Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU CE
Rezultatele 631 - 640 din aproximativ 1851 pentru CU CE.
... E de urs, răspunse-n grabă. -Aici o ai, or acasă ? -Ba, zise,-n pădurea deasă, Că-i știu vizuina bine; De vei, poți merge cu mine. -Ce ceri pe ea ? Este mare ? Îi făcu iar întrebare Este ca cea de berbece ? -Ba zice, d-un stînjin trece. Ursul în pădure șade, Ei ... cade. După ce i-a dat arvună, Și bea-ldamașu-mpreună, Să apucă vînătorul. Vrînd să-și împlinească dorul, Umple pușca o gătește, Cu glonțuri o-nțepenește, Cînd pe umăr s-o ardice, Atunci cîrpaciului zice : -Ai frate, acum cu mine, Să vezi cum ți-l culc de bine. Necăjit cu creață-n frunte, Pleacă către urs la munte, Ș-ajungînd pădurea deasă, Ursul unde vrea să iasă, Cojocarul îl oprește Și, stînd, cu el să-nvoiește, Că el aci să s-ascunză La vreun copaci în frunză, Și d-acolo să privească Pe urs cînd o să-l ... ardică, Să dea fugă e rușine, Că cîrpaciul vedea bine. Slobozi pușca în grabă, Dar nu făcu nici o treabă, Că nu căzu ursu-ndată Cu o pușcătură dată. Să mai umple vreme n-are, Ursul venea spre el tare. Neavînd altă ...
Antim Ivireanul - Luna lui iunie, 29 de zile. Cazanie la sfinții apostoli Petru și Pavel
... putĂ©re viețuitoare a lui Petru s-au rădicat sănătos din pat și oarecare om, anume Enea, carele zăcea de 8 ani, slăbănog. Cu aceasta și la Iopi, lucru de minune la toți, au înviiat pre Tavitha, ce murise. Are soarele și altă a sa lucrare, că trĂ©ce prin crăpăturile ușilor și prin găurile păreților și cĂ©le mai din lăuntru ale caselor le iscodĂ©ște și le luminează. Și de la Petru ... au lepădat de 3 ori de învățătoriul său? Nu era mare întinăciune când în grădină, fugind, au lăsat singur pre dulcele Iisus? Aceste însă întinături, cu lacrămile ce vărsa adĂ©seori, dintru adâncul inimii, le-au spălat și au rămas cu totul curat, atâta cât s-au arătat ca alt soare, luminând în casa celui înalt. Zice de aceasta și cel cu Gura de Aur, Ioann, la tâlcul Psalomului 48, cum că mulți împăraț au rădicat cetăț și au făcut zidiri minunate și puindu-ș numele s ... și puteri dau filosofii să aibă luna. Și întâi zic cum că luna iaste podoaba nopții, asămânătoare soarelui și stăpână mării: acĂ©ste însă vrednicii cu dreptate să cuvin vasului celui ales și
Dimitrie Anghel - Moartea babacului
... 2. Sever e aspectul morții. Crepul de doliu face pată, mărginește lumina și întunecă. Noapte și zi, întuneric și lumină, neîmbinate lucruri, eternă vrăjmășie. Și cu toate aceste, funerara urzeală de umbră, neagra îmbrăcăminte ce intră în casă o dată cu moartea nu poate învinge de multe ori ridiculul vieții care lasă urme, nu poate alunga ironia ce se așază la căpătîiul postumului, nu e în stare să biruiască zîmbetul de veselie ce-l resimți in fața anumitor aspecte ale naturei, căci natura, în felul ei, nu e nici tristă, nici veselă, ci așa cum o ... batiste, chipuri chinuite ca să pară triste, melancolice atitudini de deznădejde. Gesturi de părere de rău se schițau și banalele cuvinte de condoleanță cădeau dimpreună cu picurii de ceară în cucernica tăcere. Mai grav și mai trist decît însuși mortul, cel ce ducea doliul, stînd lîngă înfloritul catafalc, cu o sinceră expresie de a fi încercat într-adevăr o ireparabilă pierdere, primea negrile strîngeri de mînă. Totul era corect, protocolar și făcut ... alb și de negru, de lacrimi și păreri de rău mincinoase se resfăța. Și cel de care nu știuse nimeni și pe care îl uitau cu
Elisabeta de Wied - Fluturi sărutându-se
... Elisabeta de Wied - Fluturi sărutându-se Fluturi sărutându-se de Elisabeta de Wied Cu gene 'ncins-a ochii tăi Cel ce-a creiat din veci iubirea, Iar ei sclipiri de soare-au prins Și-un fulger umed li-e privirea. Cu drag eu genele-ți ating Cu genele-mi de tremur pline, Din ochi clipesc aprins și des – Și ast-fel te sărut pe tine. Bătând din aripi, când ne sunt ...
