de Crăciun să nu se deie de sminteală și să le cânte toate frumos și cumsecade. Și, cu cât mai multe colinde știe un flăcău, cu atât mai bine și cu atât mai mare trecere are ... băieții se gătesc așa de bine, că de Ignat, când se taie porcii de Crăciun, știu foarte multe colinde minunat de frumoase și pot să le zică vreo trei, patru deodată, ca într-un glas. Dar iată că vine Crăciunul cu toate rânduielile lui bisericești, după care se încep veseliile sărbătorești ... După băieți, mai târziu, vin și flăcăi cu colinda. Băieții primesc pentru colindă colaci, covrigi și parale mărunțele, iar pe flăcăi, gospodarul îi cinstește și le dă bani mai mulțișori. În unele sate este obiceiul de umblat de cu zi cu steaua prin împrejurimi din sat, dar colinda fără stea este ...
Alexei Mateevici - Ioan Damaschin
... Cuvântul lui măreț și falnic Sunase tare deseori, Lovind eresul cel prădalnic Al răilor prigonitori, Ce țara treierau bezmetici, Bătându-și de icoane joc, Scoțându-le de prin biserici Ș-arzându-le pe loc în foc. Și Ioan era vestit De la Damasc la Țarigrad De-nvățător neostenit, Drept credincios înflăcărat... Dar slava lumii nu-i priește ... la mărire Cu înțeleapta-ți cârmuire... Cu-a noastră tare stăpânire Să lupte-acum cine încearcă, Și ce războinic îndrăznește Hotarele să ni le șteargă? Rămâi, te rog. Împărătește Ți-oi răsplăti slujirea ta Și-n străluciri necuvântate Cu dragoste te voi scălda; A-mpărăției jumătate Ca ... al veșnicei credințe; O, singuratică pustie, La care ne-ncetat mă trag, Venind, mă-nchin acuma ție; De-ntreg trecutul mă dezbrac Și desfătările lumești Le lepăd la această poartă, Rugându-te să mă păzești De toată grija cea deșartă... Și cu smerire îți aduc Cântare-nsuflețirii mele, Luând în schimb ...
Cezar Bolliac - O dimineață pe Caraiman
... câmp de smalt. Câmpia e adâncă, și sate semănate, Orașe ici și colo pe râuri se întind, Și muncitori și holde pe brazdele arate Abia le prinde ochiul pe peisagi umbrind. Departe, mult departe, Danubul lat albește, Și dincolo de dânsul stă Emul încruntat; Cu el pare Carpatul din când în ... Îmbracă în tunice de purpuri luminând. Sub strate de zăpadă ce timpul înnoiește, O strată se întinde de colți adânci shistoși, Coloanele ce timpul smerit le ocolește, Din care ies gigantici butingii monstruoși. Ca monstruri legioane ce se târăsc, se-nvită În aer să răsufle de unde sunt striviți, Și-n ... da o seamă De toată majestatea clădirii în eter? Cine-ar putea să spuie această panoramă? Prin vorbe cine poate s-arate-acest mister? Eshil le-ar zice iaduri, adâncuri sfărâmate, În care el privește pe Jupiter trăsnind, Giganți și Ecatonhiri, Titani care îl bate, Zvârlind în ceruri munți, și p ...
Dimitrie Anghel - Pelerinul pasionat
... a absint și cînd birourile și atelierele de pretutindeni își deschid porțile, dînd drumul robilor muncii. E divin ceasul acela, și amurgurile Parisului nu le-am mai văzut nicăirea. O năvală de lume ia cu asalt omnibuzurile — vorbesc de vremea cînd Metropolitanul nu era încă, și forfotă în toate ... și tremură în aer una după alta, cum una după alta reveriile lui, foaie după foaie, au căzut lîngă el de pe trunchiul minunat ce le-a purtat. Și mă gîndesc acum, cînd silueta lui nu va mai trece în ore tîrzii sub arborii minunatei grădini care adăpostește atîta ...
Elena Liliana Popescu - Imn Libertății
... „Alungă lumea ta de umbre și vino dincolo de gând ușor, tăcerea să inunde sfiosul suflet, renăscând, Și lasă caierul de gânduri, iluzii, să le toarcă timpul ducând în lume rânduri, rânduri, secrete smulse din Olimpul Creat la rându-i să inspire neștiutorului doar teamă, și-n disperata rătăcire silit ... a câta oară? – pe nemișcatele lui unde, El este-acum învingătorul, necunoscutul Prometeu, Cel pe deplin cunoscătorul Titanului, vestitul zeu. Înlănțuirea, suferința nu le mai văd. O, Doamne, iartă de-atâtea veacuri necredința de Tine stând să mă despartă... Constrâns să-l port inel pe deget, Carpatul prins în ... s-ajung la Tine! Mă iartă de-am greșit cu gândul când faptele ce-au vrut s-aline – Cuvântul Tău necunoscându-l – Mi le-am atribuit doar mie și-n cea mai pură ignoranță Olimpul l-am crezut să fie doar el teribila instanță, Judecătorul implacabil, supus doar sieși ...
