Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU MAI PUTEA DUPĂ
Rezultatele 621 - 630 din aproximativ 936 pentru NU MAI PUTEA DUPĂ.
... noapte. Ion, o slugă veche, pe care o aveam moștenire de la tata, intră atunci în odaie, se scărpină în cap, tuși, își drese glasul după obicei, apoi cu un aer sfiicios îmi zise: — E cam târziu, cuconașule, de plecat; o să înnoptați pe drum. Nu-i mai bine să vă lăsați pe mâni? — Auzi vorbă!... Și de ce m-aș teme?... Vremea e liniștită, drumul bun, și șargul iute de picior ... făceam pe vremea răposatului d-voastră părinte, Dumnezeu să-l ierte... Un hohot de râs zbucni din pieptul meu. — Zi să-mi puie șargul mai răpede. — Aveți să treceți pe la moara cea de vânt, unde strigoii macină făină. Acolo nu-i loc curat. — Hai, fă ce-ți spun! Mai aveți cornul cel de luncă, hațaș de lupi, și unde se încrucișează drumurile; se zice că adeseori noaptea pe la cântători se aud bocete în ... ce găsii?... Găsii pe Elena la pământ, scăldată în sânge și fără suflare! O! ceas rău!... O! blestem a lui Dumnezeu!... Cine ar putea spune desperarea ce simții în acel moment, văzându-mă ucigaș fără voie a ființei celei
Grigore Alexandrescu - Toporul și pădurea
... Grigore Alexandrescu - Toporul şi pădurea Toporul și pădurea de Grigore Alexandrescu Minuni în vremea noastră nu văz a se mai face, Dar că vorbea odată lemne și dobitoace Nu rămîne-ndoială; pentru că de n-ar fi, Nici nu s-ar povesti. Și caii lui Ahil, care proorocea, Negreșit că au fost, de vreme ce-l trăgea. Întîmplarea ce știu și voi s-o ... Că și el o știa De la strămoșii lui, Care strămoși ai lui zicea și ei c-o știu De la un alt strămoș, ce nu mai este viu Și p-ai cărui strămoși, zău, nu poci să vi-i spui. Într-o pădure veche, în ce loc nu ne pasă, Un țăran se dusese să-și ia lemne de casă. Trebuie să știți, însă, și poci să dau dovadă, Că pe vremea aceea ... vreunul d-ai noștri cu ei să le ajute?“ Zise un stejar mare, ce avea ani trei sute Și care era singur ceva mai la o parte. — „Nu“. — „Așa fiți în pace: astă dată-avem parte; Toporul și țăranul alt n-o să izbutească ...
... dezlegările pe care i le-nsufla mintea lui sănătoasă și ageră el gândea că provin numai din combinările astrologice, în care el încifra ceea ce nu era în ele. Unde mintea lui proprie nu-i da o dezlegare, acolo nici astrologia cea grecească n-o putea face nemijlocit. Ea aproba numai aposteriori ceea ce el pusese în calculele sale apriori. Adesea-i venea greu de viață, nu pentru că trăise prea mult, ci pentru că ajunsese cu capătul pân' într-o vreme a cărei înțelegere-i lipsea. Nu că doar ar fi prețuit pe oamenii moderni, ori ar fi crezut în superioritatea lor spirituală. Cu drept cuvânt presupunea cum că ei nu au decât lustrul exterior al unei culturi pe care nici n-o înțeleg, nici nu știu s-o reprezinte — toți acești oameni tineri erau atât de deșerți, atât de lipsiți de cunoștințe, încât i-ar fi fost lesne să ... întrebările sale, de natură mireană chiar. El era un polihistor considerabil, dar miile de cunoștințe grămădite în capul ăsăuî se cristalizează împrejurul unui singur sâmbure, mai presus de orice îndoială: Biblia. El avea destule cunoștințe astronomice spre a ști că stelele ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XII
... Mulți voinici să-ucig în bătălie; Vlad de voia sa merge-în urgie. Așa zisă Goleman și-aștepta Vorbă-înțăleaptă să-i întărească, Dar' alții nu să putea deștepta Din atâte sfaturi să găsască Care-i mai bun, și cei mai cu minte Nu voia să să certe-în cuvinte. Atunci Bobul a să răbda nu poate Și zice: ,,Dă ț-ar hi mintea lungă Ca căciula, Golemane! poate Că-ar nimeri doar sfat să-ți ajungă A ne ... la dânșii cu sprânceană naltă Căutând în zios, să scĂșpii dăparte, Uitându-ți dă-opincile sparte! Dar nu!... Dumnezeu să mă ferească! Mai bine hălĂși mai rău muntean Voi să mă-închin! el să-m poruncească, Decât ciurariului Goleman!" Încă Bobul vorba nu fârșisă, Când Ciormoiu ciurariul așa-i zisă: [2] ,,Ian' mușcă-ți și tu ha limbă,-o Boabe! Nu te-acăța dă-oameni dă-omenie Ca scaiul dă-oi. Au doară la scoabe Făurim aici dă-a ta meșterie? Mișel>ule