Vasile Alecsandri - Istoria unui galben
... genelor. Peste câteva secunde ambii amorezi se traseră puțin înapoi, se uitară lung unul la altul, făcându-și amândoi o dureroasă revizie, și ziseră următoarele, cu glas pătruns: GALBENUL (oftând din greu) : Cât ești de schimbată, iubita mea! PARAUA (suspinând cu durere) : Cât ne-am schimbat, dragul meu! GALBENUL (cu amărăciune) : Ce crudă și nemilostivă-i vremea! Coasa ei nu se ostenește niciodată!... Plăcere, frumusețe, tinerețe, toate sunt secerate de dânsa!... Astăzi ele strălucesc cu tot farmecul lor și mâine se pierd. Tristă soartă! Lume deșartă! Viață ticăloasă! Ah! Ah! PARAUA (cu blândețe îngerească) : Nu te mâhni, luceafărul meu, că nu suntem numai noi supuși acelor crude pravili ale soartei. Fierul că-i fier și încă ruginește ... aduci aminte, scumpa mea, de-acea epocă fericită când ne-am întâlnit în buzunarul căpitanului Costiță?... Sufletele noastre erau făcute unul pentru altul, c[...]ndată ce ne-am zărit ne-am și simțit cuprinși de dragoste. Cât de frumoasă erai tu atunci cu fața ta rotundă și albă ce sticlea și strălucea ca o tabla de dulceți. Cu câtă grație se îndoia talia ta gingașă și subțire! ...
Grigore Alexandrescu - Suferința
... Grigore Alexandrescu - Suferinţa Suferința de Grigore Alexandrescu Îmi place a naturii sălbatică mânie, Și negură, și viscol, și cer întărâtat, Și tot ce e de groază, ce e în armonie Cu focul care arde în pieptu-mi sfâșiat. La umbră,-n întuneric, gândirea-mi se arată, Ca tigrul în pustiuri, o jertfă așteptând, Și prada îi ... simt inima-mi izbită, Luptându-se-n convulsii cum nu-ți închipuiești. Și ochii mei în lacrimi înoată în tăcere, Și prizmuiesc adesea pe cei ce nu mai sânt; Zadarnică dorință când sufletul nu piere! Nu o să-mi tulburi oare și pacea din mormânt? N-o să se-ntoarcă umbra ... Să ia un lung, un dulce, un veșnic sărutat; Din brațele-ți, din sânu-ți să treacă el în soare Să ducă la vecie plăcerea ce
Gheorghe Asachi - Repegiunea timpului
... Gheorghe Asachi - Repegiunea timpului Repegiunea timpului de Gheorghe Asachi Cânt de societate Timpul fuge cu iuțeală, Iar pieirea noastră vine, Să nu pierdem vro clipală, Zile să trăim sănine! Am văzut că-n primăvară Dimineața naște-o floare, Dă miroase ... moare. Timpul fuge... Auzit-am mari cuvinte Din filozofilor gură, Însă nu țin alt-aminte Decât astă-nvățătură: Timpul fuge... Un neam merge, altul vine, Cu cel mare cel mic piere, Noroc trainic nu mai ține, Dar nici vecinică durere. Timpul fuge... De ce-avem înțelepciune În o viață atât de mică, Când ea alta nu ni spune Fără că nu știm nimică! Timpul fuge... De vreu ochii ca ...
Titu Maiorescu - O cercetare critică asupra poeziei române
... arăta cum o sumă de particularități esențiale ale poeziilor frumoase se explică numai pe baza acelui adevăr. Poetul, chemat a deștepta, prin cuvintele ce le întrebuințează, aceleași imagini sensibile în conștiința auditoriului, ce trebuie să le aibă el în fantezia sa, are a se lupta cu o primă greutate foarte însemnată: cu pierderea crescândă a elementului material în gândirea cuvintelor unei limbi. La început cuvintele corespundeau unei impresii sensibile, și cine le auzea atunci își ... înaintează însă limba, cu cât experiența se întinde peste mai multe sfere și cuprinde cunoștința a tot mai multe obiecte de același fel, cu atât cuvântul ce le exprimă devine mai abstract, caută a se potrivi cu toată suma de obiecte câștigată din nou, pierde una câte una din amintirile sensibile de mai nainte și, devenind o noțiune generală, se ridică pe ... acestui cuvânt, eminent este o noțiune exclusiv intelectuală. Eminens cel vechi putea fi o expresie poetică, eminentul de astăzi este o expresie esențial prozaică. Ceea ce s-a întâmplat cu eminens s-a întâmplat ...