... și coama calului ce tremura, se simțea fericit. Mânca, dormea, trăia ca soldații lui, îndura toate și era mulțumit. Șuieratul gloanțelor, în recunoașterile pe care le făcea chiar el, i se părea doar bâzâituri de albine. Și în vălmășagul sângeros, în vârtejul de moarte în care s-a aruncat ... mișca decât întors de brațele servitorului ce-l îngrijea, viața i se întunecase cu totul. Nu mai putea privi nici pe fereastră, nici odăile nu le mai cutreiera. Simțea că se duce, dar el cunoștea bine moartea. Nu se temea de dânsa. O aștepta și parcă-i părea rău că nu ... odaia. Colonelul dormita. Vroi să se trezească de câteva ori, își dădea seama că e într-o amorțire grea; visele ce-i cutremurau somnul acesta le știa că nu-s în ființă, știa chiar că visează, și totuși i se părea că lunecă într-o lume străină, din care nu înțelegea ...
George Coșbuc - Moartea lui Fulger
... dacă mor, ce grijă porți? Mai simte-n urmă cineva Că ei sunt morți? Dar știu un lucru mai pe sus De toate câte ți le-am spus: Credința-n zilele de-apoi E singura tărie-n noi, Că multe-s tari cum credem noi Și mâine nu-s! Și-oricât ... Și-adânc, din bubuitul frânt Al bulgărilor de pământ, Vorbea un glas, un cântec sfânt Și nălțător: Nu cerceta aceste legi, Că ești nebun când le
Ion Luca Caragiale - Știe carte băiatu lui Papuca!...
... să deschidem cel mai ieftin dicționar, unde vom citi: Falstaff compagnon de debauche du roi d’Angleterre Henri V; Shakespeare en a fait le type de la dĂ©bauche, du cynisme et de l’effronterie . Pe românește: Falstaff — Cuconul F...â€� Minunat băiatul lui Papuca!... Lui amintirile i ... E mai comic parcă un așa berbant când poartă un nume ce amintește atâtea mari virtuți, pe care el, tipul opus și grotesc, tocmai nu le are. Închipuiți-vă într-o comedie modernă la noi un tip de bețivan bătăuș de alegeri, care s-ar numi pompos Mihai Viteazul! Despre acest ... fel se citește: „B e e t h o v e n — compositeur de musique allemand; il a Ă©crit pour le
Ion Luca Caragiale - Așa să mor!
... continentului, cu mai mare siguranță decât aș îndrăzni eu să vorbesc despre mahalalele pe unde am copilărit; și, după cum se vedea bine, impresiile ce le comunica erau de tot proaspete: de ieri, din Germania de alaltăieri, din Franța; de acu trei zile din Italia!... un fel de pasăre călătoare care ... încet, și mi s-au părut firește foarte lungi; dar, cât de încet, ceasurile tot trebuie să treacă; și cât de lungi sa fie, tot le-nghite vremea pe unele după altele. Și așa, pe la două și jumătate, m-am suit în vagonul de dormit la patul cu numărul 13 ... l cunoaște personal de la Lăptărie, precum cunoaște personal pe toate personalitățile noastre din lumea politico-economică, finanțiară, artistică etc. Dar numai pe ale noastre le cunoaște? În Paris, în Berlin, în Viena, în Milano, peste tot, pe toți îi cunoaște: — Așa să am parte de ochii mei! Pe urmă ...
Ion Luca Caragiale - Cam târziu...
... el, așa... Și toți trei prietinii tac și stau mirați pe gânduri. Câtă vreme nu vorbesc, gândurile lor umblă departe pe cărările pe cari ei le-au bătut odinioară în tinerețe, întovărășiți de Costică Panaite; și cu cât mai mult umblă acele gânduri, cu atât le reînviază în față, din ce în ce mai palpabilă, figura vechiului prietin cu toate atributele ei caracteristice. Când figura amicului Costică s-a-ntrupat ... acest supliment, se va vedea îndată. Prietenii țin să afle pentru care afacere „foarte serioasă" a venit în Capitală munteanu lor. Nu le trebuie multă stăruință, ca să obțină satisfacție curiozitatea lor. Costică a venit aci cu o petițiune iscălită de mai multe zecimi de cultivatori ...
Ion Luca Caragiale - Duminica Tomii
... din mahalaua noastră! Ce limpede suna toaca de fier subt atingerea ciocanelor măiestre ale dascălului Haralambie! ce vuiet armonic făceau cele două clopote, pe care le trăgeam de frânghii, noi, copiii, pe când, de jos, de la toaca de fier, fără să se-ntrerupă, el ne striga: "Mai încet, mă! că ... îl auz încă: "Veniți de luați lumină!" și când năvăleau mahalagioaicele credincioase să ia, care mai de care, lumina, cu ce ton demn de autoritate le striga: "Ho! că nu sunteți la cocină!" Pe urmă evlavia aceea adâncă și caldă, de care erau pătrunse sufletele tutulor enoriașilor noștri, de la cel ...