Dimitrie Bolintineanu - Daniel Sihastru
... — ,,Bunule părinte! Sunt rănit și-nvins; Însăși a mea mumă astăzi m-a respins! Viu sa-ți cer povața dacă nu-i mai bine Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?" Daniel Sihastru domnului a zis — ,,Ma înșeală-auzul ori eu am un vis? Capul ... Dar cu umilință lanțu-l încovoaie! Ce e oare traiul, dacă e robit? Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit? Viața și robia nu pot sta-mpreună, Nu e totd-odată pace și furtună. Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi Pentru neatârnare, oameni și pământuri; Dar nu ai p-acela ca să-i umilești! Poți ca să îi sfarâmi; dar nu să-i robești! Dacă mâna-ți slabă sceptrul ți-o apasă, Altuia mai harnic locul tău îl lasă! Căci mai bine este supus lăudat, Decât cu rușine domn și atârnat!" După
... între noi nicicum să nu mai fie, Când eu le-oi place lor și ei mi-or place mie, Pe dânșii dacă-i voi iubi, după cum ei pe mini, Nu ne va strica pe noi nici un lucru în lumi, Un foarte ușor lucru am dobândit, șa asta Mai bini nu să poate și iată acum basta, Cini va fi ca mini așa de fericit, Cini va trăi ca mini așa de liniștit." După ce în odaie lui Memnon au socotit Lucrurile lui toate el le-au siloghisât Singur închipuind cum să filosofască Ca un înțâlept om fericit să ... cineva, dar însă cât să cade Tămăduiești trupul, și rălili le scade. Memnon știe aceasta, bini o însămna Și pentru aceea des păharăle deșartă, Be, mai be și iar be, și încă și mai multe Aduc beție, tulburare în crieri și în minte. Pe urmă, după masă, îl poftesc să voiască C-un gioc prietinesc să să eglendisascâ. Fie, cu prietinii lui cineva de-a păgubi Nu-i lucru fără caii și parcă ce-a mai ...
... între noi nicicum să nu mai fie, Când eu le-oi place lor și ei mi-or place mie, Pe dânșii dacă-i voi iubi, după cum ei pe mini, Nu ne va strica pe noi nici un lucru în lumi, Un foarte ușor lucru am dobândit, șa asta Mai bini nu să poate și iată acum basta, Cini va fi ca mini așa de fericit, Cini va trăi ca mini așa de liniștit." După ce în odaie lui Memnon au socotit Lucrurile lui toate el le-au siloghisât Singur închipuind cum să filosofască Ca un înțâlept om fericit să ... cineva, dar însă cât să cade Tămăduiești trupul, și rălili le scade. Memnon știe aceasta, bini o însămna Și pentru aceea des păharăle deșartă, Be, mai be și iar be, și încă și mai multe Aduc beție, tulburare în crieri și în minte. Pe urmă, după masă, îl poftesc să voiască C-un gioc prietinesc să să eglendisascâ. Fie, cu prietinii lui cineva de-a păgubi Nu-i lucru fără caii și parcă ce-a mai ...
Alexandru Vlahuță - Liniște (Vlahuță)
... Amicului meu Delavrancea Tinere, ce-ți strângi în palme tâmplele înfierbântate, Pe cand mintea ta, în friguri, ca o flacără se zbate, Năbușită înlăuntru, dacă, după nopți de trudă, Migălind vorbă cu vorbă, c-o-ndărătnicie crudă, Ai ajuns să-ți legi în stihuri vro durere, sau vrun vis, Nu-ți întemeia o lume de iluzii pe ce-ai scris, Nici nu te-mbăta de vorba cui ar sta să te admire! În dezordinea vieții înecând a ta gândire, Și spărgând smalțul de forme și ... tu să-ți înțeleagă Versul încărcat de gânduri, și cum crezi c-au să te ierte, Când îi smulgi din pacea frazei sunătoare și deșerte?... Nu, nu te-aștepta să-ți fie cu flori calea sămănată, Munca de artist e crudă, și e trist-a ei răsplată. Ars de-a ... almanahuri, și vei trece de isteț. Păn-atunci, neavând spirit, nu prea-ntinde vorba multă; Nici să taci așa întruna, căci tăcerea ta-i insultă... După masă se-nțelege doamnele te vor ruga, Cu obișnuitul zâmbet, ca să le citești ceva. Tu, mișcat de-atâta cinste, îți scoți foile îndată, Sfiicios ... ...
