Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TRIST
Rezultatele 621 - 630 din aproximativ 939 pentru TRIST.
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Husarii
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Husarii Husarii de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif Un tropot - trâmbița râsună, Cresc nourii de praf treptat, Husarii sunt! Ei vin în goană, Și-au ordin ca să mâie-n sat. Abia sosiți aici, spre seară, Ai patriei apărători, Și bucurie, dar și teamă Cuprinde pe locuitori. Nici bucuria lor, nici teama Nu poate naște din senin: Sunt chipeși, buni băieți, husarii, Dar... cam râvnesc la bun străin. — Ia seama, fata mea, la toate — Șoptește mama serioasă — Cumva să nu călătorească Vreun lucru mai de preț din casă. Odat' cu zorile, husarul E treaz, și toți sărind pe cai Dau pinteni, sună de plecare, Dispar departe peste plai. Cu o durere negrăită Se uită fata după ei: Frumoșii ochi înoată-n lacrimi, Oftând se umflă pieptul ei. — De ce ești, fata mea, tu tristă? Vorbește: ce s-a întâmplat? — Ah, mamă, a plecat husarul Și inima el mi-a
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Mugur, mugur, mugurel...
... bătrân, se-ntoarce tot pe-aceeași cale... Hei, de-atunci ce mult e... griji, necazuri, boale, Bucurii puține, și atâta jale! Cum mai trece vremea..." trist îngână el: "Mugur, mugur, mugurel!..." Oare unde sunteți, tovarăși de joc? D-aș vedea pe unul barem dintre voi! Să mai stăm de vorbă, veseli ...
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Stelelor
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Stelelor Stelelor de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif Eu v-am cîntat atît de-adesea, Cu drag, în versurile mele, Și vă mai cînt și astăzi încă, Scînteietoare stele ! O lume mai frumoasă parcă Făgăduiește raza voastră, Și vă iubesc că-mi tot surîdeți din depărtarea-albastră. Și drag mi-e să privesc de-a pururi Acolo unde mai există Puțină veselie încă Pe lumea asta tristă ! Poezii alese,
Titu Maiorescu - Câteva aforisme
Titu Maiorescu - Câteva aforisme Câteva aforisme de Titu Maiorescu * O măsură a oamenilor și a lucrurilor este propria lor umbră. * Omul rău se pierde prin partea sa cea bună, omul bun, prin partea sa cea rea. * Don Quijote credea că morile de vânt sunt uriași. Oamenii de rând cred că uriașii sunt mori de vânt. * Sălbaticii din America schimbau aurul și mărgăritarele pentru cioburile de oglindă din Europa. Așa fac și copiii, și mulți dintre noi rămân copii toată viața. * Respectul exagerat pentru întregimea cugetării împiedică acțiunea. Căci orice faptă este o verigă ruptă dintr-un lanț infinit, și omul activ este din capul locului condamnat la fragment. * Oare pârâul de la munte ar fi așa de limpede și de voios dacă n-ar fi rece? * Ferește-te de a da sfaturi. Problema e prea grea și răspunderea mare. Tu dai sfatul după natura ta. Aceasta însă rareori se potrivește cu natura celui ce te întreabă. Altfel spui tu, altfel înțelege el. Sfătuind prudență, produci slăbiciune, și unde cereai tărie se aplică violență. Un element străin s-a introdus în sufletul celuilalt, și el și-a pierdut măsura. * Nemărginit ...
Titu Maiorescu - Scrisoarea lui Maiorescu către Eminescu (februarie 1884)
Titu Maiorescu - Scrisoarea lui Maiorescu către Eminescu (februarie 1884) â†� Scrisoarea lui Eminescu către Maiorescu Scrisoarea lui Maiorescu către Eminescu din februarie 1884 de Titu Maiorescu Informații despre această ediție Scrisoarea trimisă de către Titu Maiorescu , în care îi răspundea scrisorii scrise de Mihai Eminescu în timpul internării sale la spitalul din Viena. Domnului Eminescu WIEN, Ober-Döbling in der Heilanstalt Leidesdorf-Obersteiner Iubite domnule Eminescu, Și scrisoarea D-tale cătră mine și scrisoarea de mai nainte cătră Chibici le-am cetit eu cu familia mea și eu toți amicii D-tale cu nespusă bucurie. Căci ne-au fost dovada sigură despre deplina D-tale însănătoșire. Nu te mira că-ți vorbesc mai întăi de bucurie, deși amândouă scrisorile sunt triste și concepute sub un fe! de „deprimare a moralului“, cum ar zice galomanii noștri. Căci eu cred că tristețea D-tale trecătoare și desigur neîntemeiată, pentru noi rămâne dar bucurie curată. Vezi, D-le Eminescu, diagnoza stării D-tale trecute este astăzi cu putință și este absolut favorabilă. Se vede că din cauza căldurilor mari, ce erau pe la noi în iunie 1883, D-ta ai început să suferi de o ...
