Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru E TIMPUL
Rezultatele 631 - 640 din aproximativ 659 pentru E TIMPUL.
Dimitrie Anghel - Rochia bunicei
... prins în creștetul fecioarei și un veac mai mult fiind adăogat multelor veacuri ce nu-s decît un val pe nesfîrșita mare unde nimic nu e
Calistrat Hogaș - În Munții Neamțului
... asta, bre? — Cu mâța asta? Ai s-o pui pe grăunțe și pe săceală și, în două săptămâni, n-ai s-o mai cunoști. E o iapă de rasă, din soiul lui popa Gheorghe de la Călugăreni. — Poate o mâță de soi, măi Tasache! mi se pare că românul ... duc de pe pământ apa sfântului Ilie din cer? Și, mai la urmă, ce mâncare-i gebeaua aceea a ta? — Gebeaua? gebeaua e un fel de mers armenesc, adică împrăștiat și legănat; merge fără să salte; rari cai merg la gebea! — Bine, am priceput; acum vino de ... mergea să-și rezeme capătul dimpotrivă pe negurile sure, în care se păreau cufundate până la gât piscurile viorii ale munților din apus... ...Tacito, solo, e senza compagnia... 1 Mersesem trei ceasuri fără oprire și Pisicuța îmi aduse aceasta la cunoștință gemând și strănutând... Era obosită. Descălecai sub un plop bătrân ... stufoasă a plopului... Atât numai că pe Prometeu îl ciupeau de pântece și de nas vulturii cu pliscuri de fier ai lui Zefs, în timp ce pe mine mă pișcau de spate și de ceafă o întreagă republică de furnici, peste a căror țară se abătuse — se ...
Petre Ispirescu - Porcul cel fermecat
... că fetele îi erau sănătoase. Fata cea mică se feri cât putu a nu se arăta tristă. Cu toate astea, nu după mult timp, împăratul băgă de seamă că fie-sa cea mică din ce în ce slăbea și se posomora. Îndată îi trecu un fier ars prin inimă ... altă drăcie aci. Însă tu să fii ascultătoare, să nu ieși din cuvântul lui; căci Dumnezeu nu te va lăsa să te chinuiești mult timp. - Dacă dumneata, tată, găsești cu cale așa, răspunse fata, te ascult și-mi pui nădejdea în Dumnezeu. Ce o vrea el cu mine! Așa mi ... lumii peste câteva luni. Când, într-o zi, văzu trecând pe acolo o babă cloanță vrăjitoare. Ea, care nu văzuse oameni de atâta mare de timp, era jinduită, și o chemă să mai vorbească cu dânsa câte ceva. Vrăjitoarea îi spuse că știe să ghicească, să dea leacuri și câte nagode ...
Petre Ispirescu - Fata de împărat și fiul văduvei
... despletit (pe) spate, și așa merse de petrecu pe frate-său la groapă. Și așa gătită îi ședea și mai bine decât altminteri. Căci, nu e vorba ea era foarte frumoasă. Crinii și viorelele rămăseseră pe jos și nici la degetul cel mic al ei nu le punea. Când o văzu ... astfel de sălbăticime de pădure. De voie, de nevoie, trebui să se ducă acolo, căci ochii nu-i dase în geană de nu știu cât timp. Mai întâi își trimise sluga care nu se despărțise de dânsul nici cât ai scăpăra. El se întoarse și spuse împăratului că este priimit a ...
... bîrna din ochiul tău Și nu vorbi p-alt de rău. Spre pildă: Cînd vei vorbi de mucos, Nici tu să fii urduros. Că nu e mai urît cînd cineva Face pe frumos că e ponevos Și pe cel urît că e aurit. Altul iar Trîntește cuvîntul tronc, Ca cloșca cînd face clonc. Și se pomenește vorbind: Frumoasă noră dobîndiși, Dar se uită cam piaziș. Și că ... Și Cu pleșuvul cînd vorbești Tivgă să nu pomenești Și nici Să nu rîzi de măgar cumva, Că poate îl încaleci cîndva. Totdauna Gura care e-mpuțită Altui e nesuferită, Că dacă Mie-mi miroasă a floare, Dar altuia a putoare. Și în scurt, Noi rîdem de unul-doi Și ... al altuia îl vede și pe al său nu-l vede. Fiecare să ține mai cuminte decît altul. Fiecăruia i se pare că copilul său e mai frumos, d-ar fi cît de urîcios. Și Ce e frumos poartă și ponos. Fiecare trage spuză pe turta lui Lesne a judeca pe altul. Că Nu te pricepi să împarți un pai ... ...
Petre Ispirescu - Cele trei rodii aurite
... mamii; și se întoarse acasă tristă și fără tivgă și fără apă. Fiul de împărat, auzind acest blestem, stătu, și după ce se gândi mult timp la rodiile aurite, se aprinse dorința în el de a le vedea și de a le avea; deci se duse la ... de șterge cuptorul. Iară ea, luând-o, îi mulțumi. La spatele cuptorului, fiul împăratului văzu o grădină ca un rai, în care se rătăci câtva timp. În cele de pe urmă văzu cele trei rodii cum atârna de o cracă în pom; își făcu curaj, scoase cuțitașul și tăie crăculița de ... duse fiul de împărat, și o fată de țigan veni să ia apă din fântână, dar când văzu chipul care strălucea în apă, crezu că e al ei, și, spărgând ulciorul, se întoarse fuga la mumă-sa: - Nu mă mai duc la apă, zise ea, o frumusețe ca a mea ... măturei. Ea se duse și iară se întoarse, ca și întâi, fără ispravă și tot cu astfel de vorbe. Mă-sa înțelese că acolo nu e lucru curat și îi dete un ac vrăjit să-l ție în păr, și o învăță ce să facă cu el la întâmplare de ar ...
