Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AȘA CUM ESTE
Rezultatele 631 - 640 din aproximativ 1278 pentru AȘA CUM ESTE.
Titu Maiorescu - Despre progresul adevărului în judecarea lucrărilor literare
... mai mare parte a literaturii zilnice nici nu merită să existe, nici nu poate exista; și dacă se pare astăzi a fi, se vede mâine că nu este și rămâne ca cum n-ar fi fost. Să restrângem, prin urmare, cercul cercetării noastre la literatura în propriul înțeles al cuvântului și, după ce am văzut că cei ce scriu din ... vocațiune internă o fac pentru a răspândi o idee sau o simțire de valoare universală, să ne punem a doua întrebare: Cum lucrează o asemenea scriere asupra celorlalți? Cum străbate ea în mulțime? Cum ajunge a fi, din gândul și din simțirea unui om, gândul și simțirea tuturor oamenilor de cultură? Cu alte cuvinte: cum se face progresul în recunoașterea și primirea adevărului? Când vorbim dar aici de progresul adevărului, nu ne gândim la vreo abstracțiune metafizică; nu ne oprim ... la cercetarea teoretică dacă există sau nu frumosul absolut. Tot așa de puțin ne ocupăm de analizarea cauzelor și efectelor progresului general al spiritului european, așa cum au încercat-o Buckle și Lecky. Ci, dintr-un punct de vedere mai practic pentru noi, românii, dar și mult mai modest, luăm în privire ...
Vasile Pârvan - Datoria vieții noastre
... după licuriciul minunat al gândului, care luminează în întunericul banalității utilitare zilnice. Cât spirit de acesta, de camaraderesc entuziasm, pentru idealul de toate felurile, va fi într-o școală, atâta libertate a gândului și deci atâta putință de înflorire a sufletelor, va fi în acea tovărășie de viitori oameni. *** Libertatea spiritului nu crește de asemenea nici acolo unde omul e robit de trup. Iubirea ideii e un lirism ... marii majorități a acestor progrese e însă asasinarea savantă a milioanelor de nenorociți care, fără aceste invenții și descoperiri, n-ar fi murit nici așa de mulți, nici așa de oribil, în actualul război. O universitate nouă, în anul de la nașterea Domnului următor imensului faliment etic al concepției materialiste despre lume și viață ... locală, ci mondială. Într-adevăr, toate marile întrebări ale sufletului omenesc conștient de continuitatea istorică a gândirii omenești luptătoare, se pun din nou: cum să se facă cercetarea realului; cum să se îndrumeze căutarea adevărului; cum să se înțeleagă frumosul; cum să se ia poziție față de lume și viață; cum ...
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul I. Ionienele
... și pare-ntinerit. Colo fusese Sestos, locaș de desfătare, Ce-amintă dulce nume și-l trage din uitare: Pe grațioasa Hero, cu genele de fir. Așa Conrad deșteaptă acest trist suvenir: ‑ „Tu, zee cu păr d-ambru și tînăr-adorată În templul de la Sestos, locaș dezmierdător, Ascultă preoteasa ... ți servă, zi și noapte, O, zee, te îndură și spune un cuvînt. Phebus acum apare și niște surde șoapte Aud trecînd pe vînt.â€� Așa se roagă Hero la zee cu-nfocare. Cyprisa nu răspunde. Phebus a răsărit; Și corpui lui Leandru zdrobit, adus de mare, Pe mal ... Tot sufletul de dînsul în Sestos se-mbătase. O, timp de fericire ce nu poci să exprim, Amor, o, foc din ceruri, o, simțimînt sublim! Cum vă schimbărați cursui și cum divina miere În cupa vieții mele s-a prefăcut în fiere! Leandre, dulce soare al sufletului meu, Tu ai pierdut lumina ce-atît ... drept sacrifice profundele blasfeme! Voi ați vărsat în sînu-mi amorul fericit Și voi loviți pe Hero, zei cruzi, căci a iubit!â€� Așa ...
