Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU MAI
Rezultatele 621 - 630 din aproximativ 2740 pentru NU MAI.
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira III
... privire: De este zi sau noapte, de-i glodul la genunchi, El Moscva-n toată vremea colindă de trei ori, Și masa de cu seară mai grabnic o sfârșește, Decât în zi de praznic un popă liturghia, Nici somnul, nici odihna nu-l prinde ca pre alții. Pe când cocoșul cântă, el este-acum în târg, Chiar viața nu își cruță, unde câștig privește, Ș-abia sosind din China în altă parte pleacă. El nu se îngrijește de vârsta sa, de timp, De valurile mării nu-i pasă nicidecum. Cu părul alb și gârbov, cu nici un dinte-n gură, La marfa lui gândește, iar altă grijă n-are; Când cumpără ... a arătat, Și câtă iscusință de ager comandir A dezvelit acolo înfricoșând pre dușmani. Aici apoi pe-ntregul croiește la minciuni, Și nu găsești pe urmă-i o umbră de-adevăr. Dar unde se pot toate descrie cu-amăruntul? Nu sunt atâte fire în snopuri de grăunțe, Nu jură precupețul mai multe ori pe an, Nu fură de la ocă ...
Alecu Russo - Contra latinizanților ardeleni
... respectabila, dar moarta vechime, și rodul, o secătură pedantă, ce a născut barbarismul latinesc al școalelor. România literară a zis: Ardealul nu a înțeles pe reformatorii veacului trecut, și Petru Maior nu a visat comedia politico-limbistică de la 1848, mai în 15: — Domnul B. I. vorbea o limbă, domnul B. II vorbea altă limbă, domnii B. III și IV etc., etc. vorbeau limba manualului ... a conlucrat vrodată Ardealul la educația Principaturilor trebuie să fie ștearsă din închipuirea română; silințele sau ostenelile unor feciori ai Ardealului, aruncate în ogoarele Principaturilor, nu sunt titluri la acea mândrie; fapta ar dovedi mai curând că acei oameni, neavând cum întrebuința în Ardeal învățătura lor, s-au îndreptat în părțile României, unde puteau fi auziți, înțeleși și întrebuințați. Dezunirea ... în România patosul declamațiilor reci, argumentația pentru un pahar de apă, tomuri pentru descoperirea unei reguli de gramatică latină aplicată la gramatica română; d-voastră nu mai dați voie să zicem tată, ci pater, d-voastră ați da foc lumii întregi, pentru că lumea nu
Dimitrie Anghel - Stejarul și vîscul
... nopțile cu lună, Să-și potrivească-n creștet frumoasa lui cunună. El singur și-amintește acum duios și cîntă, Căci azi se simte tare, și nu-l mai înspăimîntă, Cumplitele furtune ce-odat' îl cercetară, Senin își pleacă fruntea sub arșița de vară, Lung răbdător stă-n fața suflărilor de ghiață, Căci îndărăt ... lume, un vîsc, un fără neamuri, Trăind din însăși viața vieții lui, cu ură A prins să-l dojenească. — "Ah, cum se mai îndură Să-l mai asculte lumea !... Ascultă-mă mai bine: Să nu mai cînți de-acuma făr' să mă-ntrebi pe mine De vreai în cartea vremei să ai și tu un nume... Norocul tău, sermane, că sunt ... dar dacă toate Mi le-ai fost dat cu prețul să port un vîsc în spate, Trimite-ți, atunci, Doamne, asupra mea furtuna, Căci eu nu mai
Petre Ispirescu - Cele trei rodii aurite
... și tot rătăcind în sus și în jos, două rânduri de haine se rupseră și le lepădase. Neștiind ce să facă, hotărî a mai merge câtva, și daca nu va putea descoperi nimic, să se întoarcă. Abia mai făcu câțiva pași și iată că zări o colibă. Se repezi într-acolo iute ca săgeata și îndată și ajunse. Când, o mătușă sihastră, cum ... p-aici pe unde nu se vede pasăre cu aripioare, dar încămite om cu picioare? - Mamă, zise fiul de împărat, caut cele trei rodii aurite; nu știi d-ta încotro se pot afla? - Nu știu, dragul mamii, nici n-am auzit până acum de așa minune, dară poate soru-mea să știe, care șade puțin mai departe de aici; de ai curaj să mai mergi, poți să o întrebi pe dânsa. N-așteptă să-i zică de două ori, și o tuli într-acolo repede și merse, și merse ... o mătușă sihastră, și mai bătrână, și mai scofălcită, care și ea îi zise: - Cum ai ajuns p-aici, om cu picioare, pe unde unde nu