Paul Zarifopol - Alexandru Philippide (Zarifopol)
... ducea împotriva poeziei, pe care o numea tulburare a minții. Însă știu că în biblioteca lui cărțile de poezie acele de poezie elină mai ales aveau marginile pline de exclamații entuziaste. Vorbea cu groază de imagini; lecțiile lui mișunau de metafore, de comparații, de ironii și hiperbole. Nu cred să se poată însufleți materia filologică mai captivant decât o făcea Philippide. Natură combativă la extrem; natură oratorică, poate și poetică, îndreptată cine știe de ce în carieră de erudit. Pesimistul veșnic ... și pare că totdeauna aminte că omul trebuie să fie ființă posomorâtă. A fost, probabil, regretul ascuns, fundamental, al vieții sale, că natura nu-l făcuse om cu sânge rece și fără fantezie. Cumpătare nu putea să aibă un om făcut astfel. Pe mulți i-a necăjit, sau i-a ofensat rău, fără bună dreptate. Dar în ... cinstit a ieșit din gura ori condeiul său oricare vorbă, cât de rea să fi fost. Iar om mai curat de lingușire decât acesta nu am cunoscut. În clasele de liceu citea elevilor din Moftul român; îl recomandase, de la început, ca cel
Ion Luca Caragiale - Teatrul național
... asculte cu luare-aminte ca să priceapă; scapă de obligațiunea d-a munci acasă, cu o carte în mână, ca să poată judeca mai luminat la rândul lor; și, dar, lucrul fiind foarte ușor, s-apucă de se ocupă de teatru, atunci când teatru în activitate nu mai este. Și despre ce vorbesc? cu ce se ocupă? Răsfoiți gazetele de vro două săptămâni încoace: “Aflăm că Direcțiunea teatrelor n-a angajat ... Ce credeau, oare, d-na R. și d-nul M.? Trebuia să li se taie odată tendințele de preponderanță și pretențiunile bănești ! Putem asigura că nu vor mai fi angajați estimp. Atât mai bine; teatrul nu numai că nu câștigă cu domnielelor, dar chiar pierde... sunt și alții, tot de aceeași valoare, dacă nu mai mare, și se mulțumesc cu situațiunea legală și cu partea regulată de societari. Așa, d-nul I. , d-nul N. etc.â€� Și de acest ... cinstit când scriu; înțeleg severitatea, patima chiar; urăsc însă pe cel care face o nedreptate ori publică un neadevăr. Și nedrept este să ataci până nu vezi pe om la lucru, ca să-l judeci după
Petre Ispirescu - Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă
... nu mai punea oamenii întrÂînsul nimic, atât era de vechi și de odorogit. Bietul Neagoe văzu că începe a da îndărăt; lucrurile nu-i mai mergeau strună ca mai nainte; se luă de gânduri, fiindcă el se știa că muncește și mai și decât înainte, și de la o vreme încoa, două în tei nu putea lega. Se spetise bietul om muncind, și să salte și el ceva, te-ași! câtuși de cât! ferita sântul! Ba până într-atâta ajunsese, încât ... să fie tată, vorba că trebuie să aibă ce pune în locul Sărăciei, îi mută gândul. El voia să gonească Sărăcia din casa lui, căci nu putea mistui înfruntarea ce i-o făcuse ea, și apoi nu se îndura să-și lase odrasla pe mâinile cele blestemate ale Sărăciei. Din nou se puse pe muncă, muncă jidovească, se zvârlea omul și în ... și muște limba și o răsturnă jos de pe tron. Sărăcia rămase locului unde căzuse ca vai de ea. Oaia finului fătase un miel; acesta, după ce se mai mări, îl mițui și pe dânsul ca pe mieii ceilalți și îi trimise mițele acasă. Țăranul, și ...