Constantin Negruzzi - Crispin, rival stăpână-său
... slujit! A, Crispin! Tu ești vinovat! Tu totdeauna te-ai vârât în bagateli. Tu trebuia acum să strălucești în finanț! Cu duhul care am, așa să trăiesc, aș fi făcut păn acum mai mult de o bancherută! PERDEAUA AL 3-LE CRISPIN, LABRANCHE LABRANCHE: — Nu-i acela Crispin? CRISPIN: — Oare pe Labranche ... pentru mari lucruri. Unde ne vom duci noi s-ascundim banii zăstrii? CRISPIN: — în fundul vreunii depărtate provinții. LABRANCHE: — Eu cred că va fi mai bine afară din stăpânire aceasta; ce zâci tu? CRISPIN:— Vom vidĂ©. Spune-mi de ce caractir este M. Oront? LABRANCHE: — Un târgovăț ... Într-un ceas și pour și contre. CRISPIN:— Ajunge; trebui să căutăm strai pentru... LABRANCHE: — Tu te poți sluji cu ale stăpână-miu... Așa, tocma tu ești chiar de statul lui. CRISPIN:— Bine-ai socotit. LABRANCHE: — Văd ieșind nu știu pe cine de la M. Oront. Haide ... minciună să nu vie vro câteva zile la M. Oront. îndată te agiung. (Să duc.) PERDEAUA A 4-LE ANGHELICA, LIZETA ANGELICA: — Așa ...
Dimitrie Anghel - Pe un volum de Charles Perrault
... să mărească mai mult firea fabuloșilor eroi. Ele sunt vechi ca și timpul, și mă gîndesc răsfoind volumul acesta de Povești din vremea de demult , cum le intitulează Perrault, care și-a legat numele de ele, că dînsul nu a fost decît un culegător dibaci, care a ... opera aceasta el a scris-o mai mult ca să-și desfete copiii lui și că, necrezîndu-se demnă de reputația unui academician cum era el, a publicat-o întîi sub pseudonimul Perrault d'Armancour, nebănuind că tocmai această operă o să-i supraviețuiască, cînd toate celelalte ... de-a pururi pe soclul lui de piatră, străjuit de credinciosul Iui tovarăș, de falnicul Cotoi Încălțat, transformat și el într-un fastuos cavaler, cum erau pe atunci, cu manta azvîrlită pe umeri, vasta pălărie cu pană pe ureche, războinica spadă la coapsă și cizmele de șapte poște în picioare ... totdeauna la timp, unde cel nedrept și rău își ia pînă la sfîrșit răsplata, iar cel bun ajunge totdeauna la fericire. E lumea ideală, după cum vedeți, lumea cea desăvîrșit întocmită, pe care o întrevăd încă visătorii, și mințile cele mai înalte se trudesc zadarnic s-o înfăptuiască. În această lume ...
George Topîrceanu - Problema râsului și humorul românesc
... realitate. „Ironia, zice el, constă în a enunța ceea ce ar trebui să fie, prefăcându-te a crede că tocmai așa este; iar humorul constă în a zugrăvi amănunțit ceea ce este, prefăcându-te a crede că chiar așa ar trebui să fie...â€� Precum vedeți, Bergson reduce humorul
Alecu Donici - Înființarea fabulei
... Donici - Înfiinţarea fabulei Înființarea fabulei de Alecu Donici În palat la împărat, Adevărul, gol din fire, Fără veste au intrat. La a lui așa privire Împăratul au strigat: — Cine ești? Cum îndrăznești, Gol, aici, să te ivești? — Adevărul sunt. — Ce vrei? — Vreau să-ți spun a mea părere: Tu nicicum nu ... mai mari te măgulesc Și norodul jefuiesc; Legile îți sunt călcate... — Ieși afară! Ieși afară! Golule nerușinate! Dați-l uite jos pe scară! Iată cum fu primit Adevărul dezgolit; El, oftând, se depărtară. Dar a lui dorință bună Un alt chip i-au arătat. Adevărul mai pe urmă ...
... care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuia să se despartă chiar azi, căci vremea înțărcatului venise de mult încă. Și cum se uită așa, cu ochii îndurerați, din pieptul căprioarei scapă ca un muget înăbușit de durere; iedul deschide ochii. Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare și pornește spre ... și de dușmănia lupului, și de iscusința vânătorului, căci pe muchiile prăpăstiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo l-ar fi știut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara își azvârle picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăznețe ... frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeață, până ce pătrunde în inima întunecată, ca un iad, a pădurii. Și-au mers mult așa, până ce au dat în sfârșit de luminiș. Iedul, bucuros, o ia înainte, sărind. Dar în aceeași clipă căprioara se oprește, ca de-o presimțire ... fața ei, de sub o cetină, ochii lupului străluceau lacomi. Un salt, și iedul ar fi fost sfâșiat. Atunci căprioara dă un zbieret adânc, sfâșietor, cum ...
Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare în târgul Băiei
... a ajuns la vânta și celebritatea sa; nici unul nu și-a păstrat între moldoveni, și pot zice între români, un nume așa de drag, așa de curat, așa de popular ca al lui; încă astăzi, aproape de trei veacuri și jumătate după moartea sa, Ștefan cel Mare este idealul poporului nostru; el personifică ... înaintea descălecării lor în ambele principate, erau supuși coroanei Ungariei. O asemene pretenție mai puțin decât oricare altul o putea părăsi Matei Corvinul, riga rigilor, cum l-a numit papa Romei, sau Mătieș Craiul, cum îi zic hronicarii noștri în limba lor cea pitorească. Din norocire însă pentru Moldavia, ea atuncea avea de domn pe Ștefan cel Mare, cel Bun ... a și isprăvit-o. Matei Corvin, dinaintea căruia se retrăseseră riga Boemiei, Podiebrad, împăratul Germaniei, Frideric, și chiar Mohamed II, cuceritorul Constantinopolului, spaima Europei, cum se înțelege de la sine, nu puteau să sufere în apropierea sa un domn ce nu vroia a cunoaște de stăpân decât pe ... a se arunca pe șa: "Doamne, îi zise aprodul, eu m-oi face o moviliță, și vino de te suie pe mine și încalecă" Voievodul,
Vasile Alecsandri - Despot Vodă
... Descalecă și-n grabă apucă pe cărare La deal... îi vezi? JUMĂTATE Văd... Iată-i ajunși sub dâmbul mare... Țin sfat și iarăși pleacă... Or fi niscai fugari Ce vor să treacă-n țară. LIMBĂ-DULCE Ce-or fi, maghiari, tătari, Să-i prindem. JUMĂTATE Dar, să-i prindem, căci noi suntem de pază Aici, la pragul țării... Feri, măi, să nu te vază ... rază de sub geană, c-un zâmbet de pe gură. Și însă moldovenii orbi, crunți, nepăsători, Stropesc ades cu sânge grădina lor de flori. DESPOT Cum e stăpânul casei așa-i și grădinarul? LASKI Așa, căci Lăpușneanul... el mână astăzi carul. DESPOT El bate-n boi. LASKI O! Despot, pe acest mănos pământ Domnea odinioară un domn viteaz și sfânt ... să-nfrunt eu soarta. LASKI Înfrunt-o bărbătește; Iar dacă ea de tine ar râde muierește, Găsind că nu ești vrednic de-a fi ce zici c-ai fost, Atunci din nou la mine să cauți adăpost. Eu pentru tine, Despot, aici am întins nada. Acum îți zic: La ... scule pe mâna ta... ș-a mea. Pas! eu te las, adio, și s-auzim de bine. (Se îndreaptă spre fund.) Când îi ...
Petre Ispirescu - Fata moșului cea cu minte
... mi-au mai rămas de omizi; și, când t-ei întoarce, ți-oi da poame coapte să mănânci. Se apucă fata de lucru numaidecât și cum isprăvi, îndată plecă. Mai încolo dete peste un puț, care îi strigă: - Fată mare, fată mare! vino de mă sleiește, că ți-oi da apă ... Fata făcu tot, precum îi poruncise. Când veni acasă, Sânta Vinerea întrebă de puii ei, carii erau balauri, șerpi, nevăstuici, ciuhurezi, șopârle, năpârci și gușteri, cum le-a dat mâncarea, și toți răspunseră că n-a fost băgat de seamă daca a lipsit ea de ... n-avu răbdare, ci chemă pe mumă-sa la o parte și-i zise să facă pe unchiaș și pe fie-sa să iasă afară. Cum rămase singurele, deschise lada; dar ce ieși d-acolo? balauri, șerpi, și câte lighioni toate, cărora le arsese gâtlejurile când le dase de mâncare; și ...