Ion Luca Caragiale - Duminica Tomii
... fuior de borangic alb pe patrahirul roșu. Și ce glas! îl auz încă: "Veniți de luați lumină!" și când năvăleau mahalagioaicele credincioase să ia, care mai de care, lumina, cu ce ton demn de autoritate le striga: "Ho! că nu sunteți la cocină!" Pe urmă evlavia aceea adâncă și caldă, de care erau pătrunse sufletele tutulor enoriașilor noștri, de la cel mai bătrân fără un dinte-n gură, până la cel mai tânăr încă fără dinți!... Ce frumos erau împodobite sfeșnicele, de la cele de aur până la cele de pacfon, cu zambile în feluri de fețe ... plantă divină, ce-și trăgea seva din fundul inimii noastre! Și nu v-ați mulțumit cu atâta! peste rană, în adâncul inimilor, de teamă să nu mai fi rămas acolo un germene cât de infim, din care să poată rencolți, ați turnat leșia caustică, otrăvitoare, distrugătoare, otrava scepticismului, pesimismului, ateismului!... Onoare vouă ... sunt întrerupt; iată confratele Tomița; se-ntoarce radios de la dentist... cu o măsea în mână. - Triumf! trăiască știința modernă! Încordat asupra lucrului meu, țip: - Nu mă-ntrerupe, Tomițo! Și urmez a scrie mai ...
Costache Conachi - Visul amoriului
... petrec împreună un minunt măcar cu haz.â€� „Du-te dar de-o dobîndește, mi-au zis făr-a zăbovi, Dar să nu gîndești că-i rupe-o și că-i mai putea trăi.â€� Am alergat într-un suflet, de dragoste înfocat, Dar plecîndu-mă spre dînsa, mirosul m-au îmbătat. Am amețît și îndată orizontul ... cine poate spune năcazurile ce-am tras ! Prin prăpăstii, munți și dealuri, ostenit călătoream. Și pe drumuri neumblate pururea ne învîrteam. Mă rătăcisăm cu totul, nu știam unde mai sînt Și mi se părea tot locul pentru mine un mormînt, N-aveam cale hotărîtă, vînturile ne purta Și-ntr-o parte și într-alta ... Și de-mi părea vreodată că văz loc mai fericit, Numai cît mergeam acolo, să prefăcea în urît. „Ah, am strigat cătră umbră, stăpînă, nu te-ndura. Lasă-mă să mă răsuflu, că nu mai pot umbla. Ori, pesămne, ești dorită ca să mă omori de viu.â€� „Dar nu știi, mi-au zis cu răcnet, că eu sînt un argint viu, Carele umblu prin suflet și chinuiesc pre bărbați ! Dacă-ți lipsăște răbdarea, pe ... ...
Ion Luca Caragiale - Câteva păreri
... mult, nu pentru tendențele generoase și umanitare care o inspiră, ci fiindcă Schiller este... este în Tâlharii un slăbuț dramaturg. Iar ticălosul de Falstaff, că nu-i poți zice mai bine, secătura aceea e un monument nepieritor al minții omenești, nu doar că nu profesează tendențe generoase, ci fiindcă e copilul lui Shakespeare, care era un tată zdravăn. Ei! vezi, asta este lucrul pe care n-ar trebui să ... vorbim despre produceri intelectuale: ta-len-tul, și tocmai de el nu pomenim niciodată. O operă de artă este o ființă, căreia insuflătorul de viață nu este, nu poare fi decât talentul. Fără această flacără de viață, flacără mai misterioasă și mai nedefinită decât chiar razele lui Roentgen, poți căpăta lucruri artificiale, nu opere artistice, și nimic nu e mai altceva, față cu artisticul, decât artificialul. Intre artistic și artificial este aceeași deosebire ca între madama care percepe la intrarea unui Panopticum taxa de 50 ... auzit pe sine, fiindcă a sunat îngropată în adâncuri ascunse; calea de acolo până la noi este închisă; de acolo până la noi nu poate sosi cea mai mică vibrație. Dar nouă nu ne trebuie să vedem numai vioara și arcușul; ceva ...
