Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU VOI
Rezultatele 621 - 630 din aproximativ 1375 pentru NU VOI.
... care zac atâți legionari, iată Hinovul; — în el s-ascunde potopul de secoli ce-a curs. Călcând această țărână mută, văd ce nu vedeți voi umbrele-acelor eroi ai căror urmași suntem noi; și stând în valea tăcută, îmi râd de ritm și de-orice reguli îmi râd; ritmul meu ...
George Coșbuc - Ștefăniță-Vodă
... de cale, Pământu-n loc îl frământa Și spuma alb-o mărita Cu sânge roș ce picura Din strânsele zăbale. Când vrei să-i afli, nu-i aduni! Boieri, nu vi-e rușine? Vă văd așa de-atâtea luni, N-aveți acasă cai mai buni? Ori cum? Boieri, sunteți nebuni? Vă bateți joc de mine ... vadă de-l mai are. Măria ta, vorbim și noi. Ei, las-o încurcată! Vă văd așa de rupți și goi De latră câinii după voi! Sânteți boieri, ori marțafoi? Spătare, hai odată! Și vodă sare jos din șea, De frâu, fugaru-și ține. Spătaru-ngălbenit privea, Vedea ce e, și ... vuiet ca furtuna. Boierii-ncremeniți rămân Iar coama calului păgân Cu barba bietului bătrân S-amestecă, sunt una. Boieri! Mai ziceți-mi apoi, Că vodă nu v-ajută! Sunteți săraci, flămânzi și goi; Dar fiecărui dintre voi
Ion Luca Caragiale - Prea sărac
... râzând, mi-a zis: „Te lauzi! S-o văz, n-o crez... Ești prea sărac!â€� Adesea o revoltă-mi vine Că nu sunt nici turc, nici turlac1, Aș vrea să stric, să sparg la geamuri, Dar mă opresc... Sunt prea sărac. Nu! Orșice să fac, văz bine Că pentru mine-i tot un drac! În mediul social de astăzi Sunt prea pârlit, sunt prea sărac. Oriîncotro d ... oi duce, Nu pot cu soarta să mă-mpac; Mi-e veșinică dușmană — veșinic Îmi spune: „Piei! Ești prea sărac!â€� Sărac! Da! Nu e loc în lume Pentru-un sărac! dar... ce să fac? Să mor!... Dar un revolver costă... Chiar pentru moarte, prea sărac... Dar mor în ... mai-nainte strofe fac... 1 Amețit de băutură, cherchelit; zăpăcit, năuc. Un critic fără milă-mi spune: „Ai început iar prea sărac!â€� Și nu știu cum să aflu-acuma L-aceste strofe un capac... Aș vrea o inspirațiune, Nu pot sfârși... sunt prea sărac! Alerg atunce pentru rimă La Dicționarul lui Cihac... Vai! Nici acolo nu se află, Și bietul Cihac e sărac! De ce nu ...
... îmi zisei zâmbind prin visarea mea. Putea-s-ar oare întâmpla unui Tasso o istorie asemenea celeia ce-o citeam?... Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putință în mintea noastră și că, în urmă, toate câte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sunt decât creațiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivități, iar nu lucruri reale. Viața-i vis. Era o noapte tristă. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate ale Bucureștilor, ce se trăgeau strâmte și noroioase prin noianul ... cugeta; căci altfel n-am putea trece în ochii Europei de națiune civilizată. — Și... oare sunteți aceea de ce vreți să treceți? — Hm... nu ești de aici... cum se vede. — Nu. — A... altceva... Ei bine, s-o știi de la mine că nimeni nu caută aicea de-a fi aceea de ce trece. Vezi la noi istorici ce nu cunosc istoria, literați și jurnaliști ce nu știu a scrie, actori ce nu știu a juca, miniștri ce nu știu a guverna, financieri ce nu ...