Nicolae Filimon - Despre teatrul italian. Impresiuni din sezonul anului 1858
... 1858 Despre teatrul italian. impresiuni din sezonul anului 1858 de Nicolae Filimon Teatrul de operă italiană peste puțin va începe cursul reprezentărilor sale. Publicul așteaptă cu ansietate să auză pe artiștii aceia pentru care, cu toată criza monetară ce sfîșie societatea întreagă, au să plătească enormele prețuri stabilite prin contractul încheiat de guvernul principelui Ghica cu antreprenorul de astăzi, fără a se consulta abonații, precum se urmează în toate părțile lumii, unde teatrul și administrațiunea teatrală esistă în faptă ... în anul acesta decît în cel trecut? I se va da tot ce este în drept a cere după contract și dupe banii ce plătește? Asta nu se poate ști decît după prima reprezentațiune. Ceea ce știm și știe toată lumea este că drepturile abonaților și ale publicului amator de operă, deși au fost mai totdauna nerespectate, nu fură, cu toate acestea, călcate în picioare cu atîta cutezare și dispreț ca în timpul antreprizei actuale. Am studiat această chestiune din mai multe puncturi de vedere și am văzut că răul nu ... se atingă de pîinea noastră morală și materială, strigă românul de mai mult timp; și astăzi crede că va fi auzit și salvat de individele ce-l speculă
Ioan Barac - Istoria preafrumosului Arghir și a preafrumoasei Elena
... perire, Și în peșteră intrară Dîndu-i întîi bună seară ; Iară omul cel prea mare Dă o groaznică strigare : „Cine iaste ? cine vine ? Cine ce caută la mine ?â€� Și cînd slobozea cuvîntul, Să cutrămura pămîntul, Numai cu un ochi în frunte, Și părea că-i cît un munte. Arghir tremura de frică Și nu ascundea, nimică, Ci să ruga de iertare Numărîndu ... pînă dimineață Că vin toți satirii față. Știu că trebuie să fie Vreunul care să știe, Și care va ști mai bine Îl voi trimite cu tine.â€� Atunci Arghir mulțămeaște Și frica-ș mai potoleaște Acest uriiaș, îndată Cu o cină să arată, În frigare vrînd să tragă O căprioară întreagă. Face cină boierească, Ca pre Arghir să cinstească, Masa lîngă foc o pune ... un jgheab de piatră. Arghir pînă să îmbuce, O ploscă de vin aduce Dintr-ale sale merinde, Care foarte bine prinde. Uriiașul, dacă-l gustă, Cu stomah ca de lăcustă, I-ar fi plăcut ca să tragă Pre gît o bute întreagă ; Dar tot să îndestulează, (Nefiind mai mult, să crează ... ...
George Coșbuc - Blestemul trădării
... un prinț se suie Alb de arme, spre castel; E tăcere-n cetățuie, Dar stafiile pe coaste Repezi vin, o-ntreagă oaste, Toți ai prințului cu el. Lupi ce cască largul gurii Au pe coif, și parc-au strâns Toate fiarele pădurii. Sunt de-acei ce-au stat în cale, Varro tu, oștirii tale Și-au făcut pe-August de-a plâns. Când ajunge la cetate Albul prinț al ... în grabă morții, Cu berbecii bat în porți. Și-auzind cum vin barbarii, Ușa tainiții-o deschid Și tresar legionarii; Ei din bărbi, din păr, cu mâna Iuți își scutură țărâna, Ies, aleargă, sar pe zid. Sub un râu de creste roșii Albe coifuri strălucesc, Și-n amestec furioșii Respingând pe ... scut de scut, Tuba nu-și cunoaște gama: Fără zuzăt lancea zboară, Iar al spăzii-oțel doboară Cald și strălucind, dar mut. Pe deasupra lor cu spaimă Luna se ascunde-n nor, Glas de bufnițe se-ngaimă Și, cu aripi speriete, Lilieci zburând în cete Se izbesc de coiful lor. De-ați avea voi pace-odată, Voi ce ...