Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FOC
Rezultatele 631 - 640 din aproximativ 1031 pentru FOC.
Nicolae Gane - Agatocle Leuștean
... sminteală sara la ora hotărâtă, sau, odată întruniți, să nu se fi jucat pe noapte după regula lui Melhisedec, cum zicea el, că se făcea foc. Greșală nu se încăpea la joc; de altfel, vinovatul era pus în rândul mazetelor și cârâiturile curgeau gârlă în capul lui. Ca să pot da ... trebuie să trec cu vederea unul din cusururile sale de căpetenie și anume, frica. Se temea de toate celea mai cu samă de hoți, de foc și de bivolițe. La drum era o pedeapsă de mers cu dânsul. Vai de capul viziteului care-i mâna caii. Chinurile lui nu erau proaste ...
... arată și surprinde vederile răpite Ș'orbit omul se lasă pe brațele peirii, Crezând că strânge sînul dorit al fericirii. Căci verme fără sațiu și foc neadormit, Un ochiu ascuns veghează asupră-i îndrăcit, Teribil ca destinul, sardonic, fioros, Ca fiara 'nverșunată d'un sânge generos. Vieața sa funestă e lungă ...
Nicolae Nicoleanu - Un răspuns (Nicolae Nicoleanu)
Nicolae Nicoleanu - Un răspuns (Nicolae Nicoleanu) Un răspuns de Nicolae Nicoleanu Informații despre această ediție — De ce viața noastră se umple de lumină, Când inima de focul amorului suspină? Îi zise cu blândețe străinul, întrebând. — Căci fiele pustiei sunt bele, înfocate, Iar inimile noastre ca ziua de curate, Răspunse cu dulceață Arabul
... zburătoare? De un suspin nepieritor – De-o altă arătare? ... Mai bine cântă-mi de noroc, Suind voios în slavă – Mai bine adu tânăr foc În inima-mi bolnavă... Ori ... ia-mi cu tine dorul greu – Ia-mi sufletul ce moare, Și du-te, du-te-n zări mereu ...
... parcă se-nfrățește cu dorurile mele... Ea-ți aduce o solie de plâns și de noroc; Tot sufletu-mi se pierde pe urma ei de foc
Panait Cerna - Ideal (Cerna) Ideal de Panait Cerna Luceafărul senin răsare, Umplînd de vis văzduh și mare... Pătruns de focul lui cel blînd, Un strop s-aprinse, tremurînd; Și stropul, lacrimă-nstelată, Vorbi spre steaua depărtată: "Aș vrea să mă înalț la tine, Dar lumea ta e sus, prea sus, Și-n noaptea undelor haine Rămîn cu dorul meu, nespus. Și totuși, simt cum mă străbate O rază din puterea-ți lină - Greu luptă valurile toate Să-mi stingă visul de lumină, Dar cad, se farmă, istovite De furtunatecul lor joc, Și-n fundul mării liniștite Eu reapar senin în loc. Eu sunt un vis, dar teamă nu mi-i De vînt, de unda răzvrătită, Cît timp te văd deasupra lumii Lucind eternă, liniștită... Dar, cum te pierzi întunecată, Apune-trist a mea scînteie, - Cu raza ta mă nasc deodată, Cu dînsa viața-mi se încheie". ...O, steaua mea, alungă norii, Să-ți sorb clipirile senine, Să trec prin furia vîltorii, Cu ochii țintă către
... Îți spune vorbe pline de taină și ispită; Iar tu zâmbești, ca-n visuri, s-aprinsă de noroc Pecetluiești iubirea-ți cu gura ta de foc ... ...Nu te uita că ochiu-mi se-aprinde peste fire, Că sufletu-mi se rupe de-atâta fericire – Nu te uita: sărută-l, sărută ...
Panait Cerna - Nocturnă (Cerna)
Panait Cerna - Nocturnă (Cerna) Nocturnă de Panait Cerna Convorbiri literare, XLIV, nr 8, octombrie 1910 La casele cu brazi în poartă Zăvoru-i tras, ograda moartă. O candelă-ntr-un colț clipește, Sporind singurătatea grea ... De-acum și candela-ațipește – Adormi și tu, nădejdea mea! Pe plaiuri, sus, un bucium moare Și focurile-s tot mai rare. Departe-n văi adânci, prin pietre, Izvorul glăsuiește-abia ... Dorm toți în jurul stinsei vetre – Adormi și tu, iubirea mea! În bura de lumină dulce Coboara luna să se culce. Tăcerea aripa-și desface, Ținând pământul tot sub ea ... Pământ și ceruri dorm în pace – Adormi și tu durerea
Panait Cerna - Părâul și floarea
... line Aveam tăria pururi lângă mine, Iar noaptea-mi coborai și-o stea pe-aproape. Vorbind mereu de cer, de paradisuri, Îmi strecurai în suflet foc și visuri Și mă lăsai cu umede pleoape. Și mă plecam robită dezmierdării, Mireasma mea o dăruiam suflării, Și zi cu zi te-aveam mai ...
Paolo Antonio Rolli - Depărtarea
Paolo Antonio Rolli - Depărtarea Depărtarea de Paolo Antonio Rolli Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1838 Singurică și umbroasă, Dumbrăvioără,-n tine viu Trista-mi inimă noptoasă În repaos să mi-o țiu. Orice-obiect ce altui place Eu îl văz posomorât; Am pierdut dulcea mea pace Și eu însumi m-am urât. Nina mea, frumosu-mi focul, E aci! Dorul mi-a spus. Vai! o caut în tot locul Și știu singur că s-a dus! Câte ori, frunze iubite, Umbra voastr-o coperi! Curs de ceasuri fericite Cât de repede fugi! Spuneți, spuneți, drage unde, Voi vedea-o eu sau nu? Vai! dar eco îmi răspunde Și îmi par' că zice: nu! Simt o dulce murmurare, Un suspin poate va fi; Poate-a zâne-mi e oftare Ce îmi zice: va veni. Vai! e râul ce se frânge Printre stânci lăcrimător, Și nu murmură, ci plânge, Că-i e milă d-al meu
Petre Ispirescu - Porcul cel fermecat
Petre Ispirescu - Porcul cel fermecat Porcul cel fermecat de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat și avea trei fete. Și fiind a merge la bătălie, își chemă fetele și le zise: - Iacă, dragele mele, sunt silit să merg la război. Vrăjmașul s-a sculat cu oaste mare asupra noastră. Cu mare durere mă despart de voi. În lipsa mea băgați de seamă să fiți cu minte, să vă purtați bine și să îngrijiți de trebile casei. Aveți voie să vă preîmblați prin grădină, să intrați prin toate cămările casei: numai în cămara din fund, din colțul din dreapta, să nu intrați, că nu va fi bine de voi. - Fii pe pace, tată, răspunseră ele. Niciodată n-am ieșit din cuvântul dumitale. Du-te fără grije, și Dumnezeu să-ți dea o izbândă strălucită. Toate fiind gata de pornire, împăratul le dete cheile de la toate cămările, mai aducându-le aminte încă o dată povețele ce le deduse, și-și luă ziua bună de la ele. Fetele împăratului, cu lacrămile în ochi, îi sărutară mâna, îi poftiră biruință; iar cea mai mare din ele priimi ...