George Coșbuc - Fata craiului din cetini
... moarte scos-am pe mulți viteji ca tine Și-am fost sfătuitoare la multe vitejii... Dar unde mergi, copile? din care țară vii? Ci Grangur nu răspunde. Încalecă și pleacă Și-aleargă-ncât în fugă nici vânt să nu-l întreacă; Fugarul, plin de spaimă, se duce ca turbat Și nu s-oprește până la poartă, la palat. Îndată prin Cetate cuvântul se lățește Că alt voinic venit-a din lume și voiește Să ... Îndată sărind craiul, de jos l-a ridicat Și dusu-l-a-n palută, dar Grangur rușinat N-așteaptă zorii zilei, nu-i trebuie mireasă: În cap de noapte pleacă pe neștiute-acasă. Și Tabără-i vorbește: Nimic? știut-am eu, Că nici tu nu ești vrednic să fii copilul meu! Atunci Trandafir plânge și din palută iese, La staule grăbit-a și dintre cai alese Pe cel ... o zbârlește. Descalecă voinicul și lângă drum zărește Pe baba cea urâtă, pe care mi-o-ntâlnir Și frații săi. O vede voinicul Trandafir, Ci nu-și întoarce fața, nu
Vasile Alecsandri - Iorgu de la Sadagura
... Enachi... cucoane Enachi... DAMIAN: Ce este, prostule? IFTIMI: Cucoane!... am dat curcanii la bucătărie... DAMIAN: Ș-ai spus bucătarului să-i rumenească bine? IFTIMI: Ba nu... DAMIAN: Ce fel, ba nu? IFTIMI: D-apoi... n-are cu ce să-i rumenească. DAMIAN: Ce zici, măi? IFTIMI: După ce n-ai cumpărat rumeneală din târg... DAMIAN: Ieși ... din ogradă ca să facă invitații în case cinstite? DAMIAN: Ce spui, cucoană Gahițo?... argații mei au făcut vro bazaconie la d-ta în casă?... nu mă-nebuni! GAHIȚA: Nu te face, mă rog, că nu știi... DAMIAN: De știu ceva, să fiu afurisit!... Da cum socoți c-aș da eu voie să se facă acest fel de lucruri?... Mă rog ... ganț și de bliblitatea d-tale!... Când mi-i sete, eu beau vin de Cotnar și de Odobești; beau vin de cel moldovenesc curat, iar nu ganțuri, nici bliblități... Așa să știi. GAHIȚA: Îi superflu să mai cozarisim împreună asupra acestui suget, pentru că nu ne înțelegem. DAMIAN: Superfliur sau nesuperfliur... nu știu... dar că nu te înțeleg?... asta-i adevărat... și mă pot jura pe cei patruzeci de sfinți părinți de pricep ceva din toate cimiliturile câte le înșirați d ...
... „Pân târg... Tocmai la băcănie am văzut că-mi lipsește." „Trebuie să căutăm pe unde ai mai fost." „Am căutat peste tot: nu e și nu e." „Trebuie să dăm un anunț la gazete!..." Și isprăvind povestirea conversației sale cu consoarta, nenea Stasache îmi pune sub ochi o gazetă. Citesc ... omul meu. — Tot ce se poate — zic eu — nene Stasache. Mergem? — Da... haide! Ne suim într-o sanie și pornim. — Nu că-mi pare rău de piatră, pentru că-n definitiv, nu-i vreo valoare grozavă; dar știi, nu face: un cadou de la nenea Andrei... Știi cât ține el la noi... — Firește... — Sunt curios, să vedem: se găsește? Dar în sfârșit ... că se găsește! Eu nu zic nimic. Dar el, văzând că tac: — Ce zici?... se găsește? — Știu eu? zic. — Ei! vezi?... eu nu sunt om curios; dar am mare nerăbdare, să vedem: se găsește? Eu iar tac; el, văzând că nu zic nimica: — Adică dumneata zici că... nu se găsește. — Ba nu ...
Alexei Mateevici - Chestia preoțească
... Preasfințitul îi răspunde văduvei în mod nesigur (nelămurit), zicând că uneori cu străinii te împaci mai bine decât cu ai tăi și că el nici nu-i făgăduiește, dar nici nu-i respinge rugămintea. Și văduva, nemulțumită, se întoarce acasă. De aici se începe o istorie interesantă, care, fiind pân-acuma singura în felul ei și ... Firește că stăpânitorului lor nu-i venea prea bine; el sta la cumpănă: pe de o parte, atâția preoți bătrâni și „cinstiți“; de nu-i vei da Zaimul vreunuia dintr-înșii, se va mai spânzura și atuncea ia-ți asupra păcatul lui; pe de altă parte, o văduvă sărmană ... rugase să-l mute de acolo, neputându-se împăca cu diaconul său. Vizitând Zaimul la 3 septembrie, părintele Tocan a găsit că Zaimul nu e mai bun decât Chiștelnița și i-a spus preasfințitului, că de-acu nu mai dorește să fie în Zaim. Și iarâși locul a ramas liber. Pe când se petreceau acestea la Chișinău, în Zaim se făceau ... a rămânea în satul și-n casa ei, mutând la Zaim pe cumnatul ei. Venind la arhiereul, află că preasfinția sa zace bolnav și nu ...
