Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN CE PRIVEȘTE
Rezultatele 631 - 640 din aproximativ 872 pentru ÎN CE PRIVEȘTE.
Paul Zarifopol - Introduceri la ediția critică I.L. Caragiale, opere
... direcția satirei sale irită foarte rău, e deci încă foarte vie. E greu totuși a tăgădui că procedările lui artistice sunt adesea vechi, în înțelesul de: perimate. Socotesc că, printre oamenii astăzi în viață, sunt unii tocmai astfel așezați în timp ca să poată simți viu opera lui Caragiale și, în aceeași vreme, să poată imagina relativitatea ei istorică. Pentru filologii viitorului depărtat, când se vor sili, după cum le e meseria, să închipuie, în scheme și fantasme fragmentare, ceea ce trăim noi astăzi și am trăit ieri și deunăzi, consemnarea gândirii și simțirii noastre, a acestora care am fost contemporani maturi ai lui ... Lună de miere, din Cadou; iar una din acele schițe ale începătorului istoria cetațeanului Ghiță Calup a intrat de-a dreptul în Noaptea furtunoasă. Însă cu deosebire simptomatice pentru orientarea artistului sunt tipurlle dezvoltate, în foița umoristică din 1877, sub titlurile Șotrocea și Motrocea și Leonică Ciupicescu, retipărite cincisprezece ani mai târziu în Moftul român, unde Șotrocea și Motrocea se prefac în definitivii Lache și Mache, pe când Leonică Ciupicescu era din capul locului un nume creat artistic, primul de felul acesta
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecu I
... Aș grăi cu tine-almintre doară. Unde-i duhul ș-inima nefrântă Acelui mândru Luceafăr care Nu să-îndoi și pre cea mai sfântă Lumină-în ceriu viețuitoare A să scula cu războiu, odată! Ce negrijă-acum te ține,-o tată? Tu șezi aici, fără nice-o teamă, Adevărat! Dar sus ce să face, Pe lume, nu știi sau nu bagi samă. Nu vezi ce năpraznă vine-încoace Pe iadul tău? Eși numai, afară, Ș-însuș' a ta vedea-vei ocară!... Încă și țiganii mișei caută Ca să ... dân iarbă crudă Grâu, dân toporâște săcure!... Hoho! nu vă răpeziți așa tare, Că nu sunt toate, păcum vă pare!... Au doară știți voi dân ce pricină Vodă-așa v-armă dă minunat? Cine știe ce limbă păgână Doar' asupra lui iar' s-au sculat; Armele-aheste nu-s cobe bună; Sau încai trebile-așa nu sună". [15] ,,Eh! ce ne pasă d'ahele toate (Grăi Boroș' mândru cu măhnire); Au n'am nimeri noi ș-a ne bate Ș'în război adins a hărțuire?... Noi încă-avem câte doao mâini, Inimă-în sân și duh
... Vasile Alecsandri - Bărăganul Bărăganul de Vasile Alecsandri Pe cea câmpie lungă a cărei tristă zare Sub cer, în fund, departe, misterios dispare, Nici casă, nici pădure, nici râu răcoritor, Nimic nu-nveselește pe bietul călător. Pustietatea goală sub arșița de soare În patru părți a lumei se-ntinde-ngrozitoare, Cu iarba-i mohorâtă, cu negrul ei pământ, Cu-a sale mari vârtejuri de ... în sânu-i dormind, zace ascunsă Singurătatea mută, sterilă, nepătrunsă, Ce-adoarme-n focul verii l-al grierilor hor Și iarna se deșteaptă sub crivăț în fior. Acolo floarea naște și moare-n primavară, Acolo piere umbra în zilele de vară, Și toamna-i fără roadă, ș-a iernii vijelii Cutrieră cu zgomot pustiele câmpii. Pe cea savană-ntinsă și cu ... un puț, Și-n orizon se-ndoaie ca gâtul unui struț. Un car cu bivoli negri a stat lângă fântână. Vro doi români în soare ș-o sprintenă română Încungiură ceaunul ce ferbe fumegos Pe foc, și mai departe un câne roade-un os. Pe car un copilandru privește-n departare... Zadarnic ochii-i zboară din zare ...
