Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��DOI
Rezultatele 621 - 630 din aproximativ 1131 pentru L��DOI.
George Topîrceanu - Problema râsului și humorul românesc
... scriitor, se cuvine să facem aici din treacăt o observație, să relevăm un curios fenomen de psihologie pe care istoria literaturii ne dă ocazia să-l constatăm adeseori, când confruntăm opera unui scriitor cu biografia lui. De pildă, un scriitor care duce o viață foarte castă, o viață de om cuminte ... Să nu uităm mărturisirea lui Goethe că a scis romanul lui Werther numai ca să scape de sentimentalism — și că, după ce l-a scris, s-a vindecat în adevăr pentru totdeauna... De aceea, când observăm că, de obicei, humoristul nu e un om ... acolo că marele filozof a dat cuvântului humor un înțeles prea restrâns, adică alt înțeles decât acela pe care suntem înclinați să i-l dăm noi. Și apoi, se pare că el s-a gândit numai la humorul englez și, mai ales, la o caracteristică a ... i de ajuns să aibă numai scopul de a provoca râsul; ea trebuie să aibă și mijloacele, adică darul de a-l provoca... Și apoi, să nu uităm că există unele încercări literare care provoacă râsul, adică sunt humoristice, deși autorul țintise la un efect cu totul
... cotrobăiră straiele tătucăi, ba îl descălțară și de ciubote. Când văzură că de bătaie tătuca încă mai tare îi probozește, apoi prinse a-l chinui în toate chipurile. Da Anicuța ședea în dosul tufei și toate le vedea sărmana. Dacă văzu de-acu că tătuca șade culcat pe pământ ... pe sub tufe, când prin vâlcică, înapoi, acasă. Fetița era micușoară, fără de orișice înțelegere și fugea așa, încotro o duceau ochii, că drumul nu-l știa. Pân' acasă erau vreo nouă vrâste. Altul ajungea într-un ceas, da copilul, știi, un pas înainte, doi în lături, și nu fiecare îți poate alerga desculță prin spinii din pădure; și cu asta trebuie să fii deprins, da fetișoarele noastre tot ședeau ... apropie de femeie și zice: — Ei, femeie, numai degeaba am scos un suflet. Acuma, zice, pe vremea mesei am omorât un om. De omorât l-am omorât, da ce ți-i bun, că n-am găsit nici un șal. Vrasăzică, acel cu cămașa roșie era bărbatul pădurăriței. — A ... minte — că pe sărmanul tătucă îl mănâncă lupii și câinii, că calul nostru s-ar fi dus departe în pădure și că pe dânsul ...
... cotrobăiră straiele tătucăi, ba îl descălțară și de ciubote. Când văzură că de bătaie tătuca încă mai tare îi probozește, apoi prinse a-l chinui în toate chipurile. Da Anicuța ședea în dosul tufei și toate le vedea sărmana. Dacă văzu de-acu că tătuca șade culcat pe pământ ... pe sub tufe, când prin vâlcică, înapoi, acasă. Fetița era micușoară, fără de orișice înțelegere și fugea așa, încotro o duceau ochii, că drumul nu-l știa. Pân' acasă erau vreo nouă vrâste. Altul ajungea într-un ceas, da copilul, știi, un pas înainte, doi în lături, și nu fiecare îți poate alerga desculță prin spinii din pădure; și cu asta trebuie să fii deprins, da fetișoarele noastre tot ședeau ... apropie de femeie și zice: — Ei, femeie, numai degeaba am scos un suflet. Acuma, zice, pe vremea mesei am omorât un om. De omorât l-am omorât, da ce ți-i bun, că n-am găsit nici un șal. Vrasăzică, acel cu cămașa roșie era bărbatul pădurăriței. — A ... minte — că pe sărmanul tătucă îl mănâncă lupii și câinii, că calul nostru s-ar fi dus departe în pădure și că pe dânsul ...
Vasile Alecsandri - Horea și Cloșca
... ca să joc La lumina celui foc! M-am suit la munte-n zori Ș-am prins fulgerul din nori, Și de sus din înălțime L-am izbit în ungurime! Trageți hora ca să joc La lumina celui foc!" Horea, Cloșca, la un loc, Părăsiți de-al lor noroc, Ard, cântând ... de o formă mai regulată și mai corectă, l-am pus în numărul baladelor fiindcă are un caracter istoric. La anul 1784, Horea și Cloșca, doi viteji români din Transilvania, sătui de jefuirile și apăsările ungurilor, răsculară țara în contra lor. Douăzeci mii de români răspunseră la chemarea lor și răspândiră ...