Traian Demetrescu - Aleluia Aleluia de Traian Demetrescu „Egalitate! Fraternitate!â€� Se vaietă prin arbori vîntul... Și pare-un glas pierdut pe stradăt Ce cîntă-a morței serenadă: V-acopere pe toți pămîntul... Nimic!... rămîne-n veci cuvîntul Din a vieței tristă sfadă!... Se vaietă prin arbori vîntul Și pare-un glas pierdut pe stradă... Ați înțeles deznodămîntul? Ca într-o stranie baladă, S-adună oasele grămadă, Ne face frați pe toți mormîntul. Se vaietă prin arbori
... Traian Demetrescu - Ave-Maria Ave-Maria (În biserica Sf. Ștefan) de Traian Demetrescu Ave-Maria... Și spre bolta Mărețului și trist altar, Fermecătorul glas de orgă Se-nalță ca un plîns amar... În sufletele credincioase Cad notele mîngîietoare, Cum peste frunzele de toamnă, Amurgul razelor de ...
Traian Demetrescu - Bătrînul artist
... Traian Demetrescu - Bătrînul artist Bătrînul artist de Traian Demetrescu „Să-mi cînți, să-mi cînți un cîntec trist, Să stingi din sufletu-mi pojarul!â€� Am zis bătrînului artist, Și mi-am umplut cu vin paharul. Și el și-a strîns ...
Traian Demetrescu - Cît o viață
Traian Demetrescu - Cît o viaţă Cît o viață de Traian Demetrescu Ne-am întîlnit pe-o vreme tristă, Și, plini de ploaie și noroi, Cu-ncredere ne-am luat de mînă, Pornind spre casă amîndoî. În cameră un frig de moarte... Ea m-a-ntrebat din ochi: rămîi? — Și-am împărțit, străini și singuri, Același rece căpătăiu. Și unul altuia povestea Vieței noastre ne-am șoptit: Ea tot-d'a-una neiubită, Eu tot-d'a-una neiubit... C-o dureroasă voluptate La sîn ca doi copii ne-am strîns, Și-n noaptea aceea, cît o viață, Am plîns... și ne-am iubit... și am
Traian Demetrescu - Cerul Cerul de Traian Demetrescu Firește, trebuie să fie: O armonie, un mister, Ce-atrage sufletul spre cer. În trista mea copilărie, — Cu paginile ei de plîngeri, — Credeam că ceru-i plin de îngeri... Credința mea e astăzi dusă, Cu ea și-al visurilor stol, — Și astăzi cerul meu e gol! Dar, ca o taină-n veci nespusă, Rămas-a vecinicul mister Ce-atrage sufletu-mi spre
Traian Demetrescu - Clavirul Clavirul de Traian Demetrescu Cânta încet din Weber: „gândirile din urmăâ€�, Poema unui geniu ce-apune maiestos, Adio-al unui suflet artistic, ce se curmă Pe-o tristă armonie cu sunet dureros! Și degetele-i albe pe clapele sonore Se-nmlădiau alene, în ochii mei privind; Erau în miez de noapte târzii și tainici ore... Parcă simțeam pe Weber lângă clavir murind!... Tăcuse deodată, și fruntea ei curată Alăturea de mine se rezemă ușor, De gura-i voluptoasă, c-o patimă-nfocată, M-apropiai atuncea sfios, tremurător! Și ne-am robit iubirei, în fericire-adâncă... Dar nu știu cum... clavirul părea că plânge