Duiliu Zamfirescu - Viața la țară
... boierească pare populată și bogată. Într-o zi de vară, pe la vremea odihnei, conu Dinu fu sculat din somn de sunetul clopotelor unor poștalioni ce intrau în curte cu strigăte și saltanat. Atât el cât și nevastă-sa Sofița săriră din paturile lor de cit, și se uitară pe fereastră. — Iii ... la mine!... — Uite, zău, coană Prohiro, ai dreptate; da' nu știu cum s-a făcut... Vorbind astfel, bătrâna îngălbenea, începea să înghită în sec, se foia fără rost, până ce căzu pe o bancă din cerdac. — Aoleo, coane Dinule, zise ea repede, făcându-și vânt cu mâna, îmi vine rău... — Puțin "coneac", strigă ... Eforie pe nimic. Își mușcă din unghii mai adânc și tăcu. — Așa e, îngână coana Sofița, dar avem greutăți: fata la pension, nepotu-meu în străinătate... — Aracan de mine, maică, da' tot învață? Ce-a mai ieșit și moda asta cu învățătura până la adânci bătrânețe!... Uite, eu pe Tănase al meu l-am pus la treabă ... cu adevărat. — Bună ziua, fetițo, îi răspunse el, dându-i mâna să i-o sărute. Vino-ncoa să te pup pe obraz. Și după ...
Mihai Eminescu - Să fie sara-n asfințit
... Eminescu Să fie sara-n asfințit Și noaptea o să înceapă; Răsaie luna liniștit Și tremurând din apă; Și să împrăștie scântei Cărărilor din crânguri, În ploaia florilor de tei Să stăm în umbră singuri. Și capul meu de grije plin De brațul tău se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce, Ca iar cuminte să ...
Mihai Eminescu - Ștefan cel Mare (schițe de imn)
... viteaz, Ne vine Ștefan cel Mare. Cum oare, o, țară, Tu n-o să-l cunoști, Când sună fanfară Chemarea de oști, Când buciume sună În văi și pe plai Și oastea s-adună Călare pe cai  Pe steaguri cu semne de bouri? II Pe creștete nalte a munților ... semn de noroc Pe orișice culme înaltă. Mânat de credință, mânat de profet, Din negre pustiuri, porni Mohamet, Stârnind mulgătorii de iepe; Îneacă o lume în flacări și fum Și moartea-i netează al gloriei drum: E moartea stăpână pe stepe. Ce zgomot de bucium și arme, ce val! Când Ștefan se suie călare pe cal Răspunde Suceava din urmă, Și nimeni nu știe cum tu ai ajuns Să știi de ce munții săgeată-ai pătruns  Și-a codrului cale se curmă. Răsună pământul de tropotul des, De-atâtea oștire de munte, de șes ...
Nicolae Gane - Astronomul și doftorul
... Nicolae Gane - Astronomul şi doftorul Astronomul și doftorul de Nicolae Gane Vestea despre țara Moldovei mersese odinioară departe pănă în țările cele mai depărtate de la apus. Se zicea cum că grâiele rodesc în pământul ei atât de mult, încât oamenii nu dovedesc să le strângă în girezi; că vinul din podgorii curge în pârăie, încât oamenii, nemaiavând ce face cu el, îl uită cu anii în pivnițe pănă ce putrezesc doagele și cercurile poloboacelor și rămâne vinul în cămeșa lui; că oamenii sunt blajini și primitori, neștiind ce-i cumpăna și măsura în ale traiului, și că la masa fiecăruia este totdeauna loc pentru zece. — Acolo e de noi! zise un astronom cătră un doftor dintr-un ... — Ia spune-mi, mă rog, de unde ai știut că o să se strice vremea astă-noapte? — Iaca vorbă!... Orișicine hrănește un porc în poiată, trebuie s-o știe aceasta. — Ce fel? — Apoi da!... La noi e cunoscut că mascurul când vine de la câmp cu un pai în gură, vremea o să se schimbe în ...