Vasile Alecsandri - Păunașul codrilor
... Voinicel tras prin inel, Mult e mândru tinerel! Și-i tot zice voinicul: ,,Cântă-ți, mândro, cântecul Că mi-e drag ca sufletul." ,,Eu, bădiță, l-oi cânta, Dar codrii s-or răsuna Și pe noi ne-a-ntâmpina Păunașul codrilor, Voinicul voinicilor!" ,,Aurică drăgulică! Nici ai grijă, nici ... Când în sus se opinteau. Nici unul nu dovedea. Jos nici unul nu cădea. Iar băiatul cam slăbea, Brâul i se descingea, Și Păunul mi-l strângea Trupușorul îi frângea. ,,Mândro, mândrulița mea! Vin' de-mi strânge brâul meu! Apăra-te-ar Dumnezeu! Că-mi slăbesc puterile, Mi se duc averile ... Eu cu dânsul m-oi iubi..." Voiniceii se izbeau, Și mai tare s-opinteau, Și mai tare se-nvârteau, Și mai tare se trânteau. Din doi unul dovedea, Din doi unul jos cădea; Cine că mi-ș dovedea, Și cu mândra purcedea? Păunașul codrilor, Voinicul voinicilor! Cine-n luptă jos cădea Și-n urmă-le ...
Nicolae Filimon - Mateo Cipriani
... adolorate, portretul pontifului actual și acela al lui Sixt al V-lea. Acest portret, care mă deșteptase atît de repede din frumoasele mele gîndiri, văzîndu-l și prin alte chilii, îmi ațîță curiozitatea de a ști care era cauza ce făcea pe bunii părinți a-i da ... aș rămînea mai bine în lumea aceea plină de valuri, de care umbli să fugi!… Sfînta natură, adaogă călugărul, au creat pe om și l-a dotat cu inteligență și facultăți, ca să împlinească o altă misiune, iar nu să se închiză într-un clostru, jurînd că va ... că haina aceasta neagră nu va putea să aline palpitațiunile ei, nici a șterge din sufletul tău acel amor, pe care sfînta natură l-au pus într-însul. Îți place grădina noastră? Dar știi tu că, plimbîndu-te printr-însa, nu vei simți ideile religioase de care vorbeai? Cînd ...
Ion Luca Caragiale - Inovațiune
... Ion Luca Caragiale Moftul artificial Primim dela un vechiu moftangiu român, un bărbat de spirit, când îl are, și nu prost, pentrucă știe când nu-l are, scrisoarea de mai jos, căreia ne grăbim a-i da loc cu bucurie în coloanele noastre. Este o ploaie binefăcătoare peste spanacul ... natural ? De loc... Dacă ar fi om ca toți oamenii, natural, nu s'ar uita printr'un ochiu ca să vază mai prost decât cu doi... n'ar avea monoclu; prin urmare iată un moftangiu artificial. Luați-i monoclul, va rămâne om ca toți oamenii, și nu ar fi bun la ... să ne copiăm. Atâta numai avem de zis că acest grec reacționar are, din același tată și aceeași mamă, un frate român liberal, pe care l-a ales Națiunea în luptă cu Reacțiunea la Giurgiu, deputat. Așa că acu e încurcătură: Menelas e moftangiu artificial român și Efrem moftangiu ...
... să întindă Și pe lupii ca pe șoareci chiar de vii pe toți să-i prindă. În cea criză națională agiutori unii au cerut De l-acei ce între sine au simpatie animală, Aleanție cereau alții cu condiție de tribut, Pentru care ca să aibă la nevoie sprijineală, Încât lupii cei ... e problematic Și nicicum cu starea d-astăzi de foloase în izul practic. Drept aceea, ascultați-mă! Eu espune-voi acum Alt proiect, pre care-l rumăg nu în gât ce-n capul meu, Cum că el să se adopte nu mă îndoiesc nicicum. Parlamentul fără crieri ni conduce foarte rău ... noastră mântuire chiar cerbicea a-i supune. Animal-acel e omul, ori pe unde ochii-ntorc Nu văd alt mai bun; pe dânsul l-au ales prin toate forme Boul, asinul și calul, și chiar filantropul porc, Care sub a sa protecție roade, grohăiește, doarme; Dupre cum ... frate; Are turme, herghelie, animale de tot soi, Livezi, câmpuri și pădure, cinci odăi și patru sate; Penru cazul nostru, credeți, pe el soarte ni-l trimete; Să ne folosim de dânsul pănă n-a fi de el tăiete. Dar condiții reciproce, tot câte un paragraf, Lămurit să se ...