... I-a zis iar : să vază mîine. În următoarea zi dară Să duce la dînsul iară. Acesta iar cum îl vede (Sătul la flămînd nu crede), De ciudă-i venea să crape, Să mira îar cum să scape, Plecă pe loc de acasă. Cellalt iară nu să lasă, Mergînd p-alături să plînge, Giubeaua la piept își strînge, Calcă noduri și noroaie Ș-îi spuse a sa nevoie. El ... bine Sorocul după ce-i vine, Trece o zi, trece două, Văzînd că trece și nouă, Pe loc la dînsul să duce Să-ntrebe căci nu-i aduce. Acesta, cum îl zărește, Acasă nu zăbovește, Pleacă pe poartă în grabă Ca după o mare treabă. Creditorul după dînsul, Crăpînd de necaz într-însul, Calcă gloduri să-i vorbească Și ... Asta este nedreptate, Mult o să mai calc eu gloduri Înghițind de necaz noduri Și să umblu după tine Pentru că ț-am făcut bine ? -Nu, nu, el îi zise, frate, Nu-ți fac nici o strîmbătate, Ci precum mi-a fost cerutul Voi să-ți întorc ș-împrumutu; Ia adu-ți aminte bine Cum umblam eu după tine Cu pălăria în mînă Mai bine d-o săptămînă, Călcînd ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira I
... Scriptură, Răstălmăcesc și cată să afle începutul, Pricina și sfârșitul; puțină cinste dând La tagma preoțească. Năravul acel bun Cu totul îl pierdură. Ei cvas nu vor să beie, Și n-ar mânca păstramă măcar orice le-ai face. Ei nu mai știu ce-i postul, și lumânări nu duc La sfintele biserici, cum fac creștinii buni. Socot că popii trebui să-și caute de slujbă, Iar nu să se îndese în trebi politicale; Și zic cum că aceia ce lume-au părăsit, Nu trebuie să aibă oriunde și moșii. Silvan o altă vină găsește-nvățăturii; Știința, zice, este a foametei pricină. Noi am trăit în lume ... viață, Sau o para în pungă va mai spori la mine? Pot să pricep mai bine cât fură într-un an Vătaful și chelarul? Putea-voi să sporesc Mai multe buți la velniți, mai multă apă-n iazuri? Nu este mai cuminte și cel ce-și frige ochii, Suflând cu ne-ncetare cărbuni înflăcărați, Ca să priceapă soiul și firea de metal; Căci noi ... Se-mbracă după modă și mestecă cărți bine, De-i și cu dinți de lapte, oricare treaptă naltă Îi pare foarte mică la vrednicia lui; Nu ...
... de călătorie înfipt de tanti Mița, că "așa țin bărbații biletul". - Vezi ce bine-i șade lui - zice mam' mare - cu costumul de marinel? - Mamițo, nu ți-am spus că nu se zice marinel? - Da' cum? - Marinal... - Ei! ziceți voi cum știți; eu zic cum am apucat. Așa se zicea pe vremea mea, când a ieșit întâi moda asta la copii - marinel. - Vezi ... trece! Și-l pupă în vârful nasului; apoi, așezându-i frumos beretul: - Parcă-i șade mai bine cu beretul!... zice mam' mare scuipându-l să nu-l deoache, apoi îl sărută dulce. - Cu ce nu-i șade lui bine? adaogă tanti Mița, și-l scuipă și dumneaei și-l sărută. - Lasă-l încolo! că prea e nu știu cum!... Auzi d-ta! pălărie nouă și biletul! zice mamița, prefăcându-se foarte supărată. - Să fie el sănătos, să poarte mai bună! zice mam ... aud bubuituri în ușa compartimentului unde nu intră decât o persoană. - Goe! maică! acolo ești? - Da! - Aide! zice mam' mare, ieși odată! ne-ai speriat. - Nu pot! zbiară Goe dinăuntru. - De ce?... te doare la inimă? - Nu! ...