Alexei Mateevici - Cuvântarea la primul congres al învățătorilor moldoveni din Basarabia
... straja intereselor naționale. Să trăim bine și cu străinii, dar să nu trădăm interesele noastre, căci altfel vom cădea pentru totdeauna. Dacă vom fi slabi în lupta pentru viață, vom fi înghițiți de cei mai tari. Să nu ne alipim la partide străine, care nu luptă pentru neamul nostru și să ... cel din urmă al meu e: să nu uităm norodul, țărănimea care a suferit atâta până acum! Să-l luminăm, să mergem mână în mână cu el, căci fără noi el nu poate face nimic, după cum nici noi nu putem face nimic fără el. Să-l îndreptăm pe ... cel preaputernic pentru izbândirea lucrului obștesc. El ne va trimite fericirea neamului și a d-voastră. (Cuvântarea a fost îndelung aplăudată.) [În cursul ședinței a II-a Al. Mateevici a mai avut o intervenție:] N-avem două limbi și două literaturi ... Aceasta să se știe din capul locului, ca să nu mai vorbim degeaba. (Aplauze.) Unii zic că limba românească e franțuzită. Asta nu-i adevărat! Ce e drept, sunt și în România unii rătăciți în
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Din memoriile Trubadurului
... celorlalte și pe care artiștii le schilodesc mărindu-le și le morfolesc potrivindu-le cu puterea simțurilor oricărui nesimțitor. Iacă arta. Marile genii au simțit în toată viața lor o durere fără repaos în fața naturii. Ei, care pătrund adânc tainele culorilor, ale sunetelor, ale formelor și ale simțirilor și rămân departe de ceea ce vor să se apropie, de câte ori n-au reînceput iarăși și iarăși același subiect, aceeași inimă muncită, aceiași ochi vii, feluriți în clipire, în lumină, în umbră și în expresie, același trup perfect ale cărui linii, moi și pătimașe, se împletesc cu atâta noroc și cumpănire, că marmura nu le poate fura decât pe ... veșnic trăiesc și se răsfață în aplauzele mulțimii, fără a simți depărtarea de la ceea ce a făcut până la ceea ce vroia și trebuia să facă. Ah! dar ce nenorocire blândă pentru mine, care, înfiorat de soartă de-a nu fi înțeles de lume, mai găsesc prieteni buni și drepți ca să ... felurimi de glasuri și de fraze, ce deosebiri de simțire și de expresie, ce veselie și ce jale, ce ...
... Grigore Alexandrescu - Cucul Cucul de Grigore Alexandrescu Cucul, pasere proastă, dar plină de mîndrie, Socotind c-al său nume Este vestit în lume, Hotărî să mai facă vreo călătorie, Ca s-adune respecturi, și însuși să privească Cu ce chip îl slăvește nația păserească. Plecă: dar abia merse pînă-n vecinătate, Și găsi felurimi de păsări adunate, Care din întîmplare Se-ntrecea la cîntare ... ascultare: Îi ziseră: „Taci, soro, te roagă obștea noastră: Despre cîntec, ne iartă, ești ca un cuc de proastă“. Asfel păți și cioara; în rîs ea fu luată, Și cu un cuc nemernic de toate comparată. De asemenea cinste cucul supărat foarte, Se duse mai departe; Dar oriunde mergea ... a nebunit.“ Tot omul despre sine lesne se amăgește. Nimenea nu își este aspru judecător, Dar judecata obștii e o învățătură. Mulți ce se cred pe sine un ce rar în natură Mai lesne zic că lumea nu știe ce
Ion Luca Caragiale - Om cu noroc
... o prietenie din cele mai călduroase, care a plutit într-un senin neîntrerupt atâția ani - până când moartea crudă a răpit în floarea vârstei pe doamna Guvidi. Sărmana femeie! așa de tânără, așa de frumoasă și atât de iubită! Cine-și putea închipui! Și ce gol a lăsat ea în urmă! "IREPARABILĂ PIERDERE PENTRU CEI CE RĂMÂN NECONSOLAȚI." Acestea sunt cuvintele negre și pline de durere ce le-am citit cu toții pe panglica lată a celei mai frumoase cunune cu violete de Parma, când au urmat tristul convoi. Iar ... când are cineva daraveri mari și multiple, putem spune că o întrece. Și de aceea afacerile casei Guvidi & Co. sporesc mereu și merg din ce în ce mai bine: succesul este robul amicului nostru; norocul umblă după omul acesta ca un câine ascultător și credincios. Mă gândeam tocmai ce roman bogat și senin s-ar putea face din studiul vieții acestui tip de om fericit, pe care-l cunoaștem toți așa de bine în ... la Moara-de-Piatră. Guvidi, așteptat a doua zi negreșit în ...