Petre Ispirescu - George cel viteaz
... împăratului nu se poate spune. Se hotărâră să boteze pruncul. Pe atunci se botezau copiii într-o fântână sub un munte. Și fiindcă de câtva timp se ivise niște tâlhari pe acel munte, cari pândeau pe cei ce veneau să-și boteze copiii și-i omora, strașnică poruncă dete împăratul ca ... zi se pomenește cu ea. Pustnicul o văzu, începu s-o mângâie: - Capra-tati! capra-tati! voind să puie mâna pe dânsa. Dar ași! unde e pomana aia? Capra, țâșt! în dreapta, țâșt! în stânga, se depărta mereu. Călugărul după dânsa. Dacă văzu că nu poate pune mâna pe ea, se ...
Alecu Russo - Studie moldovană
... națiilor, inima popoarelor; fieștecare nație are organizația sa; în acea organizație intrălimbă, haine, tradiții istorice sau casnice, obiceiurile care dezvoltesc plecările bune sau rele, în timp ce tăria lor pe un pământ și cuînrâuririle sufletești și sociale se numește naționalitate. Cei carecântă latinește, franțuzește, italienește, englezește sau măcarchinezește pot plăcea pedanților ...
Nicolae Gane - Andrei Florea Curcanul
... se teamă de mine. Chiar Catrina îmi zicea că nu mă prinde când mă sluțesc. Astfel o dusei doi ani și mai bine în care timp mama muri, iar tata din ce în ce se gârbovea. Într-una din zile el mă chemă la o parte și-mi zice: — Măi ... avem în casă o gospodină care să caute de tinerețele tale și de bătrânețele mele. Eu gândesc că fata Catrina, deși nu-i bogată, dar e cuminte și harnică, și va ține la cinstea casei noastre... dar tu cum socotești? Aceste vorbe ieșite din gura bătrânului tată mă pătrunseră la inimă ... a bine. — Bine, rău, n-ai ce face, răspunse Vasile Grăunte; dacă-i poruncă s-a mântuit. Zi că nu-ți e tată, vorba ceea. — Ș-apoi, ce mai la deal la vale, adause Petrea Doncilă; putem oare să ne ferim de ce-i scris să ... ar fi vremea să văd dacă durdulița cu care m-am hrănit treizeci de ani mai știe să facă treabă. Ei, băieți!... omului nu-i e dat numai să se întindă la soare: în viață este și nevoie și voie și dacă nu vom fi harnici să ținem piept la nevoie ...
Mihai Eminescu - Avatarii faraonului Tl%C3%A0
... linÈ›olii de cristal miÈ™cător, sună în adânc cântarea cântărilor. UÈ™or zboară luntrea mică È™i neagră asemenea unei cugetări printre tablourile măreÈ›e desfăÈ™urate de o parte È™i de alta a râului... oraÈ™e vechi ce-È™i construiesc zidirile lor sure È™i colonadele lor infinite în lumina nopÈ›ilor, piramidele — morminte de regi — crânguri de ... un tablou la care se uita uimit È™i adânc... I se părea că spiritul Universului visează — el, căruia un pământ cu imperii i-e un grăunte — È™i că visul său măreÈ› e pentru ăst' moment Memfis... BolÈ›ile ferestrelor i se arcau înalt deasupra frunÈ›ii... Bolta salei era scrisă de jur împrejur cu zodiile cerului... pe ... tot cu acelaÈ™i nume... — Chipul tău, Isis... Pe tabla neagră se zugrăvi un cerc mare roÈ™u... de acest cerc erau aninate fiinÈ›e ca o scară... Jos, minerale în care plantele îÈ™i duceau rădăcinile... animalele îÈ™i duceau rădăcinile în plante, omul în animale; minerale în om ... râdă pin tot haosul de glasuri mici... — O, inamicul meu cel mare... spunea un glas ce umbla prin sală... Piramide È™i temple, oraÈ™ ...
Petre Ispirescu - Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos
... veni inima la loc și se mulțumi a aștepta până a doua zi. în ziua următoare, ia merele de unde nu e. S-a supărat împăratul, nevoie mare, și porunci ca paznici să se uite să prinză pe hoți. Dară ași! unde e pomana aia! Pomul înflorea în fiecare zi, se scuturau florile, rodul creștea și seara da în pârg. Noaptea se cocea. Oarecine venea atunci și le ... și după ce căzu de vro două ori, i se sperie somnul și rămase treaz și nebântuit de piroteală. Când, colea despre ziuă, când somnul e mai dulce, auzi un fâlfâit ca de un stol de paseri că se apropie. Trase cu urechea și simți că cineva jumulește pomul de mere ... din nou și el pricepu că stolul de păsări trebuie să fi zburat. Se apropiă de mărul de aur și văzu că hoțul nÂavusese timp a lua toate merele. Luase ce luase, dară tot mai rămăsese. Stând el acolo, i se păru că vede lucind ceva pe jos ...