Vasile Alecsandri - Pâinea amară a exiluluil
... clasă și să aspiri la orice onor, ba chiar și la recompensă națională. . . reversibilă, sub pretext că ești mucenic al unei credințe la care nici nu ai visat. Cu atât mai mult dacă destinul te-a ajutat a juca un rol oarecare în evenimentele țării, dacă ai fost silnic depărtat de sânul ... a exilului“. Dar ce să ne mirăm, amice Ghica? Nu suntem oare deprinși a vedea în zilele noastre minunile boscăriei celei mai perfecționate? Epoca noastră este o epocă producătoare de tot soiul de saltimbancuri politice și sociale. Ea dă naștere la o mulțime de îndrăzneli imprudente și ... trei capete din Australia, pe lângă invalidul cu cap de lemn și femeia cu barbă din Franța etc., ar figura cu destul succes productul cel mai straniu din România, adică: omul cu burta plină de pâinea amară a exilului, și un alt product nu mai puțin comic, despre care voi scrie altă dată, adică omul care, singur el, a făcut tot în țara aceasta și a ghiftuit ... ...
Dimitrie Anghel - A patra Parcă
... cercuiască firul; implacabilă și nerăbdătoare așteaptă ce-a de-a treia cu ascuțita-i foarfecă gata să întrerupă deșirul. O vorbă nu-și spun, căci ce-ar putea sa-și spună ? Un zîmbet nu schimbă, căci gurile lor nu-s făcute să zîmbească ; o înduioșare nu trece în ochii lor, căci ele n-au vreme să se înduioșeze. În albul lor veștmînt, pe care joacă lumina albastrului opaiț ca pe niște ... de lumină și firul de întuneric pe care așteaptă să-l taie recele fier al foarfecei... Sinistră toarce trinitatea aceasta la lumina opaițului lor și nu știu că, în casa în care stau eu, au o a patra suroră, mai sinistră, mai hidoasă și mai implacabilă decît ele. Ea nu toarce, ci dormitează toată ziua în întunerec, cu perdelele lăsate, ținînd la pieptul ei uscat și pe pleoapele ei vestejite somnul, acest frate bun al ... în timpul acesta, Parca stă ascunsă și ea după geamurile cu perdelele lăsate ; dar după-amiază convoiurile se urmează urcînd spre neagra poartă de unde nu se mai ...
Ion Luca Caragiale - Un dicționar român
... Ion Luca Caragiale - Un dicţionar român Un dicționar român de Ion Luca Caragiale Dicționarele au fost întotdeuna considerate ca contingentul cel mai însemnat al genului plictisitor. Răsfoirea unor asemenea cărți nu se face decât la momente solemne în viața școlărească, la traducerea unui autor sau la prepararea unui examen, și atunci, vorba o dată găsită, nenorocitul ... Iată, însă, un dicționar, apărut zilele acestea — Dicționarul universal al limbii române de Lazăr Șaineanu — care pare a respira un aer mai simpatic și unde percurgerea unei pagini îți satisface nu numai curiozitatea, ci-ți insuflă dorința de a nu bate în retragere. Prin ce mijloc a reușit autorul să facă întrucâtva interesante niște materiale obicinuit atât de aride? Prin faptul, cred, că ... a vocabularului românesc. Mahalagiul cel mai înapoiat nu mai așteaptâ astăzi să primească în efecte, în natură, “stima și considerațiaâ€� ce o adăstase mai multe zile de la șeful său, subprefectul din vremea lui AIecsandri. Viața modernă, cu curentele ei multiple, vulgarizează pretutindenea nouele achizițiuni ale culturei. Dar nici ... o lucrare specială în aceste diferite ramuri, ale științei, așa că Dicționarul universal e o inițiativă lăudabilă și în această privință. N-am nevoie să ...
Ion Luca Caragiale - Prospătura
... curtea Otelului de Orient, de peste drum de grădina Episcopiei, au intrat 4 cazaci călări. Pentru a putea da cititorilor cât se poate mai multe gogoși proaspete, anunțăm că am îngajat mai mulți corespondinți, câte unul pentru fiecare mahala din București. Astfel ne vedem puși în plăcuta poziție a da sub această rubrică gogoși, pe ... Ni se scrie din cartierul general al armatei otomane dela Dunăre, că starea sănătății bașibuzucilor este minunată. Soldații turci cari n'au murit încă, tot mai trăiesc, și cei cari nu sunt deloc bolnavi sunt foarte sănătoși. Consiliul de igienă, de pe lângă cartierul general al bașibuzucilor dela Dunăre, a votat în ședința de ... următoarea propunere, pe care a înaintat-o către generalisimul respectiv: Considerând, că e mai igienic pentru un bașibuzuc să mănânce mai rar și mai mult decât mai des și mai puțin; Că decât să se îndoape într'una ca vitele, mai bine să mănânce odată cum se cade, și apoi să fie cu stomahul mai ușor pentru orice întâmplare - Consiliem pe înaltul generalisim: Să le mai