... mă uitam mereu) s-a ridicat în picioare, a-nceput să bată din palme, s-a repezit la el, l-a luat de gât și l-a pupat și p-o falcă și pe cealaltă, și, scoțându-și de la mână o brățară, care scânteia de departe, i-a ... iubită: când vă mai cântă, soro, măgarul? — Ce-ți pasă ție? — Cum să nu-mi pese, dragă?... Vreau să știu... să viu să-l mai ascult... că-mi place, de mă-nnebunesc, mai mult ca la toată lumea... — Să știi tu că place la toată lumea!... Vedeți-l ... gură Carnavalul de Venezia—cu variațiuni?... Ai?... — Nu zbiera așa la mine, că eu te plesnesc!... Uite-așa! o să ne placă! — Lăsați-l, mă, zice altul; asta e părerea lui... — Părerea lui s-o ție pentru tat-său și pentru mă-sa! să nu ne-o vâre ... să mă iertați, dar sunteți toți niște... — Niște ce, mă? — Niște urechiați mai mari ca el! Maica ta, Christoase! ce foc pe Ionică!... L-au luat în palme, în ghionturi, în picioare... și trage-i, care mai de care, și tăvălește-l ...
Anton Pann - De cînd ploaia cu cîrnații
... păzești. El necăjit îi răspunde : - Ce să păzesc mai întîi? Tu mai bine te ascunde Și eu singur să rămîi. - Unde ? unde, frățioare? Zicea țiindu-l de brîu. El zicea să se pogoare Aci-ntr-o groapă cu grîu. Aceasta ea o și face. Puind o scară curînd, Intră-nlăuntru și ... bocăniră, Pînă cînd s-a isprăvit, Făcînd pe biata muiere Să crează că au plouat. Începu el să și zbere, Ca cînd ceva l-a mușcat, Ș-alergînd cu grabă mare, Scoase căldarea pe loc Ș-îngropînd-o-n depărtare, Lipi pămîntul la loc. Deci după ce ... nevasta a zis ; - Ai, acuma ieși afară, Că eu făcui ce făcui, Mă luptai pînă zbuiară Și apucai ce putui. Ea, ieșind îngălbinită, L-a-ntrebat că l-a mușcat? El i-a zis: - Fii odihnită, Cu securea am scăpat. Îl mai întrebă ea iară : -Dar vrun cîrnat ai ... de crezămînt, Că așa pot o grămadă Să vorbească numa-n vînt. Atuncea zapciul pune Pe pîrîșul la mijloc Și către el zise : -Spune, Cum l-ai văzut ș-în ce loc? - Eu nu- ...
... într-unul a ucis pe un călător neamț ce-i făcuse curte îndrăzneață; și-a stat închis. La urmă, dânsa, necredincioasă, l-a înșelat cu un ofițer. Și atunci, în prada deznădejdii, care otrăvește sufletul sau ți-l fărâmițește ca pe un miez uscat de pâine, s-a repezit cu sabia scoasă la femeia sperjură: Ticăloaso!, atâta i-a zis ... să strige, apoi mintea i se limpezi, pricepu că așa trebuie să fie, și când servitorul intră să aprindă lampa, de-abia putu îngâna să-l lase prin întuneric... Încetul cu încetul amorțirea îl cuprinse din nou. Apoi îl munciră vedenii ciudate... Deodată se văzu călare în învălmășagul de la Smârdan ... jos... Dar bine, pe ofițerul turc îl străpunsese într-o clipă, știa bine asta; dar acum acesta îl răpusese, îi apăsa genunchiul pe piept, ținându-l jos, în glod... Îi căzuse sabia, însă mai avea revolverul; se căută la coapsă și, ciudat, simți printre degete cearșaful ce-l învelea; era în pat, dar cum de se găsea în război?... Ofițerul turc scoase iataganul, îl ridică și-l ...